BRUCE WILDS, INVESTITOR ŞI AUTORUL CĂRŢII ADVANCING TIME: "Efectul bogăţiei eşuează ca factor cheie al politicii Rezervei Federale"

"Efectul bogăţiei" eşuează ca factor cheie al politicii monetare a Rezervei Federale, în condiţiile în care creşte inegalităţile, elimină concurenţa, reduce oportunităţile şi alimentează inflaţia, elemente ce vor afecta pe termen lung Statele Unite, a scris Bruce Wilds, investitor şi autorul cărţii "Advancing Time", într-un articol preluat de Zero Hedge din AdvancingTime Blog.

Acesta spune: "Într-o lume în care optimismul şi speranţa domină peisajul investiţional de peste un deceniu, ar trebui să fim pregătiţi ca realitatea crudă să iasă la iveală. După cum au subliniat de-a lungul timpului mulţi economişti, ratele scăzute ale dobânzilor şi banii câştigaţi uşor, nu duc întotdeauna la o economie puternică. Dovadă este eşecul Japoniei de a-şi reveni după spargerea bulei de acum câteva decinii (...) Datoriile contează.".

Conform celor prezentate de Wilds, o mare parte din raţiunea ce se află în spatele programelor de relaxare cantitativă (QE) ţine de faptul că formează ceea ce Rezerva Federală numeşte "efectul bogăţiei".

"Ani la rând, acesta a fost un factor cheie la politicii băncii centrale, viziunea fiind ferm încorporată în modelele macroeconometrice utilizate de Fed. Ideea de bază este că prin creşterea preţurilor activelor, bogaţii vor deveni şi mai bogaţi, astfel încât vor cheltui mai mult. Iar aceste cheltuieli vor crea cerere suplimentară de bunuri şi servicii, oferind astfel locuri de muncă pentru populaţie", se enunţă în material.

Din păcate, de mai multe ori de-a lungul timpului, ideea din spatele "efectului bogăţiei" nu s-a verificat, ceea ce foarte probabil se va întâmpla din nou, este de părere Wilds.

"Consumul creează datorie, nu bogăţie. Iar cel mai evident exemplu recent în acest sens este anul 2008. Prin împrumuturile ipotecare acordate fără prea mare atenţie privind posibilităţile de rambursare, a fost creată o bulă financiară cu implicaţii ample. Iar Fed-ul nu a abordat cu adevărat problema, ci a încercat să o îngroape prin tipărire şi creşterea şi mai mare a datoriilor, odată cu extinderea programelor de relaxare cantitativă", scrie autorul. (vezi grafic)

Wilds spune că, analiza retrospectivă asupra cauzei pentru care politica "efectului bogăţiei" eşuează sau îşi pierde din eficacitate indică de fapt riscul pe care aceasta îl creează.

"Practic, la un moment dat, combinaţia banilor uşor de împrumutat şi a dobânzilor scăzute tinde să ducă la un mediu riscant, cu un puternic caracter speculativ şi un grad ridicat de îndatorare. Altfel spus, cei care doresc să obţină o anumită rentabilitate pentru economiile lor sunt forţaţi să renunţe la variantele tradiţionale, deoarece sunt erodate de inflaţie", susţine autorul.

Criza financiară din 2008 a adus cele mai grave efecte economice din timpurile moderne, provovând cea mai mare recesiune de la marea criză din 1930, mai spune Wilds. În opinia sa, ulterior a devenit evident că Fed-ul a creat un sistem inechitabil, nedrept şi corupt, ceea ce a afectat mai multe generaţii în diferite moduri.

"După marea criză financiară din 2008, Rezerva Federală şi administraţia Bush au introdus în pieţe sute de miliarde de dolari, pentru a evita un colaps total. Dar nu au reuşit, pentru că astăzi nu mai cheltuie miliarde, ci trilioane de dolari pentru a menţine aceeaşi politică. După momentul 2008, clasa de mijloc s-a subţiat", se menţionează în articol.

Când vine vorba despre creşterea economică, elefantul din cameră ţine de modul în care este interpretată "teoria ferestrei sparte", adaugă Wilds. În esenţă, conform teoriei, cheltuielile prilejuite de reparaţiile unei ferestre sparte nu au beneficii nete pentru economie. Indiferent de unde vin banii, o astfel de cheltuială este făcută în detrimentul alteia. Este o cheltuială de întreţinere care susţine economia, dar nu o dezvoltă. Prin urmare este de dorit ca banii să fie investiţi în ceva ce creează bogăţie, prin sporirea productivităţii, explică investitorul.

"Există multe concepţii greşite legate de modul în care funcţionează economia (...). O componentă cheie economică este către cine merg banii. Or, perioada în care s-a conturat ideea că totul se învârte în jurul cheltuielilor a diminuat rolul important pe care-l joacă economisirea în ansamblul unei economii echilibrate. Keynesianismul încurajează sporirea cheltuielilor guvernamentale pentru stabilizarea economiei în timpul unei recesiuni, dar tinde să ignore faptul că provenineţa şi modul în care sunt cheltuiţi banii contează foarte mult", scrie Wilds.

Rezerva Federală are o responsabilitate uriaşă pentru creşterea inegalităţilor, spune autorul. "Preşedintele Fed-ului, Jerome Powell, a mers atât de departe încât să susţină că există o cerere redusă pentru împrumuturi sub un milion de dolari. Din păcate, aceste politici care aruncă cu o cantitate uriaşă de bani în afaceri mari, ca o modalitate mai uşoară şi mai rapidă de a susţine economia, creează dezavantaje imense concurenţilor mai mici", adaugă Wilds.

În opinia sa, consecinţele distrugerii afacerilor mai mici, ceea ce elimină concurenţa, reduce oportunităţile şi alimentează inflaţia, vor afecta America pe termen lung.

"Politica de a-i face pe oameni să se simtă mai bine, astfel încât să cheltuiască mai mult decât îşi permit, face parte din ceea ce în mod generic se numeşte economie voodoo (n.r. politică economică percepută drept nerealistă, ce se bazează pe menţinerea sau creşterea cheltuielilor publice şi reducerea taxelor). La fel este şi externalizarea unor slujbe peste graniţă şi creşterea consumului din importuri, ceea ce aduce un deficit comercial masiv. O bună politică economică încurajează responsabilitatea personală şi se bazează pe economisire, nu pe pe cheltuială", conchide Wilds.