Ard focuri de veghe în Ţinutul Secuiesc

Se mişcă din nou maghiarii din Covasna şi Harghita. În peste 100 de localităţi s-au aprins focuri de veghe. Un adevărat spectacol. Imediat după Halloween. A fost citită în mod solemn, din nou, faimoasa declaraţie a Consiliului Naţional Secuiesc. Este doar un foc de artificii? Sau se pregăteşte o mişcare mai amplă? Poate chiar cu sprijin rusesc?

Maghiarii din Covasna şi Harghita vor ca autorităţile statului român să recunoască autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc într-un spaţiu plasat practic în mijlocul României. Autonomia teritorială, în termenii solicitaţi de maghiari şi susţinută constant de la Budapesta, dar şi din direcţia unui puternic lobby internaţional, înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât dezmembrarea României. Pentru că nu vorbim aici despre o detaşare în plan administrativ, despre o mutare a centrului de greutate a deciziilor dinspre Executiv, adică dinspre administraţia publică centrală, către instituţiile locale, care funcţionează şi ele în beneficiul cetăţenilor. Una este descentralizarea, absolut necesară unui stat democratic şi eficient, alta este federalizarea, o problemă care, har Domnului, nu s-a pus în România, şi cu totul altceva este o autonomie teritorială.

Să fiu şi mai explicit. În mod constant, periodic, cu o intensitate care a variat de la an la an în funcţie de conjunctura internă şi externă, populaţia maghiară din Covasna şi Harghita, care în bună parte se autodefineşte drept secuime, a acţionat în plan intern şi extern pentru a dobândi atribute specifice unui stat. În cazul nostru, a unui stat în stat. Şi-au făcut steag propriu. Tolerantă, majoritatea din România a înţeles faptul că fiecare comunitate, pentru a se autodefini, are nevoie de o simbolistică. Şi pentru a nu-i lăsa în ofsaid pe secui, şi alte comunităţi locale din ţară, locuite în majoritate de etnici români, pe lângă drapelul naţional, au elaborat şi arborat şi un drapel local. Singura diferenţă e că în Covasna şi Harghita nu prea se vede tricolorul. Consecventă în toleranţa sa, majoritatea a înţeles de ani de zile necesitatea plăcuţelor bilingve, prin care sunt denumite şi în maghiară localităţi, râuri şi străzi. În Covasna şi Harghita, maghiarii, mulţi dintre ei autodefiniţi drept secui, beneficiază de şcoli şi grădiniţe proprii, pot fi judecaţi şi pot depune mărturie în limba natală, îşi pot conserva şi dezvolta propriile tradiţii, propria cultură, propriile obiceiuri. Este suficient să încercăm să facem o comparaţie cu statutul etnicilor români din Ucraina, pentru a observa cât de mare este prăpastia între un stat democratic, din această perspectivă, şi tolerant, cum este România, şi statul vecin, unde trăiesc în condiţii grele, discriminatorii, peste 400 de mii de etnici români.

Secuii doresc însă monedă proprie. Au şi elaborat în acest sens fel de fel de propuneri. Eu unul sunt libertarian. Dar şi suveranist. Ca suveranist, militez pentru conservarea tuturor atributelor unui stat naţional, în condiţiile în care suntem loiali parteneriatelor noastre euroatlantice şi înţelegem şi exigenţele globalismului. Ca libertarian, nu am nimic împotrivă ca orice comunitate, oricât de mică ar fi ea, dacă aşa decide, dacă aşa crede că este bine, să-şi lanseze pe piaţă o monedă proprie. Singura problemă pe care mi-o pun este care ar fi eficienţa? Dacă treaba asta ar funcţiona, am vedea în întreaga lume milioane de monezi şi bancnote proprii, care circulă în interiorul unor mici comunităţi. Dacă însă aceşti bani sunt inventaţi nu din motive economice sau financiare, nu din raţiuni de politică monetară, ci din motive etnice, atunci întreaga poveste se schimbă. Şi aici nu este vorba doar de simbolistică. Ci de segregaţie. Imaginaţi-vă că în Ţinutul Secuiesc ar circula o monedă secuiască. Etnicii români nu vor avea acces la această monedă. Nu vor mai putea cumpăra nimic. Ceea ce va conduce inevitabil la o segregaţie. Iar segregaţia poate crea scântei. Iar scânteile, vâlvătaie. Are cineva nevoie cu adevărat de aşa ceva?

Ieri, reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc au insistat asupra a două atribute ale unei statalităţi proprii la care mă voi referi. Prima este urgentarea creării unei cărţi de indentitate secuieşti. Ce înseamnă asta? Că secuii care au cetăţenie română, care cei mai mulţi au şi cetăţenie maghiară, vor dobândi astfel o a treia cetăţenie. Cetăţenia secuiască. Nu se ştie dacă la cetăţenia secuiască vor avea acces maghiarii din Ungaria. Dar, cu certitudine, nu vor avea acces românii din România. Va fi o nouă formă de segregaţie, pentru că această carte de identitate nu este creată de florile mărului. Ci pentru a le conferi posesorilor diferite drepturi suplimentare faţă de conaţionalii lor. Iar cartea de identitate este în mod cert un atribut al statalităţii. O statalitate la care nimeni nu are voie să atenteze. În fine, Consiliul Naţional Secuiesc vrea o intensificare a demersurilor în plan internaţional. Prin aceste demersuri, se înţelege practic o luptă. De altfel, acesta este chiar termenul utilizat. Luptă pentru ce? Luptă pentru autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc. Luptă împotriva cui? Împotriva românilor. Şi în ce constă această activitate externă? În dezvoltarea exponenţială a ceea ce deja s-a creat. Imprudente, ca să nu le spun inconştiente, autorităţile de la Bucureşti au acceptat ca, la Bruxelles, pe lângă reprezentanţa UE a statului român, să mai existe o reprezentanţă a Ţinutului Secuiesc. Hopa! Iată un alt atribut al statalităţii. O reprezentanţă este un fel de ambasadă. Ori, conform dreptului internaţional, numai statele au dreptul de a deschide ambasade. Ţinutul Secuiesc este deja un stat în sine şi noi nu ştim?

Ard focuri rău prevestitoare, nu doar de veghe, în Ţinutul Secuiesc. Peste care, cu certitudine, serviciile secrete ruseşti au mai turnat ceva combustibil. Poate cu intenţia explicită de a mai crea în proximitatea Federaţiei Ruse o zonă de conflict, pe care s-o ţină la rece şi s-o încingă la nevoie. Dar unde sunt pompierii?