ANALIZĂ: Cum se poate explica modul în care a fost scrisă ultima lege a plafonării preţului la energie

Încă o dată în ultimii 2 ani an se prezintă o lege care trebuia să ajute consumatorii, dar în fapt ea conţine anumite "chichiţe" care fac ca aceasta să nu poată să fie aplicată sau să fie aplicată cu întârziere, dezavantajând consumatorii. Atunci pentru cine a fost scrisă această lege?

Avem tendinţa de a da vina pe greşeli şi incompetenţă. Dar oare este aceasta cauza?

În această toamnă au fost adăugate noi categorii de consumatori care să beneficieze de preţ plafonat. Asta chiar în condiţiile în care locul ajutorării acestor oameni nu era în interiorul unei legi a energiei, ci în politicile unor Ministere care au în obiectul lor de activitate derularea unor politici de susţinere a unor astfel de persoane, care sunt şi consumatori de energie electrică. Ajutorarea familiilor monoparentale şi a familiilor cu mai muţi de 3 copii este în obiectivul Ministerului Familiei, iar ajutorarea bolnavilor în obiectivul Ministerului Sanătăţii prin subsidiarele sale. De ce nu s-a mers pe această construcţie logică şi normală?

De asemenea legea plafonării preţului la energiei a fost completată astfel încât, să se beneficeze de preţ plafonat doar la un singur loc de consum (obligaţie eliminată ulterior). De ce? Probabil din dorinţa de a sancţiona pe cei cu mai multe locuinţe (aspect care de asemenea se putea rezolva prin Codul Fiscal).

De ce s-au introdus aceste pachete de ajutor financiar sau de "sancţionare" a celor cu mai multe locuinţe, într-o lege a energiei?

-Poate să se arate cât de mult le pasă de oameni, că există disponibilitatea de a lua de la cei "bogaţi" şi a da celor "săraci"!

-Poate doar pentru că această măsură de ajutorare a bolnaviilor, famililor etc., necesita bani de la bugetul de stat, bani care nu există şi atunci s-a găsit un mod de ajutorare a acestora pe banii altora? Respectiv prin acest mecanism cei care dau banii acestor categorii sociale sunt în fapt furnizorii en detail, urmând ca uterior statul să achite aceşti bani furnizoriilor!

-Poate doar din motivul de a reduce povara acestor compensări pe bugetul de stat, deoarece un număr mai mic de consumatori care beneficiază de plafonare înseamnă bani mai puţini de la buget!

Să analizăm modul în care a fost realizată şi scrisă această lege:

-Legea a venit cu o imensă birocraţie, care face ca cei care ar trebui să beneficieze de aceste drepturi să nu poată toţi beneficia pentru că nu reuşesc să parcurgă etapele birocratice şi să depună la timp declaraţiile care le ar da dreptul să beneficieze de preţ plafonat. În susţinerea acestei situaţii stau următoarele aspecte:

-Prelungirea aprobării legii (grosier textul legii a fost stabilit încă din luna octombrie 2022), astfel încât el s-a suprapus cu o perioadă de sărbători, în care oamenii sunt preocupaţi de alte aspecte, şi astfel să nu mai existe timpul necesar să se depună aceste declaraţii, Mai puţine declaraţii, înseamnă mai puţine persoane care trebuie să beneficeze de preţ plafonat, respectiv, mai puţini bani care trebuie să fie plătiţi de stat.

-crearea unor situaţii complicate prevăzute de lege, care să determine întârzieri cât mai mari în emiterea facturilor de către furnizori, astfel încât statul să achite cât mai puţin în lunile de iarnă, atunci când valorile compensărilor ar fi fost mari. Mutarea momentului plăţii de către stat a acestor compensări, cât mai înspre vară, atunci când se vor putea depune cererile de compensare urmare a facturiilor întârziate, timp până la care statul are timp să adune banii tot de la companiile din energie şi astfel să se reducă efortul financiar al acestuia la început de an.

-înlocuirea în lege a noţiunii de "consumator" care va beneficia de compensare pentru utilizarea de aparate medicale, familii monoparentale şi familii cu mai mult de 3 copii cu noţiunea de "client" care va beneficia de compensare pentru utilizarea de aparate medicale, familii monoparentale şi familii cu mai mult de 3 copii, a redus probabil la jumătate numărul celor care vor putea beneficia efectiv de această prevedere în lunile de iarnă şi din nou determină ca numărul celor care beneficiază de plafonare să fie mai mic, iar bani care să fie achitaţi de stat pentru compensarea plafonării să fie mai puţini.

-impunerea retroactivităţii (absurde, ilegale, neconstituţionale), avea ca şi scop de asemenea limitarea numărului celor care trebuiau să beneficieze de compensare în Q4 2022, dar şi incertitudine pentru furniozori şi întărzierea din nou a emiterii facturilor din Q4, fapt ce ar necesita din nou fonduri mai mici de la bugetul de stat pentru a compensa facturile în aceste luni şi întârzierea plăţii acestor fonduri, având în vedere întârzierea emiterii facturilor.

-construcţia acestei legi conduce la determinarea arătării cu degetul asupra furnizorilor, ANRE, Ministerul Energiei şi nu asupra principalului beneficiar Bugetul de Stat. Sigur nu este nimic rău în a aduna mai mulţi bani la Bugetul de Stat, dar asta se poate face transparent.

Cu alte cuvinte, cu câţi mai muţi clienţi nu depun declaraţii, cu atât mai puţin de achitat are statul, deoarece trebuie să plătească mai puţin pentru compensarea plafonării.

Cu cât mai mult se complică modul in care se face facturarea, cu atât mai mult este nevoie de timp pentru modificarea sistemelor informatice şi cu atât mai târziu se emit facturile. Dar cu cât mai mult se amână facturile, cu atât mai târziu va achita statul compensările. Să nu uităm că acest haos se găseşte la finalul lanţului de vânzare a energiei electrice. Producătorii de energie electrică, care sunt cu capital majoritar de stat îşi încasează preţul pe energie electrică la zi, achită acciza, TVA, la zi către bugetul de stat. Prin întârzierea emiterii facturilor la energia electrică de consumatorul final cu 3 - 4 luni, apar întârzieri la plata compensărilor pentru plafonarea energiei electrice doar la ultimul furnizor care vinde energia la consumator, timp în care statul poate să colecteze banii necesari compensării.

Apreciem că cca 80% din clienţi care ar fi trebuit să depună declaraţii pentru alegerea locului de consum nu ar fi făcut-o până la 1 ianuarie 2023, pondere care considerăm că se va menţine şi pentru situaţia celorlalte categorii, care totuşi trebuie să depună declaraţii până la acest sfârşit de an. Un calcul grosier arată că în luna ianuarie 2023 statul ar fi trebuit să achite pe baza legii plafonării preţului la energie si gaze, publicate în 13 decembrie 2022, mai puţin pentru compensările plafonării preţului cu cel puţin 40%.

Cei care au de pierdut consumatorii de energie electrică, care dincolo de complicaţiile birocratice la care au fost/sunt supuşi aceştia, vor primii facturi mari care cumulează câteva luni de consum, dar vor fi şi cei care în viitor (următorii 2 - 3 ani) vor achita toate costurile cu multiplele şi desele modificări de programe informatice, dobânzi şi costuri bancare cu aceste întârzieri. Costuri inutile, care vor determina creşteri ale preţului energiei electrice urmare a acestor decizii.