BEI: Tranziţia verde şi digitală, în pericol din cauza insuficienţei granturilor şi a deficitului de experţi

Lipsa de finanţare - în special din granturi -, deficitul de forţă de muncă calificată şi distorsiunile din lanţurile de aprovizionare sunt cele trei mari probleme cu care se confruntă municipiile europene în derularea investiţiilor locale, potrivit unui studiu efectuat pe 744 de astfel de unităţi administrativ-teritoriale din UE de către Banca Europeană de Investiţii.

"O constatare notabilă din studiul efectuat de noi pentru anul trecut este că lipsa de finanţare continuă să reprezinte o problemă semnificativă care descurajează autorităţile locale în planificarea investiţiilor. În ceea ce priveşte implementarea planurilor de investiţii, municipalităţile menţionează ca principale constrângeri sau obstacole deficitul de forţă de muncă calificată şi blocajele lanţurilor de aprovizionare.

Deficitul de forţă de muncă este menţionat şi într-un alt studiu al nostru - cel privind investiţiile făcute de companiile europene -, document în care majoritatea firmelor afirmă că recrutarea de personal calificat reprezintă un obstacol major în planificarea şi implementarea investiţiilor. În consecinţă, în domeniile în care municipalităţile şi firmele concurează pentru forţă de muncă calificată limitată, micile unităţi adminitrativ-teritoriale şi start-up-urile se vor găsi în dezavantaj. Mai mult, în cursul anului 2023, care este Anul european al competenţelor, constatăm că majoritatea administraţiilor publice locale raportează dificultăţi în asigurarea experţilor în mediu şi schimbările climatice, ceea ce reprezintă o provocare semnificativă în executarea planurilor de investiţii. cu abilităţi de mediu şi climat, precum şi tehnici şi inginerie expertiză", susţine Debora Revoltella, economist şef al BEI, în prefaţa studiului publicat de instituţia bancară europeană.

În ceea ce priveşte capitalul uman şi fizic, studiul arată că 62% din administraţiile publice locale se confruntă cu lipsa forţei de muncă calificate, în timp ce 60% se confruntă cu constrângeri în lanţul de aprovizionare. 69% dintre administraţiile publice locale cuprinse în studiul efectuat de BEI afirmă că nu găsesc experţi de mediu pentru implementarea proiectelor, în timp ce lipsa experţilor tehnici este menţionată de 62% din cele 744 de localităţi sondate (29% percep lipsa experţilor tehnici ca o provocare majoră, în timp ce 33% menţionează că doar se confruntă cu această lipsă).

Potrivit oficialului BEI, şase din zece administraţii publice locale şi-au exprimat nemulţumirea faţă de implementarea planurilor de investiţii în atenuarea schimbărilor climatice, în timp ce 40% din cele 744 de unităţile administrativ-teritoriale sondate la nivelul întregii Uniuni Europene susţin că sunt nemulţumite de modul implementare a investiţiilor în infrastructura digitală, chiar dacă ele sunt mai avansate în implementarea ţintelor din agenda digitală, decât în atingerea ţintelor privind tranziţia către energia verde. Autorii studiului susţin că lipsa competenţelor şi a forţei de muncă necesară pune în pericol tranziţia verde aşa cum a fost ea gândită la nivel european. Sondajul este deosebit de important, deoarece municipalităţile reprezintă aproape jumătate din investiţiile publice făcute în statele membre ale Uniunii Europene.

Cu toate acestea, administraţiile publice din cele 744 de municipii care fac parte din studiul întocmit de BEI susţin că doresc în următorii trei ani să crească valoarea investiţiilor în combaterea schimbărilor climatice şi în infrastructura digitală. Sursa citată mai arată că ponderea municipalităţilor care promovează investiţiile pentru atât tranziţia verde cât şi cea digitală este semnificativ mai mare în regiunile mai dezvoltate (26%) decât în regiunile mai puţin dezvoltate (8%) şi că investiţiile în eficienţa energetică a clădirilor publice şi locuinţelor rezidenţiale reprezintă cea mai utilizată măsură de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Studiul mai arată că administraţiile publice locale sunt interesate mai mult de modernizarea infrastructuturii. Astfel, municipalităţi din regiunile mai puţin dezvoltate tind să aloce o cotă mai mare (30%, faţă de 20% la localităţile dezvoltate) din investiţiile lor către infrastructura nouă, în timp ce administraţiile publice din regiunile mai dezvoltate acordă prioritate investiţiilor în întreţinere/mentenanţă (34% din fondurile alocate, comparativ cu 23% în localităţile mai puţin dezvoltate).

• Investiţii finanţate în principal din granturi naţionale şi/sau europene

În ceea ce priveşte sursele de finanţare a investiţiilor efectuate de administraţiile publice locale, studiul arată că asistăm la un mix ciudat de finanţare, în care cele mai multe sume provin din granturi naţionale şi europene sau din surse proprii.

Important de reţinut este că accesul la diferite surse de finanţare a investiţiilor publice de către municipalităţi este influenţat de mai mulţi factori, care includ configuraţia instituţională, capacitatea de generare a veniturilor, accesul la pieţele de capital şi politici privind utilizarea fondurilor europene. În consecinţă, există variaţii substanţiale în disponibilitatea şi utilizarea surselor de finanţare pentru investiţiile municipale în întreaga Uniune Europeană. Astfel, în regiunile mai dezvoltate şi în tranziţie, finanţarea prin intermediul unui împrumut extern constituie aproximativ o cincime din finanţarea pentru investiţiile în infrastructură de către municipalităţi. Cu toate acestea, în regiunile mai puţin dezvoltate, doar 14% din finanţarea investiţiilor din infrastructură provine din contractarea unui credit bancar.

Studiul mai arată că în ultimii trei ani există discrepanţe clare între municipiile mai puţin dezvoltate, municipiile aflate în curs de dezvoltare - în tranziţie - şi municipiile dezvoltate. 54% din finanţarea investiţiilor este făcută pe baza granturilor regionale, naţionale sau europene, de către localităţile mai puţin dezvoltate, 32% din fondurile proprii şi doar 14% din împrumuturi. Localităţile aflate în tranziţie au 38% din finanţarea investiţiilor din granturi, 43% din surse proprii şi 19% din împrumuturi. Municipiile dezvoltate se bazează în finanţarea investiţiilor pe surse proprii - 47%, urmate de granturi - 32% şi 21% din împrumuturi.

Întrebaţi care este cauza pentru care nu au apelat la împrumuturi externe, 79% din reprezentanţii localităţilor mai puţin dezvoltate susţin că nu au avut nevoie de împrumut (faţă de 91% - în tranziţie şi 87% dezvoltate), 7% au afirmat că bonitatea localităţii (n.red. - rata bancabilităţii) nu era la nivelul dorit de bancă, 4% au spus că municipalitatea nu este împuternicită legal să se împrumute şi 3% au spus că au optat pentru un parteneriat public-privat. 8% din municipiile aflate în regiunile mai puţin dezvoltate au menţionat că şi-au atins limita de îndatorare sau se confruntă cu restricţii de împrumut, ceea ce reprezintă un nivel mai ridicat decât administraţiile publice din regiunile mai dezvoltate (5%) sau în tranziţie (3%). 82% din administraţiile publice sondate au afirmat că nu au apelat la credite bancare pentru susţinerea financiară a investiţiilor din infrastructură.

Din toate aceste date de mai sus reiese că localităţile din regiunile slab dezvoltate ale UE au venituri proprii mai mici, care nu le permit rambursarea creditelor bancare şi de aceea pentru ele singura soluţie pentru investiţiile în infrastructură o reprezintă finanţarea lor din granturi europene şi/sau granturi naţionale.