Asasinatul politic

Dacă cineva caută un argument solid pentru a combate ideea, larg răspîndită, că "starea morală" a societăţilor umane "a evoluat considerabil", atunci nu are decît să cerceteze dosarul, la zi, al asasinatului ca metodă de acţiune în competiţia politică.

Atunci cînd se află într-o confruntare acerbă pentru resurse, putere, prestigiu sau status social, oamenii sunt tentaţi uneori să o rezolve "radical", prin eliminarea fizică a celuilalt. Nimic nou sub soare, de cel puţin de cîteva mii de ani încoace. Fapta se numeşte asasinat şi, în cele mai multe civilizaţii, cel puţin de la Codul lui Hammurabi încoace, este pedepsită drastic, cel mai adesea cu moartea făptuitorului. Cînd competiţia se desfăşoară în spaţiul relaţiilor politice, fapta se numeşte asasinat politic şi este incriminată încă şi mai aspru. Cu o singură excepţie: cînd criminalul reuşeşte să păstreze puterea, ca fruct al acţiunii sale, devenind astfel imun, cel puţin pentru o vreme, faţă de lege. Această diferenţă specifică, precum şi oferta largă de "justificări nobile" pe care maşinăriile ideologice ale puterii le furnizează făptuitorului, face asasinatul politic mult mai tentant decît cel "de drept comun" şi în consecinţă o caracteristică a vieţii politice pînă în ziua de azi. Dacă acum mai bine de 4000 de ani tînărul faraon Tutankamon a fost asasinat chiar de şeful gărzilor palatului, pentru a-i lua soţia şi tronul, devenind el însuşi faraonul Ay, am putea să punem fapta pe seama "lipsei de morală" a societăţilor "primitive", în ciuda faptului că aveau o istorie bimilenară şi găsiseră resursele intelectuale şi economice să ridice în marginea deşertului cele mai mari construcţii din istoria următoarelor două milenii şi jumătate.

Ziarele ultimelor zile au adus în prim plan cazul unui fost ofiţer al serviciilor secrete ruse care, după ce "a trecut de partea cealaltă a baricadei", a devenit activ în investigarea şi expunerea unora dintre operaţiunile murdare ale "întreprinderii" de la care tocmai îşi dăduse "demisia". Rezultatul a fost că s-a ales cu o doză de otravă în ceaiul ce i-a fost servit pe malurile Tamisei, în compania unor "informatori" dispuşi să-i ofere datele care-i mai lipseau pentru a clarifica asasinatul ziaristei ruse Anna Polikovskaia - un alt asasinat politic. Omul stă să moară, pe patul de spital, în ciuda tuturor intervenţiilor medicale. Toată lumea şi-a adus aminte de celălalt episod "britanic" al asasinării prin otrăvire a unui alt "trecut de partea cealaltă", operaţie dusă la capăt cu ingeniozitate de serviciile secrete bulgare, în contul aliaţilor sovietici, folosindu-se de un dispozitiv camuflat într-o umbrelă, cu care omul a fost pur şi simplu împuns pe cînd mergea pe stradă. Încercarea de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea este desigur tot un act politic. Obsesia, prelungită pe mai multe decenii, a serviciilor secrete americane de a-l ucide pe Castro a primit ca răspuns, după cum iese astăzi la lumină, acţiunea de asasinare a Preşedintelui J. F. Kennedy, la care şi-au dat mîna frăţeşte serviciile secrete cubaneze şi sovietice. Asasinatele politice din Olanda ultimilor cinci ani, asasinatele politice din Irlanda de Nord, pînă mai acum cîţiva ani, asasinatele politice din Spania, care definesc acţiunea organizaţiei basce Eta, asasinatele politice ale înalţilor funcţionari aflaţi pe urmele mafiei în Italia şi lista poate continua, dau doar o imagine palidă a dimensiunii la care a ajuns fenomenul. Asasinatul politic a intrat într-o "eră nouă" odată cu dezvoltarea terorismului internaţional. Ce este uciderea cu sînge rece a unor pasageri nevinovaţi aflaţi într-un avion, în numele "cauzei X", decît un asasinat politic? Ce este uciderea cu sînge rece de către "terorişti" a oamenilor aflaţi într-o staţie de autobuz sau la o coadă, fie în Israel, fie în Irak, decît un asasinat politic? Ce este vînarea şi "eliminarea fizică" a liderilor politici adverşi, chiar dacă responsabili de instigarea şi organizarea a nenumărate asasinate politice, decît un asasinat politic, girat de instituţiile statului? Iar cu aceasta am atins punctul critic al temei. Înflorirea fără precedent a asasinatului politic de masă, sub numele de "terorism internaţional", este o consecinţă directă nu doar a fanatizării religioase, ori a "nedreptăţilor istorice" la care sunt supuse diferite populaţii sau popoare, în varii colţuri ale lumii, ori a unei ipotetice "ciocniri a civilizaţiilor". Menţinerea asasinatului politic în panoplia acţiunilor acceptate ale statelor şi ale organizaţiilor politice este sursa din care se hrăneşte violenţa pe care nimic nu pare să o mai poată stăvili. În mod ciudat, nimeni nu pare să sesizeze că democraţiile cele mai avansate nu simt nevoia să ia distanţă radicală, în această privinţă, faţă de regimurile dictatoriale cele mai corupte ale secolului XXI!

Soluţia ar putea să vină începînd cu incriminarea internaţională a "asasinatului politic" şi scoaterea acestei metode din panoplia "legală" a mijloacelor de acţiune a guvernelor, statelor şi organizaţiilor politice, de orice fel şi de orice orientare. ONU ar putea face primul pas, decisiv, pe lungul drum către reducerea violenţei ce ameninţă să inunde spaţiul politic al lumii globalizate, dacă vrea să rămână o organizaţie relevantă pentru pacea şi securitatea internaţională.