Brexit: fără prejudecăţi despre arta datului în bobi

Reputată pentru cîteva secole şi mîndră de pragmatismul ei, politica britanică zace ţăndări în groapa eşecului istoric. Cine a aruncat-o acolo? O generaţie de oameni politici crescuţi la şcoala solidelor tradiţii ale Albionului, nu puţine dintre ele devenite lecţii de teorie politică, predate în mai toate înaltele şcoli ale lumii. O generaţie care a pierdut legătura nu cu teoria, ci cu valorile, regulile elementare şi responsabiltăţile puterii care, toate împreună, fac din democraţie singurul sistem politic mai bun decît toate celelalte exersate în istorie pînă la el, în ciuda faptului că este atît de fragil, nemulţumitor, inconsistent şi plin de capcane deschise generos către dezastru.

După cel de-al treilea vot negativ în Camera Comunelor, soluţia Brexitului nu se întrevede niciunde, iar opţiunile s-au redus la alternativa: non-Brexit sau alegeri anticipate. Pe urmă, mai vedem noi sau ce-o da Cel de Sus. Ba nu, mai există o soluţie! Theresa May, lovită de o genială inspiraţie, o va pune şi pe aceasta în operă: mai supune o dată la vot, în Parlament, textul cu valoare de tratat pe care l-a primit cadou de la Comisia Europeană, pentru că ea personal şi nimeni altcineva din partea britanică nu a avut timp de negociere, ocupaţi fiind cu politichia de acasă. Doamna May în special, a fost total absorbită de luptele ei personale pentru supravieţuire la adresa de domiciliu Downing Street 10. Ar fi a patra oară, după trei înfrîngeri! Probabil, speră că sperietoarea alegerilor anticipate şi dezastrul electoral care, previzibil, ar urma pentru conservatori, să îi răzgîndească măcar pe unii dintre deputaţii propriului partid. Pe ei şi pe cei ce, de cealaltă parte a baricadei, din motive contrare, au votat la fel, adică împotrivă. Împotriva lui May, desigur, nu a tratatului, pentru că pe acela nu a avut nimeni timp ori motiv prea serios să îl consulte. Politica britanică a făcut din acest text şi din momentul istoric Brexit o simplă minge de rugby, aprig disputată în noroaiele desfundate ale unei politici redusă la incoerenţă, între două echipe ad-hoc formate, ambele rupte de orice altă realitate, în afara dorinţei de a marca şi/sau de a-l împiedica pe adversar, cu orice chip, să marcheze atît de preţiosul punct politic al victoriei. Victoria întîrzie, ca şi Brexitul, de altfel!

Ce spune saga Brexitului despre politica şi politicienii actuali ai Marii Britanii? Tema şi problemele Brexitului, sociale, economice, politice şi chiar morale, au divizat societatea britanică aşa cum nu a mai fost divizată de la momentul în care Churchill şi tabăra susţinătorilor săi au înclinat definitiv balanţa politicii interbelice împotriva alianţei cu Hitler şi cu Germania celui de al treilea Reich. Prima laşitate, prima trădare a politicienilor marii democraţii britanice: au evitat decizia trecînd-o, împotriva teoriei şi a practicii politice locale, pe seama unui referendum. Pentru cei ce nu ştiu, teoria politică britanică a consacrat referendumul în rîndul practicilor non ori de-a dreptul anti-democratice!!! A fost nevoie de un miraculos tur de forţă al manipulării şi inducerii în eroare a unei părţi semnificative din electorat, pentru ca votul final al referendumului să fie Brexit. O soluţie pentru care nici partidul Conservator, cel care a luat decizia de a promova referendumul, nici cel Laburist, care s-a opus, nu aveau pregătite nici un fel de soluţii. Din acest moment, guvernul, parlamentul, conservatorii şi laburiştii, toată lumea care ar fi trebuit să se ocupe de deciziile necesare realizării în condiţii cît mai bune a Brexitului a abandonat orice preocupare în acest sens şi s-a dedicat trup şi suflet luptelor pentru putere din interiorul partidelor şi, respectiv, dintre ele. De Brexit s-au ocupat doar Barnier şi echipa lui de la Comisia Europeană, punînd pe masă, în cele din urmă, un text favorabil salvării cordonului ombilical care leagă Marea Britanie de Uniunea Europeană.

Impasul şi absurdul derulării procedurii Brexitului vorbesc, însă, convingător nu doar despre slăbiciunile inacceptabile şi criminala lipsă de luciditate ale politicienilor britanici de azi, despre ruinătoarea lor incapacitate de decizie, ci şi despre problemele şi deficienţele celuilalt actor în saga Brexit, Uniunea Europeană. Măcar acum, ar trebui să fie clar, pentru aleşi şi alegători deopotrivă, că procedurile de exit prevăzute în Tratatul de la Lisabona sunt cu totul nesatisfăcătoare. Sau, dacă vreţi, ele sunt bune doar în cea mai bună dintre lumi! Alta, cu siguranţă, decît cea în care trăim noi. Mai general, episodul Brexit impune cu urgenţă revizuirea tuturor mecanismelor instituţionale, echilibrarea raporturilor de putere instituţională, mai ales pe axa autoritate guvernamentală-autoritate a instituţiilor comunitare, clarificarea obiectivelor pentru construcţia europeană în orizontul cel puţin al unui deceniu, democratizarea proceselor politice în sensul accesului şi controlului direct, al alegătorului, asupra marilor probleme şi decizii atît la nivel naţional, cît şi la nivel european. În lipsa unui rapid, dar profund proces de "soul searching", de regăsire a sufletului acestei fabuloase întreprinderi istorice de pe continentul european, numită Uniunea Europeană, eşecul Brexit va lăsa moştenire doar urmele distrugerii.