AUTORITĂŢILE CHINEZE ÎNDEAMNĂ POPULAŢIA SĂ INVESTEASCĂ ÎN AUR ŞI ARGINT Aurul, noua armă financiară a Chinei?

A revenit Alan Greenspan la opiniile sale din anii "60, când publica articolul "Aurul şi libertatea economică"? Fostul şef al Fed-ului scria atunci că "în absenţa etalonului aur, nu există mijloace de a proteja economiile de la confiscarea prin inflaţie". În cadrul unei conferinţe recente de la New York, Greenspan a declarat că evoluţia recentă a preţurilor metalelor şi a altor materii prime "reprezintă prima indicaţie a unui stadiu incipient al procesului de îndepărtare faţă de banii de hârtie", conform unui articol Bloomberg.

Tentativele timide de redresare economică din Statele Unite au readus în prim-plan discuţiile privind perspectivele inflaţiei. Preţul aurului, care a depăşit de câteva zile pragul de 1000 dolari/uncie, pare să indice o îngrijorare tot mai mare din acest punct de vedere.

Câţiva preşedinţi ai districtelor regionale ale Federal Reserve au apărut imediat în presă să ne liniştească. "Inflaţia şi aşteptările inflaţioniste sunt sub control", a declarat Charles Evans, preşedintele Fed-ului din Chicago.

Indicii preţurilor de consum, deşi au început să înregistreze creşteri lunare peste aşteptări, par să confirme aceste opinii. Directorii de achiziţii ai firmelor americane s-ar putea să nu fie, însă, de acord cu afirmaţiile lui Charles Evans şi ale celorlalţi oficiali ai băncii centrale americane.

Conform datelor de la ISM (Institute of Supply Management), indicele PMI (Purchasing Managers Index) din august a cres­cut până la 52,9, cea mai ridicată valoare din ultimii doi ani pentru sectorul industriei prelucrătoare (n.a. pragul de 50 de puncte desparte expansiunea de contracţie). Presa financiară americană a fost cuprinsă de euforie în faţa datelor şi nu a acordat atenţia cuvenită subindicelui de preţ. Acesta a crescut cu 18% într-o singură lună, de la 55 în iulie la 65 în august. Din mai 2009 componenta de preţ a crescut cu 49%! În sectorul serviciilor, indicele PMI a crescut la 48,4, în condiţiile în care subindicele preţurilor a avansat la 63,1, de la 43,5, adică o creştere cu 52% într-o singură lună.

Acestea sunt presiunile de preţ cu care se confruntă economia americană, după o perioadă semnificativă de contracţie a stocurilor şi excese monetare fără precedent. Rămâne de văzut cât de mult pot să amâne producătorii transferarea acestor costuri către consumatori.

Căderea accelerată a dolarului de la începutul lunii septembrie nu va face decât să amplifice presiunile inflaţioniste, mai ales că ne apropiem de perioada în care efectul de bază al preţului petrolului asupra indicelui de preţ al consumatorilor se atenuează.

Tocmai această instabilitate a dolarului îi îngrijorează foarte tare pe chinezi, în condiţiile în care majoritatea rezervei lor valutare este în dolari.

Menţinerea aparenţei de monedă solidă a obligat autorităţile americane să facă totul pentru a limita creşterea preţului aurului, cel mai clar semnal al presiunilor inflaţioniste. Manipularea pieţei aurului, documentată exhaustiv în ultimii 10 ani de GATA (Gold Anti-Trust Action Committee, www.gata.org ), pare să se apropie acum de final.

Barrick Gold Corporation a anunţat că îşi lichidează poziţiile de hedging, iniţiate în urmă cu mai mulţi ani pentru protecţia împotriva scăderii preţului, înregistrând o pierdere de peste 5 miliarde de dolari. De unde va cumpăra aurul necesar, fără a determina o nouă explozie a preţului? Printr-o coincidenţă fericită, FMI tocmai a anunţat că va vinde 403,3 tone din rezerva sa, pentru a-şi consolida poziţia financiară.

Veteranul Richard Russell, decanul de vârstă al consultanţilor financiari din SUA, scrie, în ale sale Dow Theory Letters, că Federal Reserve este gata să facă orice pentru a menţine un preţ scăzut al aurului. Asta în condiţiile în care Russell a negat până de curând că băncile centrale manipulează piaţa aurului în scopul "ancorării" aşteptărilor inflaţioniste ale populaţiei.

Acum aceste bănci centrale au un adversar pe măsură în China. Cheng Siwei, fostul vicepreşedinte al Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Chinei, a vorbit despre pericolul inflaţionist generat de Federal Reserve prin tipărirea directă a banilor în cadrul Forumului Ambrosetti din Italia, după cum scrie The Telegraph. El consideră că "aurul reprezintă cu siguranţă o alternativă", dar achiziţia acestuia trebuie să se facă cu mare grijă pentru a nu determina o explozie a preţului pe piaţă. Reprezentantul Chinei şi-a încheiat intervenţia din cadrul forumului Ambrosetti cu un citat din Benjamin Franklin, unul dintre Părinţii Fondatori ai Americii: "He who goes borrowing, goes sorrowing".

Ce soluţie a găsit China? Deoarece nu poate trece la acumularea masivă de aur, pentru a nu fi acuzată de subminarea dolarului, puterea de la Beijing a început o campaniei masivă de promovare a acestuia la televiziunea publică, conform unui raport al lui Lawrence Williams de pe site-ul Mineweb.com. Asta într-o ţară care interzicea populaţiei, până în 2002, să deţină metale preţioase.

Paul Mylchreest, autorul Thunder Road Report şi fost analist la divizia de brokeraj a băncii fraceze Crédit Agricole, scria încă din vara lui 2006 despre remonetizarea aurului şi necesitatea acumulării acestuia în scopul protecţiei împotriva inflaţiei. Acum el este de părere că autorităţile chineze doresc să declanşeze o goană după aur la nivelul populaţiei, iar Lawrence Williams este convins că Beijing-ul are acum şi puterea financiară să controleze eficient preţul aurului pe pieţele internaţionale.

Pe lângă faptul că cetăţenii chinezi pot să cumpere aur de la orice bancă, indiferent cât de mică este aceasta sau nesemnificativ oraşul în care se găseşte, ei pot tranzacţiona direct metalul şi pe bursele internaţionale, inclusiv Londra. Să fie acesta primul pas către monetizarea aurului în China şi transformarea yuanului într-o monedă internaţională stabilă?

Între timp, Autoritatea Monetară din Hong Kong îşi va transfera aurul de la Londra în propriul depozit şi încearcă să convingă şi alte bănci centrale din Asia să-şi transfere aurul tot acolo, conform unui raport de la MarketWatch. Comentând pe marginea acestui transfer, Martin Hennecke, consultant financiar pentru Tyche Group din Hong Kong, consideră că "băncile centrale sunt tot mai conştiente de importanţa rezervelor de aur în timpul crizelor financiare, precum şi de disponibilitatea lor imediată". Se pare că mai există şi bănci centrale care, pe lângă faptul că sunt conştiente de importanţa aurului, au şi libertatea de a acţiona în consecinţă.

Ce va urma pentru aur, în condiţiile în care autorităţile de la Beijing par să ofere o garanţie implicită a creşterii preţului său? O tendinţă pozitivă, pe fondul unei volatilităţi crescute, pare să fie cea mai probabilă evoluţie.

John Embry, directorul de investiţii de la Sprott Asset Management, este convins că perioada deflaţionistă prin care trecem nu va dura şi se va transforma într-un mediu hiperinflaţionist în viitorul nu prea îndepărtat.

Mai este nevoie şi de alte argumente în favoarea investiţiilor în aur? Câtă vreme "pigmeii care populează elitele politice şi monetare preferă să se încline în faţa opiniei publice pentru a distrage atenţia de la incompetenţa lor de neiertat", după cum scrie Albert Edwards într-un raport recent (n.a. Global Strategy Weekly, 10 septembrie 2009), banii de hârtie vor continua să inunde pieţele.

Dacă nici acest argument nu este suficient, atunci trebuie să ne întoarcem la Maestro, pe vrema când era adeptul libertăţii economice: "Cheltuielile care conduc la adâncirea deficitului bugetar nu reprezintă decât un program de confiscare a bunăstării", scria Alan Greenspan în 1967, iar "aurul stă în calea acestui proces insidios".

Tot nu este de ajuns? "Gold is money and nothing else", declara John Pierpont Morgan în faţa unui comitet al Congresului american în 1913. Iar China pare hotărâtă acum să reconfirme declaraţiile sale, în cadrul unui proces de reconfigurare radicală a sistemului monetar internaţional.