Bloomberg: Închisoare pentru bancherii centrali care "au salvat lumea"?

Marea Britanie ar putea realiza un experiment fără precedent în responsabilitatea publică, scrie Bloomberg, adăugând că tribunalele din ţară ar putea fi solicitate în curând să se exprime cu privire la următoarea problemă: ar trebui oficialii guvernamentali să primească pedeapsa cu închisoarea pentru măsurile luate în vederea susţinerii sistemului financiar în perioada crizei creditelor?

La finele lui 2007 şi începutul lui 2008, când pieţele se prăbuşeau, iar sănătatea băncilor punea probleme, Banca Angliei a injectat în mod tardiv bani în sistemul financiar. Potrivit Bloomberg, în condiţiile în care pieţele monetare sufereau, iar lichiditatea era greu de găsit, băncile au fost invitate să vândă active în schimbul banilor de la banca centrală.

Acum, problema care atrage atenţia este dacă oficialii au dirijat sau le-au ordonat societăţilor financiare să acţioneze la unison, ca să se asigure că nicio bancă nu a căutat asistenţă într-un mod mai disperat decât rivalele sale.

Cu alte cuvinte, au fost aceste tranzacţii aranjate?

Paul Tucker, fost viceguvernator al Băncii Angliei, a fost intervievat anul acesta ca parte a unei investigaţii derulate de Biroul pentru Fraude Grave (SFO), conform Financial Times. Departamentul, care a iniţiat ancheta în martie 2015, va decide dacă fostul oficial va fi pus sub acuzare până la finele anului, scrie Bloomberg News.

Banca centrală a Angliei a realizat deja propria investigaţie, înaintând concluziile la SFO, în noiembrie 2014.

Temerile legate de faptul că Banca Angliei ar fi fost în spatele unor astfel de afaceri au fost evidenţiate de fostul guvernator Mservyn King, într-o audiere în Parlament, în decembrie 2007: "O lecţie importantă pe care au primit-o bancherii centrali din întreaga lume de la recentele turbulenţe din pieţe este că, în condiţii de stres, orice instituţie de credit care vine la banca centrală să împrumute bani poate deveni stigmatizată pe piaţă".

Dacă oficialii au fost într-adevăr vinovaţi că au dictat câţi bani ar trebui să solicite băncile ca să nu ajungă într-o asemenea situaţie, ar trebui închişi?, scrie Bloomberg.

Kit Juckes, strateg global la Societe Generale, sucursala din Londra, nu crede că acest lucru ar trebui să se întâmple. "Lucrurile făcute de chirurgi pe câmpul de luptă pentru menţinerea în viaţă a soldaţilor rămân nespuse", subliniază Kit Juckes.

Dan Davies, consilier pentru cercetare la Frontline Analysts, afirmă, la rândul său: "Este disproporţionat să consideri infracţiune ceva ce nu doar că nu a creat victime, ci a fost şi util din punct de vedere social".

Imaginând contrariul, dacă bancherii centrali nu ar fi intervenit, economia ar fi intrat în colaps, ceea ce reprezintă un argument în favoarea celor care au luat măsuri, mai notează Bloomberg, menţionând că problema principală nu este dacă oficialii au manipulat procesul acordării de lichidităţi, ci "discreţia" care a înconjurat injecţia.

În loc să lanseze o licitaţie falsă pentru lichidităţi, banca centrală ar fi putut să aloce sume identice fiecărei instituţii financiare, indiferent de mărimea acestora. "Fără afaceri secrete, fără instrucţiuni pe sub masă, fără stigmatizare", scrie sursa.

Dar, Banca Angliei a dat dovadă de lipsă de transparenţă atunci când creditorul ipotecar Northern Rock a avut probleme, în septembrie 2007, încercând un bailout secret. "Banca Angliei ar fi putut gestiona situaţia acţionând ca un creditor de ultimă instanţă, fără să publice acest lucru până la finalizarea procesului", a mai spus King, adăugând: "Aceasta ar fi fost manierea mea preferată de acţiune".

Parlamentarii l-au avertizat însă pe King că o salvare «în spatele uşilor închise» ar încălca regulile europene.

Mai mult, pe măsură ce situaţia financiară a sistemului bancar global se înrăutăţea, King a găsit o modalitate să aloce în mod secret 62 de miliarde de lire (76 miliarde de dolari) către Royal Bank of Scotland Group şi HBOS, în octombrie 2008. Aceste credite sub acoperire au fost ţinute secrete mai bine de o lună, confrom revistei New Statesman.

În perioada de vârf a crizei financiare, guvernul britanic a sprijinit sistemul bancar cu 1.300 miliarde de lire (1.600 miliarde de dolari), echivalentul a circa jumătate din PIB-ul Marii Britanii.