Capitale prea mari?

Este un obicei, în zilele noastre, să presupunem că le ştim pe toate. Văd asta şi prin editoriale. Autori care nu au nicio idee despre subiectele la care se referă enunţă, cu un ton apocaliptic, tot felul de enormităţi. Totul cu o siguranţă de sine ce uimeşte, pentru a mă exprima caritabil...

Cred că uneori mai importante sunt întrebările pe care ni le punem. Chiar dacă nu avem (încă) răspunsuri. Poate le are altcineva. Uităm că urmărirea adevărului este, adesea, o întreprindere colectivă.

Aşadar, astăzi nu am răspunsuri. Am câteva întrebări. Să vă spun mai întâi cum am ajuns la ele.

Verificam statisticile economice pentru două state. Unul este în America, altul în Europa. Primul are 4,3 milioane de locuitori, celălalt are 45,8 milioane. Mă refer la Kentucky şi la Ucraina.

Ar fi multe lucruri de spus şi de comparat. Însă un lucru ciudat mi-a atras atenţia. Capitala statului Kentucky este un mic orăşel numit Frank-fort. Are abia 25.000 de locuitori. În România, oraşe de această mărime sunt Carei (jud. Satu Mare) şi Moineşti (Bacău). Frankfort este capitala unui stat cu PIB-ul aproximativ cât al Ucrainei, care are o populaţie de aproximativ zece ori mai mare. Contrastul este evident. Kiev este un oraş foarte mare, cu 2,7 milioane de locuitori (dacă excludem zona suburbană).

Cele mai multe capitale ale statelor componente ale federaţiei americane sunt, comparativ, oraşe mici sau foarte mici. Luaţi California. Los Angeles-ul propriu-zis are 3,7 mili-oane de locuitori. Zona sa urbană este mai mare, de aproape 15 milioane. În California sunt şi alte oraşe mari, precum San Francisco şi San Diego. Capitala însă este la Sacramento. Cu 466.000 de locuitori, Sacramento este abia al şaselea oraş din California.

Vedeţi deja care este problema. Majoritatea statelor europene au capitale mari raportate la celelalte oraşe. Adesea capitala este oraşul dominant. Al doilea oraş al Ucrainei este Harkov, de două ori mai mic decât Kiev-ul.

O simplă privire pe hartă ne arată că este vorba de o regulă empirică. Iau trei state europene, practic la întâmplare. Spania: Madrid, cu 3,2 milioane de locuitori, este dublul Barcelonei. Croaţia: Zagreb, cu 686.000 de locuitori, este de patru ori mai mare decât următorul oraş (Split). Polonia: Varşovia, cu 1,7 milioane de locuitori în oraşul propriu-zis, este de două ori mai mare decât următorul oraş, Cracovia.

Să dăm cu banul pe harta Statelor Unite. Iată un stat mare. Florida: capitala, Tallahassee, are abia 181.000 de locuitori. Este abia a şaptea urbe într-un stat în care mai sunt oraşe precum Miami sau Jack-sonville. Un stat mijlociu. Oregon: capitala, Salem, are 154.000 de locuitori. De patru ori mai mică decât principalul oraş, Portland. Un stat mic, acum. Alaska: Juneau, capitala (31.000 de locuitori) este de 9 ori mai mică decât Anchorage şi aproape la fel de mare ca Fairbanks. Regula "ţine" şi la nivel federal, dacă cineva doreşte să verifice. Washing-ton D.C. este abia pe locul 24 între oraşele americane.

Întrebarea pe care mi-am pus-o se referă la soliditatea democraţiei. De ce statele americane (alături de guvernarea federală) au o istorie excepţională a instituţiilor democratice? Oare acest lucru are de-a face cu statutul periferic al capitalei administrative? Sau poate descentralizarea democratică a ţinut capitala la un nivel demografic scăzut?

Şi invers: nu cumva istoriile turbulente ale sistemelor politice europene, cu episoadele lor autoritare, au de-a face cu concentrarea de populaţie, de bani şi de influenţă din capitalele acestora?

Nu pretind că am răspunsuri clare. Însă întrebarea nu îmi dă pace. Poate un cititor mult mai informat decât mine ştie ceva despre acest subiect. Există o limită dincolo de care o capitală devine o cauză şi un simptom al corupţiei şi ineficienţei politice?

Încă o dată: nu am un răspuns mulţumitor... Aşa că îmi pun altă întrebare. Vorbim adesea despre separaţia dintre afaceri şi politică. Suntem nemulţumiţi când vedem că oamenii cu bani cumpără voturi, locuri pe liste sau chiar partide întregi. Dar poate fi asigurată separaţia dintre afaceri şi politică în condiţiile în care toţi, afacerişti şi politicieni, aparţin aceleiaşi elite urbane? Când iau masa la acelaşi restaurant şi stau în vile din acelaşi cartier?

Mai observ ceva. Tot îi dăm înainte cu denunţarea "utopianismului" şi a "experimentelor" în politică. Suntem atât de marcaţi de socialism încât am uitat că acesta a fost, adesea, extrem de conservator. Şi am uitat că democraţiile au inovat, au experimentat. Spre exemplu, în materie de urbanism. Unele dintre aceste capitale mici au fost întemeiate sau alese special pentru a fi departe de calea bătută de oamenii cu bani, de influenţa unor elite locale sau chiar de presiunea maselor. Washington D.C., Canberra (Australia), Ottawa (Canada), Frankfort (Kentucky) etc. Augusta (Maine) a devenit capitală în 1827, fiind declarată oraş abia în 1849. Probabil este ceva aici, de unde am putea avea şi noi ceva de învăţat.