Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Autorităţii de Supraveghere Financiară formulată de către domnul Constantin Buzoianu, fost preşedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - CSA, potrivit unui comunicat al instituţiei.
Domnul Buzoianu solicita obligarea ASF la plata unor drepturi băneşti, bonificaţii şi drepturi salariale în valoare totală de peste 2,1 milioane de lei, plus dobânzile aferente.
ASF precizează că mai are litigii cu încă 15 membri ai fostelor Comisii de Supraveghere (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisa Naţională a Valorilor Mobiliare - CNVM şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private - CSSPP), care solicită salarii compensatorii ca urmare a încetării mandatelor acestora şi înfiinţării ASF prin OUG nr. 93/2012. Dintre acestea, două au fost respinse în primă instanţă ca neîntemeiate (Ileana Agalopol - CNVM şi Vladimir Soare - CSSPP), iar altele respinse irevocabil (cum este cazul domnului Tudor Baltă - CSA) sau irevocabil prin nerecurare (Cristian Toma - CSSPP şi Tudor Baltă - CSA). Valoarea totală a sumelor solicitate se ridică la circa 20 de milioane de lei.
Recent, Tribunalul Bucureşti a obligat Autoritatea de Supraveghere Financiară să-i plătească lui Radu Soviani, fostul purtător de cuvânt al instituţiei, 191.158,89 lei pentru servicii prestate şi neachitate.
Radu Soviani s-a adresat instanţei, solicitând despăgubiri de 231.000 de euro de la ASF, după ce a fost dat afară, înainte de Crăciun, pe fondul unor neînţelegeri cu preşedintele Autorităţii, Mişu Negriţoiu.
• PRECIZARE ASF:
ASF ne-a transmis următoarea precizare: "Încercarea de a asimila litigiul lui Radu Soviani cu litigiile foştilor comisari din autorităţile de supraveghere este nepotrivită şi artificială. ASF nu a avut un contract de muncă cu Radu Soviani, ci un contract comercial cu firma RST Media, care a fost întrerupt unilateral de ASF la aniversarea unui an, potrivit clauzelor contractului dintre cele două părţi. De altfel, nici instanţa nu a reţinut că întreruperea contractului nu ar fi fost justificată. Suma datorată, rezultată din hotarârea în primă instanţă, provine din interpretarea clauzei contractuale privind compensarea orelor suplimentare efectuate de furnizor".