BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI: "Debitorii ar fi mai bine protejaţi dacă ar solicita credite cu dobândă fixă"

Banca Naţională a României (BNR) atrage atenţia debitorilor să solicite, pe cât posibil, credite cu dobândă fixă, în condiţiile în care indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea împrumuturilor în lei, a înregistrat o creştere abruptă, în ultima perioadă, ajungând de la sub 1% în septembrie, la 2,21%, ieri.

De mai bine de un an, ziarul BURSA a avertizat asupra faptului că dobânzile la creditele în lei vor începe să crească odată cu evoluţia ascendentă a ROBOR, care, potrivit analiştilor, era inevitabilă.

Liviu Voinea, viceguvernatorul BNR, a precizat, ieri, că rata creditelor neperformante (NPL) a scăzut sub 8%, ajungând în zona considerată de EBA cu risc mediu, ţara noastră având cea mai rapidă rată de ajustare a NPL din Europa în ultimii trei ani. Cu toate acestea, Raportul BNR asupra stabilităţii financiare avertizează: "Estimări preliminare arată că rata creditelor neperformante la nivelul sectorului populaţiei s-ar majora de la valoarea actuală de 5,8%, la 7,3% într-un orizont de un an de zile în ipoteza unui şoc de 200 de puncte de bază pe rata dobânzii. În aceste condiţii, este necesar ca debitorii să fie în permanenţă informaţi despre riscurile cu care se pot confrunta pe termen mediu, pentru a preveni îndatorarea în condiţii în care ulterior s-ar putea confrunta cu probleme în rambursarea respectivelor obligaţii financiare.

Astfel, debitorii ar fi mai bine protejaţi, pe termen mediu, dacă ar solicita în mai mare măsură încheierea de contracte de credite cu dobândă fixă. Menţionăm că băncile au continuat să vândă credite neperformante, pentru curăţarea bilanţurilor.

În sectorul financiar, indicatorii de solvabilitate au rămas la niveluri adecvate, iar rezervele consistente de capital faţă de cerinţele prudenţiale oferă o bună capacitate de absorbţie a pierderilor neaşteptate şi resurse pentru creditarea sectorului real".

Domnia sa a anunţat că rezultatele testului de stres din sectorul bancar "relevă robusteţea la nivel agregat în cazul manifestării unor scenarii macroeconomice adverse", dar că "impactul riscului de rată a dobânzii la nivelul sectorului bancar este important, datorită structurii bilanţiere caracterizată de o durată mai mare a activelor".

Indicatorii de lichiditate ai sectorului bancar continuă să se situeze, în medie, la un nivel semnificativ superior valorilor minime reglementate, potrivit BNR, care arată: "Media indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) la nivel agregat este 239% (septembrie 2017), valoare superioară mediei europene, de 145,6% (iunie 2017). Valoarea LCR (...) atestă faptul că sectorul bancar românesc deţine un stoc adecvat de active lichide de calitate pentru a face faţă unui scenariu de stres pe o perioadă de 30 de zile. Totuşi, indicatorul de lichiditate imediată calculat ca raport între disponibilităţile şi depozitele la bănci la valoare netă şi titluri de stat libere de gaj, respectiv total datorii, - nivelul minim prudent fiind 30% - s-a diminuat marginal, la 38%".

În structura activelor sectorului bancar se constată o uşoară creştere a creditului acordat economiei reale, subliniază Banca Centrală, adăugând: "În structura pasivelor sectorului bancar continuă tendinţa de creştere a depozitelor populaţiei în contrapondere cu scăderea pasivelor externe, fenomen de natură să reducă riscul de contagiune la şocuri externe".

În acest context şi în condiţiile unui cadru macroeconomic intern favorabil, reducerii semnificative a cheltuielilor nete cu ajustările pentru depreciere, prelungirii nivelului scăzut al costurilor de finanţare, şi redresării creditării în monedă naţională, profitabilitatea sectorului bancar s-a consolidat, procesul continuând.

Conform oficialului Băncii Centrale, nu a fost identificat niciun risc sistemic sever, dar o combinaţie între riscurile identificate poate induce un risc sever, în condiţii de piaţă nefavorabile.

"Riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente se situează la un nivel ridicat, în contextul în care incertitudinile privind consolidarea ratei de creştere a economiei globale şi a comerţului internaţional rămân semnificative, pe fondul riscurilor din politicile economice şi monetare, acumulării unor dezechilibre structurale la nivelul economiilor emergente şi intensificării tensiunilor geopolitice", atrage atenţia reprezentantul BNR.

• Voinea, BNR: "Derapajele fiscal-bugetare şi creşterea îndatorării populaţiei presează stabilitatea financiară"

Derapajele fiscal-bugetare şi creşterea îndatorării populaţiei reprezintă noi riscuri în faţa cărora stabilitatea financiară este vulnerabilă, a precizat, ieri, Liviu Voinea, viceguvernator al Băncii Naţionale a României (BNR).

Oficialul a menţionat: "De la data Raportului anterior (mai 2017), stabilitatea financiară a rămas solidă, dar observăm menţinerea sau acumularea unor vulnerabilităţi, în special în ceea ce priveşte apariţia unor presiuni în direcţia creşterii primei de risc pentru economiile emergente, tensionarea echilibrelor macroeconomice interne prin derapaje şi incertitudini în politica fiscal-bugetară şi creşterea îndatorării populaţiei - riscurile fiind amplificate de corelaţia acestor factori".

La nivelul fundamentelor macroeconomice, Banca Centrală remarcă o serie de indicatori favorabili, printre care se numără stocul scăzut al datoriei publice (37,4% din PIB) şi scăderea riscului de refinanţare, datorită extinderii maturităţii datoriei publice, în principal.

"Un alt atu al României îl reprezintă existenţa unor rezerve internaţionale importante", a adăugat Liviu Voinea, menţionând că rolul rezervelor internaţionale este unul preventiv şi că ele nu pot compensa deteriorări structurale ale unor indicatori.

Conform domniei sale, creşterea economică din primele trei trimestre şi evoluţia descendentă a ratei şomajului trebuie nuanţate prin prisma creşterii deficitului bugetar structural şi deficitului comercial, în timp ce rata inflaţiei a revenit rapid în intervalul superior al ţintei, iar cursul de schimb în raport cu euro s-a depreciat uşor, de la începutul anului.

Potenţialul de creştere al economiei poate fi mai mare decât cel calculat în prezent, a menţionat domnul Voinea, continuând: "Ocuparea deplină a forţei de muncă reprezintă o condiţie de manual pentru atingerea potenţialului de creştere economică; resurse importante în această direcţie vin de la cei aproape 3 milioane de români care muncesc în străinătate şi circa 4 milioane de români inactivi. Nici structura creşterii economice, în sine, nu constituie un risc sistemic, mai ales dacă o parte din creşterea cererii interne este acomodată de creşterea ofertei interne. Totuşi, este îngrijorătoare evoluţia deficitelor gemene (deficitul fiscal şi cel de cont curent), care semnalizează tocmai caracterul peste potenţial al creşterii economice actuale, ceea ce poate periclita stabilitatea financiară pe termen mediu. Politica fiscală expansionistă începută în anul 2016, prin aplicarea Codului Fiscal din 2015, a continuat în anul 2017 conducând la epuizarea spaţiului fiscal obţinut în perioada 2010-2015. Deficitul de cont curent raportat la PIB, deşi este la un nivel mult inferior celui anterior crizei, evoluează divergent faţă de celelalte economii emergente din UE. Deficitul structural a depăşit, în anul 2016, în mod semnificativ ţinta pe termen mediu de 1% şi este estimat să înregistreze 3,9% în anul 2017".

Potrivit lui Liviu Voinea, Comisia Europeană a inclus ţara noastră în Procedura de deviere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu.

Creşterea economică peste potenţial ascunde un deficit structural mai mare decât deficitul cash, avertizează viceguvernatorul BNR, arătând că "deficitul structural de astăzi este deficitul cash de mâine, care va trebui finanţat în condiţii ce pot deveni adverse pentru economiile emergente".

Combinaţia între o politică fiscal-bugetară expansionistă în condiţii de creştere economică peste potenţial şi deteriorarea sentimentului pieţei externe pentru economiile emergente în general, poate amplifica volatilitatea şi poate afecta stabilitatea financiară pe mai multe canale: rata dobânzii, cursul de schimb, rata inflaţiei, mai arată BNR.

Creşterea îndatorării populaţiei poate transmite aceste riscuri de la nivel macroeconomic la nivel microeconomic, pentru debitori, atrage atenţia Raportul asupra stabilităţii financiare, prezentat ieri, într-o conferinţă de presă.

• Liviu Voinea: "Creşterea economică este dezechilibrată şi accentuează inegalitatea între grupurile sociale"

Creşterea economică este dezechilibrată şi accentuează inegalitatea între grupurile sociale, a mai spus Liviu Voinea, adăugând: "Faptul că asistăm la o creştere a gradului de îndatorare a populaţiei în timp ce economia înregistrează rate mari de creştere indică problemele creşterii economice: este dezechilibrată şi accentuează inegalitatea între grupurile sociale". Ratele scăzute de dobânzi şi acordarea de credite în lei au îmbunătăţit accesul la finanţare, însă trendul ascendent al preţurilor imobiliare a contracarat aceste îmbunătăţiri, conform Raportului BNR asupra stabilităţii financiare.

Acesta menţionează că împrumuturile ipotecare prezintă o senzitivitate mai mare faţă de creditul de consum la posibile şocuri asupra ratei dobânzii, venitului sau cursului de schimb, date fiind maturitatea şi sumele contractate mai mari: "În contextul în care ratele de dobândă se află, în prezent, la minime istorice, riscul principal pe termen mediu îl reprezintă impactul viitoarelor creşteri în costul de finanţare asupra gradului de îndatorare (...). Apreciem că atât tensionarea echilibrelor macroeconomice, cât şi creşterea îndatorării populaţiei reprezintă riscuri în creştere la adresa stabilităţii financiare a ţării, în mod special în contextul schimbării sentimentului pieţei internaţionale faţă de economiile emergente, reflectat prin prima de risc. Aceste evoluţii pot fi contrabalansate de un mediu intern stabil şi predictibil, dar pot fi şi accentuate de o stare de incertitudine determinată de schimbări majore, insuficient pregătite şi explicate, în mixul de politici publice. Incertitudinea amână investiţiile şi creşte preferinţa pentru lichiditate - iar preţul preferinţei pentru lichiditate este rata dobânzii. Atunci când mediul extern este caracterizat de incertitudini şi se află în punctul unei inversări de ciclu, este recomandabil ca mediul intern să nu adauge la aceste incertitudini. Urmărirea îndeplinirii unor priorităţi de politică economică nu trebuie să pună în pericol stabilitatea financiară, care este un bun public".

Un alt risc sistemic identificat îl reprezintă disciplina scăzută de plată din economie, care se reflectă în constrângeri bugetare slabe şi în sectorul privat. Aceasta contribuie la adâncirea vulnerabilităţilor care pot afecta stabilitatea financiară, prin alocarea ineficientă a resurselor, majorarea creditelor neperformante, distorsionarea semnalelor pieţei, crearea unei cvasi-mase monetare cu efecte negative asupra inflaţiei.

Inversarea reformelor structurale pare să fi început imediat după finalizarea acordului cu FMI şi UE, şi este vizibilă în cel puţin două dintre riscurile evidenţiate: tensionarea echilibrelor macroeconomice (prin abandonarea consolidării fiscale), respectiv slăbirea disciplinei de plată în economie, a mai spus Liviu Voinea.

Conform domniei sale, un risc de intensitate mai scăzută, dar legat de creşterea îndatorării populaţiei se referă la preţurile bunurilor imobiliare: "Pe termen mediu, potenţialele riscuri care pot fi generate de portofoliul de credite cu garanţii ipotecare vizează senzitivitatea ridicată la riscul de creştere a ratei dobânzii a debitorilor care au contractat un credit ipotecar".

Pentru atenuarea riscurilor la adresa stabilităţii financiare, Raportul BNR evidenţiază o serie de posibile măsuri privind reducerea riscului de refinanţare a datoriei publice, inclusiv prin măsuri de continuare a creşterii maturităţii instrumentelor de datorie; alinierea deficitului structural la obiectivul pe termen mediu; creşterea capacităţii debitorilor de a face faţă unor evoluţii nefavorabile; ţintirea mai bună a programului Prima Casă din punct de vedere social; recapitalizarea firmelor cu capitaluri proprii sub pragul minim reglementat, precum şi revizuirea condiţiilor de intrare şi ieşire de pe piaţă a firmelor; îmbunătăţirea gradului de ocupare a forţei de muncă, reducerea ratei de subutilizare a forţei de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte disparităţile regionale şi creşterea predictibilităţii cadrului legislativ.