Cadouri de sărbători!

În şedinţa de guvern de sâmbăta trecută au fost făcute câteva "cadouri" de sărbători atât sectorului bugetar, cât şi celui privat. Mai întâi, s-au rectificat bugetele, aşa că, sumele alocate tuturor ministerelor (mai puţin Ministerul Muncii) au scăzut substanţial. Iar reducerile bugetare au tăiat, mai mult sau mai puţin întâmplător, cel mai mult de la Agricultură, Administraţie şi Educaţie, ministere gestionate de PSD. În acest sens, folosind deja tradiţionala deconspirare a funcţionarilor publici ca profitori ai creşterii economice din anii precedenţi au fost limitate majorările salariale, s-au plafonat indemnizaţiile şi au fost anulate sporurile. Pentru sectorul privat introducerea impozitului forfetar presupune că firmele vor plăti un impozit minim anual cuprins între 2.200 lei dacă au venituri de până la 52.000 lei, şi 43.000 lei pentru venituri de peste 129 milioane lei. Şi, oricum, firmele care înregistrează profit vor plăti şi pe viitor impozitul de 16%, însă acesta nu poate fi mai mic decât suma aferentă intervalului de venituri în care se încadrează. Aceste "cadouri" constituie garanţii suplimentare pentru angajarea împrumutului de la FMI. În rest, şomajul creşte galopant de la o lună la alta, iar sectoare întregi se află în degringoladă.

Oare, ce tip de gândire economică se află în spatele acestor decizii? Pare tot o aplicare rigidă şi simplis­tă a ortodoxiei neoliberale care cere reducerea deficitelor publice cu orice preţ, pe care FMI, dar nici Comisia europeană nu o pot depăşi. După dogmă, doar astfel se vor asigura condiţiile ca mecanismele pieţei să se autoreglementeze. Fiind o formă "naturală" de manifestare a relaţiilor economice între indivizi piaţa este inhibată de orice formă de intervenţie publică. Dar, dacă piaţa nu se autoreglează? Va trebui sacrificată economia pe altarul unei teorii economice care frizează fanatismul religios? În aceste momente, câteva din principiile lui Keynes ar trebui măcar analizate, dacă nu aplicate. Cine însă să o facă? Economiştii şi formatorii de opinie români, ca şi confraţii lor din instituţiile occidentale, îl consideră pe Keynes un pericol. Aşa că, ideea că doar creşterea ofertei de bani nu este suficientă pentru a convinge sectorul privat să cheltuiască mai mult este considerată o blasfemie, iar soluţia creşterii cheltuielile guvernamentale pentru a asigura cererea este respinsă cu vehemenţă. Dar, dacă economia de piaţă liberă nu poate corecta rapid şi eficient cererea insuficientă, atunci, cine, dacă nu guvernul, poate asigura prin politici de stimulare a cererii atât relansarea economiei, cât şi reducerea şomajul?

La aşa cadouri de sărbători, româ­nii răspund pe măsură. Ultimul sondaj Insomar dat publicităţii ieri arată că toţi politicienii puterii sunt în declin: Traian Băsescu a coborât la 43% încredere, scăzând cu 15% faţă de luna ianuarie, Emil Boc a căzut chiar cu 20%, însumând doar 28% încredere, pe când Theodor Stolojan - care acum un an era în apropierea preşedintelui - să se afle la cea mai scăzută cotă de mulţi ani încoace cu 20%, iar Mircea Geoană, protejat oarecum de preşedinţia Senatului să scadă la rândul său cu 10%, ajungând la 31%. Doar Crin Antonescu cu 32%, datorită recentei sale alegeri ca preşedinte al PNL, a cunoscut o creştere conjuncturală de 16%.

Când politica se decuplează de la realitatea socială şi trăieşte într-un univers paralel populat de fantas­me, dominat de cinism şi justificat prin excese de tot felul, riscul de colaps politic creşte. Iar schimbul de "cadouri" între guvernanţi şi guvernaţi ar putea continua. Dar cu ce risc?