CITR: Insolvenţa unităţilor teritoriale este o soluţie pentru datorii, dar vor fi puţine cazuri

Insolvenţa unităţilor teritoriale poate fi o soluţie reală pentru problema datoriilor acestora, însă cererile creditorilor de a obţine insolvenţa acestor structuri vor fi destul de rare din cauza legislaţiei, consideră reprezentanţii Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR).

"Procedura este similară cu cea aplicată companiilor comerciale, existând însă şi diferenţe importante, cum ar fi de exemplu faptul că unităţile publice nu pot intra în faliment. Reglementările legale trebuie să ţină cont de specificul situaţiei acestor instituţii, care nu pot fi radiate. În ciuda apariţiei ordonanţei guvernamentale privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, estimăm că cererile creditorilor de a obţine insolvenţa primăriilor vor fi destul de rare. Procedura poate fi deschisă la cererea primarilor (în cazul primăriilor) sau a preşedinţilor consiliilor judeţene (în cazul judeţului), ori de către un creditor sau un grup de creditori, cu o creanţă totală ce depăşeşte 50% din bugetul unităţii", se arată într-un comunicat al CITR.

Reprezentanţii CITR precizează că acest plafon care condiţionează intrarea în insolvenţă va constitui un impediment major pentru creditorii care doresc să ceară deschiderea procedurii. În cazul în care datoriile depăşesc 15% din bugetul general şi sunt mai vechi de 90 de zile, administraţia respectivă se consideră în criză financiară.

"Ordonanţa, care completează articolele existente în Legea finanţelor publice locale, creează acum un cadru legislativ care permite primăriilor şi altor unităţi administrative restructurarea activităţii, fără ca aceasta să înceteze. Una dintre problemele pe care le vedem este aprobarea planului de redresare, care este mai complicată decât în cazul companiilor. Planul trebuie să treacă prin numeroase avize, iar dacă o aprobare lipseşte, în lipsa unei sancţiuni exprese, acesta trebuie refăcut ori de câte ori este necesar pentru a întruni condiţiile impuse de forul căruia i se cere avizul sau aprobarea. Teoretic, această refacere ar putea dura la infinit, ceea ce reprezintă un risc - ca insolvenţa unităţii să nu poată fi depăşită, şi în final această lege să nu fie un remediu real la problema arieratelor", a declarat Vasile Godîncă-Herlea, managing partner al CITR, anunţă Mediafax.

În urmă cu trei ani, Guvernul Boc a aprobat un proiect de lege care stabileşte că unităţile administrativ-teritoriale care nu mai pot plăti datorii mai vechi de 90 zile şi care depăşesc 15% din bugetul local anual vor fi considerate ca aflându-se în procedură de criză financiară, iar instituţia va trebui să prezinte un plan de redresare financiară, dar şi de restructurare a conducerii.

Proiectul a fost aprobat de Guvern, dar nu a mai primit şi aprobarea finală a Parlamentului pentru a putea fi aplicat, deşi reprezenta o condiţie asumată faţă de Fondul Monetar Internaţional (FMI). În condiţiile în care board-ul Fondului urmează să se reunească pentru a o decizie în privinţa închiderii acordului cu România, Guvernul va introduce prin ordonanţă de urgenţă regulile de intrare în insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale.

Ca şi în forma aprobată în 2010, proiectul stabileşte că procedura de insolvenţă va fi declanşată şi dacă instituţia nu mai are capacitatea de a achita drepturile salariale pe o perioadă mai mare de 90 zile de la data scadenţei.

În termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară va fi constituit, prin ordin al prefectului, "comitetul pentru situaţii de criză financiară", iar conducerea unităţii aflată în insolvenţă nu va mai avea dreptul să ia nicio decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare, să angajzeze personal suplimentar, să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare.

Situaţia de criză financiară va înceta atunci când problemele financiare nu mai apar timp de 180 zile calendaristice.

Starea de insolvenţă este prezumată în cazul neachitării obligaţiilor de plată lichide şi exigibile mai vechi de 120 de zile, care depăşesc 50% din bugetul local anual al unităţii administrativ-teritoriale - fără a fi luate în consideraţie cele care sunt în litigiu comercial -, precum şi neachitarea drepturilor salariale pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.

În această situaţie, procedura de insolvenţă poate fi deschisă de orice creditor sau grup de creditori, de primar sau de preşedintele Consiliului Judeţean al unităţii administrativ-teritoriale.

De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra unităţii administrativ-teritoriale, precum şi orice termene de prescripţie, care reîncep să curgă după 30 zile de la închiderea procedurii de insolvenţă.