Atenţie la Femeia-minune!

Oasele acelea au stat un secol într-o cutie, pe un raft. Au fost descoperite în 1889 într-un mormânt viking undeva în Suedia, într-o localitate numită Birka în sursele medievale. În groapă, alături de schelet, s-au mai găsit arme şi oasele a doi cai. Este logic că în evidenţele muzeului unde au ajuns oasele au fost înregistrate ca fiind rămăşiţele unui "bărbat călit în lupte".

Însă, în 2017, un articol ştiinţific a făcut vâlvă în ziare. Asta se întâmplă rar, nu-i aşa? O cercetătoare de la universitatea din Uppsala s-a uitat mai atent la cutia cu pricina şi a descoperit că războinicul era, de fapt, o femeie. Presa de Stânga a sărit în sus. Washington Post a declarat, solemn, că a fost descoperită "Femeia-minune" (Wonderwoman).

Mi-ar fi scăpat evenimentul dacă National Geographic nu s-ar fi hotărât să difuzeze, de curând, un documentar despre "femeile-războinic" din perioada vikingă. Oamenii aceia sunt, de regulă, serioşi. Însă timpurile s-au cam schimbat. Aşa că vreme de o oră am asistat, stupefiat, la o "fiesta" feministă. Arheologii din vechime - ni se spune - erau bărbaţi. Altfel spus, proşti şi încuiaţi. Nu îşi puteau imagina că femeile erau... hm... egale. Acum - susţineau autorii documentarului - o nouă generaţie de arheologi-femei a venit cu dovada. Materială. Femeile luptau cot la cot cu bărbaţii. Femeia din mormânt ar fi fost chiar o războinică "de rang înalt", un "strateg". Am mai spus-o: suntem acum într-o perioadă în care gândirea magică a ajuns să submineze cultura modernă, de extracţie iluministă, bazată pe analiză raţională.

Problemele cu mormântul Bj 581 sunt legiune... Când situl a fost excavat, în secolul al XIX-lea, inventarul a fost pus în saci. Aceştia au fost etichetaţi şi apoi depozitaţi într-o dezordine creativă. Nu este clar, aşadar, dacă oasele femeii chiar au fost îngropate lângă sabie.

Altceva însă ruinează complet posibilitatea ca mormântul să fi fost al unei războinice. Meseria armelor este periculoasă. Luptătorii cu sabia au răni specifice care se văd pe oasele lor, în special pe antebraţ. În plus, armele precum sabia sau toporul sunt grele. Această greutate duce, cu timpul, la dezvoltarea specifică a muşchilor şi ligamentelor, de regulă la mâna dreaptă. Or, nu vedem aşa ceva la Femeia-minune din Suedia.

Întreaga afacere este, ca să mă exprim caritabil, o bufonerie. Dar una deloc nevinovată. Suntem inundaţi, de ceva ani, cu tot felul de exemple ale "egalităţii de gen". Unele mai comice sau mai absurde decât altele. Scopul este clar. Distrugerea ideii, de bun-simţ, conform căreia există roluri tradiţionale îndeplinite de bărbaţi sau de femei.

Aşa că pe toate ecranele vedem: femeia-boxer, femeia-pilot, femeia-gladiator, femeia-arcaş, femeia-general, femeia-marinar, femeia-vânător sau femeia-soldat. Suntem bombardaţi, până la saturaţie, cu imagini cu femei care rup în bătaie zeci de bărbaţi bine clădiţi sau care umblă cu paloşul la brâu. Totul în numele egalitarismului radical.

"Genderistele" pretind, fără să clipească măcar, că nimic din ce poate face un bărbat nu este imposibil pentru o femeie. Şi că acestea din urmă au fost, în mod misterios, asuprite. De unde concluzia că orice fel de bariere "de gen" trebuie înlăturate.

Din acest moment, Dumnezeu cu mila... Lista enormităţilor comise în numele "egalităţii de gen" este impresionantă. Un exemplu: în unele ţări au început să fie desfiinţate toaletele sau vestiarele separate. Ai voie să construieşti doar toalete şi vestiare "unisex" în clădiri publice. Necazul este că aceste facilităţi "unisex" au dus la creşterea agresiunilor sexuale asupra femeilor. În 2018, au fost raportate, la piscinele publice din Marea Britanie, 120 de acte de agresiune în spaţiile "unisex" şi doar 14 în cele clasice, segregate.

Dar să ne întoarcem la presupusa războinică. Chiar şi presupunând că sabia era chiar a ei, că nu era doar decorativă, că respectiva nu era doar fata sau soţia unui războinic etc. - ce importanţă are? Cu ce este lumea mai bună acum dacă în secolul al X-lea o femeie s-a dus să se bată alături de câteva sute de vlăjgani porniţi în căutare de sclavi şi de aur?

Pe vremea comuniştilor începuse o campanie asemănătoare. Erau prezentate, la "Telejurnal", femeia-betonist, femeia-sudor, sau femeia-tractorist. Era o dovadă, ne asigura Partidul Comunist, că trăim într-o societate unde egalitatea a triumfat. Spre deosebire, se înţelege, de capitalismul burghez, care asupreşte femeia...

Dar aşa trebuie să arate Progresul? Cu femei cărându-şi pumni una alteia în ringul de mixed martial arts?

Capitalismul liberal a făcut minuni pentru femei. Mortalitatea la naştere a fost, practic, eliminată. Prosperitatea a ajuns la un nivel inimaginabil în secolul al X-lea. Moravurile s-au cuminţit. Dar unii sunt, din câte se pare, nemulţumiţi. Planul acestor activişti, de extracţie neo-marxistă, este să revoluţioneze ordinea socială. Fanteziile pseudo-istorice pe care ei le pun în circulaţie nu sunt decât o legitimare a barbariei.