Analiză mărfuri: preţurile se clatină, pe măsură ce intrăm în 2022

"Turbulente" e cuvântul care ar descrie cel mai bine primele zile de tranzacţionare din 2022 şi, la fel ca şi începutul nervos al anului 2021, a fost o creştere bruscă a randamentelor Trezoreriei SUA, creştere care a oferit o direcţie iniţială pentru diferitele clase de active. Creşterea randamentelor obligaţiunilor suverane din Japonia, Germania şi Marea Britanie a câştigat avânt după ce minutele de la reuniunea din decembrie a Fed au crescut aşteptările pentru un ritm accelerat al majorărilor dobânzilor Fed pentru a combate inflaţia, în timp ce FOMC a discutat şi modalităţi de a-şi reduce total bilanţul.

Aceste mişcări au semnalat un interes din partea Fed pentru a ghida randamentele obligaţiunilor în sus, pe întreaga curbă. Randamentul de referinţă pe zece ani a sărit la un interval apropiată de maximul de 1,77% din aprilie trecut.

Metalele preţioase, în special aurul fiind una dintre mărfurile cele mai sensibile la rata dobânzii, s-au tranzacţionat mai scăzut, dar nu în măsura în care creşterea de 0,3% a randamentelor reale pe zece ani din SUA ar dicta altfel. O parte din explicaţie este ieftinitatea relativă a aurului în raport cu randamentele reale în ultimele şase luni, în timp ce un dolar mai slab, fluctuaţiile crescute ale pieţei bursiere, precum şi riscurile geopolitice şi legate de virus au contribuit, de asemenea, la compensarea a ceea ce altfel ar fi putut fi un început de an foarte provocator.

Între timp, argintul a fost tulburat de scăderea apetitului pentru risc, precum şi de slăbiciunea metalelor industriale, cum ar fi cuprul. După ce a arătat o oarecare rezistenţă la sfârşitul anului, metalul alb a cedat în faţa sell-off-urilor tehnice, care au contribuit la creşterea preţului său relativ redus faţă de aur, la un nivel maxim de trei săptămâni: peste 81 de uncii de argint la o uncie de aur.

Perspectivele pentru 2022 rămân întunecate, majoritatea prognozelor bearish pentru aur fiind determinate de aşteptările privind randamentele reale mult mai mari. Randamentele reale au arătat, după cum se vede mai jos, de-a lungul ultimilor câţiva ani un grad ridicat de corelaţie inversă cu aurul, iar riscul ca Fed să conducă randamentele mai mari este ceea ce îngrijorează în prezent piaţa.

Aurul rămâne blocat în jurul valorii de 1.800 USD într-un interval larg, de la 1.740 USD până la 1.860 USD, iar cheia direcţiei pe termen scurt este modul în care se echilibrează atracţiile opuse menţionate prin creşterea randamentelor şi incertitudinea crescută a pieţei.

Petrolul s-a tranzacţionat cu un preţ mai ridicat pe parcursul primelor zile de tranzacţionare, extinzând astfel creşterea de la sfârşitul lunii decembrie, contrar tendinţei generale de aversiune la risc observată la alte mărfuri şi clase de active. Întreruperea aprovizionării în Libia, cu peste 400.000 de barili pe zi, comparativ cu 2021, şi riscurile geopolitice asociate cu creşterea protestelor din Kazahstan, un producător de 1,9 milioane de barili pe zi, au contribuit la compensarea oricăror îngrijorări legate de cererea pe termen scurt provocate de creşterea cazurilor de Coronavirus, nu în ultimul rând în China, unde gestionarea agresivă a celui mai grav focar de Covid-19 de la Wuhan ar putea duce la o slăbiciune a cererii pe termen scurt.

OPEC+ a fost de acord să menţină ritmul actual de creşteri de 400.000 de barili pe zi, iar piaţa, în ciuda perspectivelor pentru un surplus de aprovizionare emergent în acest trimestru, a crescut cu perspectiva ca mai mulţi producători să nu-şi poată îndeplini obiectivele de producţie. Pe lângă perspectiva unui surplus global de aprovizionare, atât conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie, cât şi a OPEC, care au apărut în primele părţi ale anului 2022, piaţa futures trimite şi un semnal despre o participare redusă.

Cu toate acestea, în ciuda acestor semnale, menţinem o viziune optimistă pe termen lung asupra pieţei petroliere, deoarece aceasta se va confrunta cu ani de investiţii probabile, marile puteri petroliere îşi pierd apetitul pentru proiecte mari, parţial din cauza unei perspective incerte pe termen lung pentru cererea de petrol, dar şi din ce în ce mai mult din cauza restricţiilor de creditare impuse băncilor şi investitorilor din cauza concentrării pe ESG şi a transformării ecologice.

Nu se aşteaptă ca cererea globală de petrol să atingă vârful în curând şi acest lucru va adăuga o presiune suplimentară asupra capacităţii neutilizate, care este deja redusă lunar, din cauza creşterii producţiei OPEC+. La acestea se adaugă perspectiva unei reluări a scăderilor stocurilor în a doua jumătate şi riscul ca preţurile mai mari ale energiei să menţină inflaţia ridicată, este cea mai probabilă rută pe care o vor lua preţurile în 2022.

Criza energetică europeană nu dă semne de găsire a unei soluţii privind gazul, iar preţurile la energie rămân la cheremul evoluţiilor meteorologice, a nivelului aprovizionărilor ruseşti, precum şi a ritmului transporturilor de GNL care ajung în Europa.

În ultimele două săptămâni, piaţa gazelor a fost martoră la o plimbare extremă în roller coaster. Înainte de Crăciun, vremea foarte rece în Europa şi Marea Britanie a ajutat la creşterea preţului de referinţă la gazului în UE la un nivel de zece ori mai mare decât media pe termen lung. Aceasta a fost urmată de o prăbuşire de 65% a preţului ca răspuns la ştirile că mai multe nave cu GNL şi-au schimbat cursul din Asia şi America de Sud către Europa pentru a-şi vinde gazul la cel mai mare preţ de pe planetă. O întoarcere bruscă către vremea de iarnă mai blândă decât cea normală a ajutat, de asemenea, cel puţin pe termen scurt, la atenuarea preocupărilor actuale cu privire la nivelurile foarte scăzute ale stocurilor de gaze.

În ianuarie, preţul gazului şi-a reluat ascensiunea, din nou, cu perspectiva unei vremi mai reci care va determina o cerere crescută de încălzire şi aprovizionare nesezonabil de foarte scăzută din Rusia, în special prin două conducte importante prin Polonia şi Ucraina. Este dificil de spus dacă Rusia menţine în mod deliberat livrările din cauza întârzierilor aprobării conductei Nord Stream 2 şi a crizei la graniţa cu Ucraina. Dar evidenţiază politicile de energie şi stocare eşuate din Europa şi Marea Britanie, care au lăsat regiunea foarte dependentă de importurile de gaze, mai ales având în vedere nivelul încă nesigur de producere a energiei din surse regenerabile.