Ce vină are bietul virus?

Înţelepciunea populară zice: "hoţul cu un păcat şi păgubitul cu o sută". Cel care fură, a furat. Cel păgubit a "păcătuit" mai gros: ba că nu şi-a asigurat bunul, că prea l-a pus la vedere, ba că nu l-a pus sub cîte lacăte trebuie, ori l-a pus sub lacăte care nu fac doi bani, ori că l-a lăsat prea multă vreme nepăzit, ori că a băgat singur hoţul în casă, ori cîte şi mai cîte păcate de om păgubit or mai fi şi s-or mai putea inventa. Cu siguranţă mai mult de-o sută! De vreo doi ani, lumea civilizată, aceasta despre care credeam că are măcar bazele democraţiei în gene, se scufundă într-un ocean de opresiune şi ciuntire radicală a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale OMULUI! Acelea care nu pot fi nici măcar ştirbite, necum suprimate de nici o autoritate, sub nici un pretext, conform dreptului tratatelor internaţionale. Cine-i de vină? Virusul! El ne pune pe toţi sub ameninţarea morţii şi, ca să nu pierdem războiul, orice sacrificiu este justificat... nu-i aşa? Toată lumea să stea închisă în casă, să nu care cumva să respire fără mască, să facă teste şi dacă este pozitiv să stea în carantină etc. Închidem locurile de adunare care ţin de cultură, de activităţi recreative, de orice... Acolo este iadul! Nu neapărat real, dar cu siguranţă potenţial. Păi ce, vreţi să vă jucaţi viaţa la ruletă? Nu vreţi! Iar dacă vreţi, totuşi, nu o să vă lăsăm noi, autorităţile!!! Nu de alta, dar puneţi în pericol viaţa altora, a celor din jurul vostru, al societăţii, al Europei, al Planetei! Acuzaţiile curg ca rîurile înspumate între stîncile aspre ale cheilor şi strîmtorilor. El, virusul, a dus economia globală în pragul falimentului, el e de vină pentru criza energetică, pentru cea a apei, pentru cea a metalelor rare, pentru cea monetară şi... în mod clar... pentru crizele de isterie ale celor care, autorizaţi democratic la cîrma treburilor şi a instituţiilor publice de guvernare, nu mai văd în faţa ochilor decît restricţii şi iar restricţii peste alte restricţii.

În orice sistem civilizat de administrare a dreptului, în orice procedură procesuală care are ceva de a face cu principiile fundamentale ale prezumţiei de nevinovăţie, imparţialităţii şi probării cu dovezi de nerespins a acuzaţiilor, învinuitul are dreptul la apărare. Cine este el, aşadar? Sau mai bine zis, ce este? Un virus. Ştiinţa biologică a hotărît că nu poate nici măcar să-l includă în categoria fiinţelor vii. E totuşi de natură biologică... e o micro-bancă de date stocată într-o înlănţuire de acizi nucleici şi proteine. Nu are alt "vis" sau "aspiraţie" decît să dăinuie, adică să nu poată fi distrus de "duşmanii" din mediu şi să se reproducă. Prima parte o rezolvă singur. Reproducerea, însă, nu o poate realiza decît dacă parazitează un sistem celular biologic adevărat, deplin format. Acesta îi furnizează atît maşinăria celulară pentru duplicare, cît şi energia necesară procesului. Virusul poate fi foarte nociv doar atunci cînd, după reproducerea în masă, eliberează în sistemul gazdă secvenţe moleculare care pot produce grave dereglări în funcţionarea celulară şi ulterior la nivelul organelor şi sistemelor de susţinere ale organismului gazdă. Acest tip de agresiune nu este însă regula, ci mai degrabă excepţia. Din mulţimea uriaşă de virusuri care circulă liber în biosferă, biologia a studiat abia o parte, iar o parte încă şi mai mică dezvoltă patologii la om şi distrug, în ultimă instanţă, organismul folosit drept vector de reproducere.

Apărarea introduce proba nr. 1 la dosar. Marele "balaur", coronavirusul cu o mie de capete şi nu se ştie cîte variante în care mai poate muta, a infectat în România, potrivit datelor Worldometer, 1.813.056 persoane, adică ceva mai puţin de 10% din populaţia totală. Dintre acestea, 1.741.871 au fost declarate cazuri vindecate. O rată solidă de 96%!!!!!! Cum s-au vindecat? Majoritatea covîrşitoare prin răspuns imunitar propriu şi printr-o medicaţie nespecifică, de susţinere sau de prevenire a unora dintre complicaţiile cu potenţial patologic sever. Includem aici, desigur, şi efectul de potenţare a răspunsului imunitar creat de vaccinurile administrate, chiar dacă proporţia vaccinaţilor abia a trecut de 36% din totalul populaţiei, iar între cei atinşi de boală cei vaccinaţi, deşi reprezintă o parte mai mică, nu sunt totuşi doar excepţii.

Apărarea, proba nr.2 la dosar. "Patologia" restricţiilor. Cît de eficiente sunt aceste restricţii nu ştie nimeni. Autorităţile de toate felurile, nu doar din România, desigur, au insistat şi insistă în susţinerea că fără ele, purcica ar fi fost de mult moartă în coteţ. Europa, America, Asia... ce mai, toată planeta ar fi devenit un uriaş cimitir în care abia ar mai fi fost loc pentru cele cîteva miliarde de cadavre. Scenariul acesta apocaliptic pe baza căruia s-a pornit asaltul asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pe baza căruia au fost puse la pămînt sisteme sociale vitale, cum este cel al educaţiei, şi în bună parte a celui economic, a primit, chiar la sfîrşitul anului trecut, o lovitură în plex. KO! Ştirea am luat-o de la sursă, din Belgia. The Brussel Times, 29 decembrie, 2021: "Baza ştiinţifică belgiană din Antarctica cotropită de coronavirus, în ciuda măsurilor stricte". Cît de stricte sunt aceste măsuri? Iaca: două ore înainte de plecarea din Belgia către Africa de sud trebuie să ai un test pcr negativ. Odată ajuns în Africa de Sud, 10 zile carantină, iar în a cincea zi alt test pcr care, evident, trebuie să fie negativ ca să continui aventura. Următorul test trebuie făcut înainte de îmbarcarea din Africa de Sud cu destinaţia Antartica, iar el trebuie să fie, evident, negativ. În sfîrşit, cinci zile de carantină după intrarea în bază şi un nou test pcr care trebuie să fie şi el negativ. Altfel, te întorci mata acasă!!! În 14 decembrie a fost detectat primul caz de coronavirus, în ciuda tuturor acestor testări şi precauţii. Cineva din echipa celor sosiţi cu circa 7 zile în urmă, care cu două zile înainte avusese deci un test pcr negativ, a fost totuşi purtător de virus, iar el s-a răspîndit la trei sferturi din cei 25 de membri ai "echipajului". Toţi cei de la bază, inclusiv noii sosiţi, erau vaccinaţi cu ambele doze, unul avînd-o chiar şi pe a treia.

Procesul continuă şi vă vom ţine la curent, chiar din sala de judecată, cu probele şi pledoariile părţilor! Desigur şi cu verdictul... istoriei!