AVÂNTUL INTERVENŢIONIST AL AUTORITĂŢILOR VA CONDUCE LA ADÂNCIREA CRIZEI ECONOMICE De ce nu mai vine Moş Crăciun?

Moş Crăciun nu va veni anul aces­ta pentru guverne şi pieţele financiare. Mai grav este faptul că băncile centrale şi guvernele vor descoperi, în sfârşit, că Moş Crăciun nu există.

Pierderile anunţate recent de băncile americane Goldman Sachs şi Morgan Stanley reprezintă doar introducerea în sezonul raportărilor financiare pentru T4 2008, care se anunţă mult mai dificil decât trimestrul anterior. Marile bănci internaţionale vor fi nevoite să apeleze la noi creşteri ale capitalului, pentru acoperirea pierderilor trecute, iar relansarea creditării se va amâna din nou.

Un mic exemplu arată cât de mult s-a schimbat peisajul financiar din toamna lui 2007. Cu aproximativ un an în urmă, Royal Bank of Scotland plătea 100 miliarde de dolari pentru cumpărarea băncii ABN Amro. Suma, uriaşă la acea vreme, nu mai impresionează acum pe nimeni. Ce se mai poate cumpăra astăzi cu 100 de miliarde de dolari? Un "pachet" de bănci format din Citigroup (capitalizare bursieră 38,26 miliarde USD), Deutsche Bank (19,93 miliarde USD) şi Goldman Sachs (39,19 miliarde), iar cu mărunţişul rămas poate fi achiziţionat şi General Motors (2,74 miliarde).

Toate eforturile Federal Reserve de relaxare monetară nu au reuşit decât să amâne inevitabilul, iar banca centrală a SUA nu a reuşit să ne explice convingător de ce ultima reducere a dobânzii de intervenţie va reuşi ceea ce nu au reuşit cele şapte reduceri anterioare din acest an. Dobânda efectivă de intervenţie se află sub ţinta Fed-ului de cel puţin două luni (vezi grafic), iar divergenţa dintre cele două pare să crească.

Mai mult, încercarea disperată a Federal Reserve de a reduce costul finanţării de pe piaţă a avut ca efect doar creşterea accelerată a refinanţărilor, conform datelor de la Mortgage Bankers Association, preluate de Bloomberg. Intenţia Fed-ului a fost să stimuleze cumpărarea de noi locuinţe şi să oprească prăbuşirea preţurilor. Cât de dureroase trebuie să fie eşecurile, pentru ca băncile centrale să înveţe câte ceva despre legea consecinţelor neaşteptate în economie?

În aceeaşi categorie a consecinţelor neaşteptate se vor încadra şi măsurile de salvare a industriei auto.

Ajutorul de 13,4 miliarde de dolari acordat de guvernul SUA, la care se adaugă 3,3 miliarde din partea guvernului canadian, nu reprezintă decât o amânare a execuţiei pentru General Motors şi Chrysler. Cele două companii nu au reuşit sau nu au vrut să vadă, încă de acum câţiva ani, că acesta va fi rezultatul final. Cum au crezut că cererea de automobile poate fi susţinută pe termen nedefinit de creditele ieftine acordate pe 8 ani? Poate că atitudinea foştilor mari producători de automobile ar fi de neînţeles, dacă aceasta nu ar fi regăsită şi la scară macroeconomică, fiind promovată chiar de Federal Reserve şi guvernul american.

John Kemp, de la Reuters, apreciază că Federal Reserve, prin declaraţia că va menţine dobânda aproape de zero pentru o perioadă nedefinită, face o promisiune "inconsistentă în timp". La primele semnale ale redresării economice, Fed-ul va fi nevoit să crească dobânzile, pentru a preveni explozia inflaţiei. Creşterea dobânzilor va produce pierderi extraordinare pentru investitorii în titluri de stat. "În mod bizar, Bernanke invită investitorii să parieze că măsurile de politică monetară vor eşua, iar economia va rămâne în recesiune pentru o perioadă lungă, similară cu situaţia Japoniei din deceniul trecut", mai scrie Kemp în articolul său.

Federal Reserve ia aceste măsuri deşi a criticat, în trecut, tocmai această abordare de rezolvare a crizelor. Într-un articol din octombrie 2006, Mark Spiegel, vicepreşedintele Federal Reserve Bank of San Francisco, arată că relaxarea cantitativă (n.a. tipărirea directă a banilor) a permis susţinerea celor mai fragile bănci japoneze, dar a condus la întârzierea reformelor structurale.

Prin politica deschisă de depreciere a dolarului, autorităţile americane încearcă să exporte recesiunea economică, primii afectaţi fiind principalii parteneri comerciali ai Americii. Banca Japoniei a redus dobânda la 0,1%, iar economii emergente de talia Rusiei şi Chinei s-au angajat şi ele pe calea "devalorizării competitive". Criza din Asia de Sud-Est, de la sfârşitul anilor "90, a fost amplificată de acest proces, iar acum suntem martorii extinderii lui la scară globală.

Prăbuşirea producţiei industriale la nivel internaţional şi reducerea drastică a investiţiilor de capital crează premisele unei explozii inflaţioniste în viitorul apropiat, iar primele afectate vor fi ţările de la "periferie" care s-au lăsat atrase în vârtejul devalorizării competitive.

După ce au încercat să susţină sistemul bancar în 2008, autorităţile, atât din economiile emergente cât şi din cele dezvoltate, se vor confrunta în 2009 cu tot mai multe cereri de a interveni şi în sprijinul companiilor din economia reală. Din păcate pentru ele, se pare că am ajuns la limita intervenţionismului, despre care scria marele economist Ludwig von Mises. "O ideea esenţială a filosofiei sociale a intervenţionismului este că există un fond inepuizabil, care poate fi stors la nesfârşit. Întregul sistem intervenţionist se prăbuşeşte atunci când această fântână seacă: principiul lui Moş Crăciun se auto-lichidează", scria von Mises în Human Action (n.a. cartea se găseşte în format electronic pe site-ul www.misesromania.org)

Adâncirea crizei economice a determinat, deja, declanşarea unei competiţii distructive între sectorul real şi cel bancar pentru obţinerea fondurilor guvernamentale. Irlanda continuă să ofere un exemplu semnificativ şi din acest punct de vedere. "Tigrul celtic" de altădată se confruntă acum cu probleme grave, după ce şi-a "restructurat" economia în jurul pieţei imobiliare. Garanţia universală de 400 miliarde euro acordată băncilor locale nu a deblocat piaţa creditelor, iar guvernul a anunţat recapitalizarea directă a trei bănci locale cu circa 7 miliarde euro, conform unui articol din cotidianul britanic The Times. De unde vin banii? Din fondul de pensii administrat de stat. Şi asta nu este tot. Sistarea accesului la creditele ieftine i-a determinat pe irlandezi să apeleze la Internet pentru schimbul în natură al bunurilor şi serviciilor, formă primitivă de comerţ "perfecţionată" în Epoca Fierului.

Dacă programele guvernamentale de susţinere a economiilor nu vor fi abandonate, mai ales în cazul ţărilor care se confruntă deja cu deficite bugetare mari (n.a. cum este şi cazul României), rezultatul nu va fi decât amânarea reformelor structurale şi adâncirea crizei. Guvernele ar trebui să urmeze exemplul oferit de "consumatori", care au realizat că reducerea cheltuielilor şi creşterea economiilor este singura cale de traversare cu succes a crizei.