Avocatul Gheorghe Piperea a părăsit Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), demisionând atât din funcţia de prim-vicepreşedinte, cât şi din cea de preşedinte interimar pe care le ocupa în cadrul Uniunii.
Piperea a spus, vineri, că renunţarea la conducerea UNPIR nu a fost un capriciu, ci "rezultatul unor manevre oculte şi ilegale", care l-au "forţat" să iasă din cursa pentru preşedinţia UNPIR.
Avocatul spune că nu intenţionează să candideze, la congresul Uniunii din septembrie, la nicio funcţie în cadrul acestei Uniuni.
Domnia sa a precizat: "Probabil că 12 ani în această poziţie erau, oricum, prea mulţi. E adevărat că am învăţat multe, am învăţat pe mulţi, am scris cărţi în această perioadă de 12 ani, dar am ratat multe alte cărţi pe care le-aş fi putut scrie cu un pic mai mult timp la dispoziţie, plus că am răpit familiei mele multe week-end-uri, pentru a merge la seminarii şi conferinţe pe tema insolvenţei, în ţară şi prin toată Europa.
(...) Pentru mine, această (ex)candidatură a fost o simplă provocare şi un gest de solidarite cu o breaslă, cea a practicienilor în insolvenţă, care este ţinta unei acţiuni de destructurare, în ultimii doi ani".
Printre altele, avocatul susţine că "una dintre manevrele oculte ale celor care au făcut şi fac o chestie de viaţă şi de moarte din membership-ul în această conducere a UNPIR a fost (...) reprezentată de semnături în alb pe nişte «mandate» pe baza cărora 2-3 persoane au exercitat cam 200 de voturi în cadrul unei aşa-zise adunări a membrilor filialei Bucureşti a UNPIR, mandate obţinute cu săptămâni în urmă.
(...) Prin aceste mandate ocultate au fost impuşi în conducerea acelei filiale oameni ai BNR. (...) Nu m-au scos însă din joc. Doar au pierdut un aliat şi, în acelaşi timp, au «câştigat» un adversar".
Gheorghe Piperea este cunoscut ca "avocatul clienţilor bancari", care îi apără pe consumatori în procesele deschise în instanţă îmotriva băncilor. Printre altele, Piperea a redactat Legea dării în plată, care prevede stingerea datoriei odată cu cedarea casei către bancă şi care urmează să fie promulgată de preşedintele ţării.