CJI şi Convenţia Organizaţiilor de Media critică proiectul de Lege a achiziţiilor publice

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Convenţia Organizaţiilor de Media critică proiectul de Lege a achiziţiilor publice, susţinând că acesta "elimină complet orice referire la contractele de publicitate media, anihilând 10 ani de transparenţă pe o piaţă recunoscută drept puternic concurenţială, marcată de arbitrar şi de influenţe politice", potrivit unui comunicat de presă.

Sursa citată, emisă de CJI, arată că actualul proiect normativ "nu mai prevede caracterul de document de interes public al dosarului de achiziţie".

"Cerem iniţiatorilor textului să corecteze aceste lacune şi să restabilească transparenţa în procesul de achiziţii şi accesul cetăţenilor la informaţii", transmite CJI.

Centrul şi Convenţia Organizaţiilor de Media arată că au acţionat, încă din 2002, în direcţia monitorizării cheltuielilor publice cu publicitatea, alarmate de "utilizarea netransparentă şi discreţionară" a acestor fonduri de către autorităţile publice.

Reprezentanţii organizaţiilor notează: "Prevederile referitoare la obligaţiile de transparenţă impuse autorităţilor publice care achiziţionează contracte de publicitate au fost încorporate în Secţiunea a VI-a a OUG 32/2006, articolul 58. În esenţă, autorităţile publice aveau obligaţia de a publica un anunţ de participare şi un anunţ de atribuire în sistemul informatic de utilitate publică disponibil pe internet, la o adresă dedicată, precum şi pe pagina proprie de internet. Acest anunţ trebuia însoţit de un referat de oportunitate şi urmat, la 120 de zile de la terminarea contractului de servicii de publicitate, de un raport de evaluare a impactului.

Aceste dispoziţii au fost detaliate prin ordinul ANRMAP 183/2006, care preciza câteva criterii obiective pentru evaluarea ofertelor de publicitate. Ordinul a adus un plus de ordine, predictibilitate şi responsabilitate în piaţa de publicitate publică, estimată la circa 8-10% din întregul pieţei de publicitate la nivelul anilor 2005-2006.

În 2010, ordinul 183/2006 a fost abrogat, cu promisiunea ANRMAP de a adopta imediat un alt ordin similar, actualizat, care să permită o mai bună monitorizare a cheltuielilor publice. Acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Mai mult, plafonul pentru alocarea directă a acestui tip de contracte a fost crescut, de la 5.000 de euro (în 2006) la 30.000 de euro (în 2012), prin alinierea la prevederile generale a legislaţiei privind achiziţiile publice. Această creştere s-a făcut sub pretextul sporirii capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. Obligaţiile de transparenţă şi responsabilitate au fost, însă, păstrate.

Prezentul proiect de Lege a achiziţiilor publice elimină complet orice referire la contractele de publicitate media, anihilând 10 ani de transparenţă pe o piaţă recunoscută drept puternic concurenţială, marcată de arbitrar şi de influenţe politice.

Mai mult, textul proiectului exceptează de la aplicarea procedurilor cumpărarea, dezvoltarea, producţia sau coproducţia de materiale pentru programe destinate serviciilor media audiovizuale, atribuite de furnizori de servicii media, sau contractelor pentru spaţiu de emisie sau furnizarea de programe care sunt atribuite furnizorilor de servicii media - deschizând larg calea unor posibile abuzuri privind cumpărarea din bani publici de produse editoriale sau de timpi de antenă.

Într-adevăr, o astfel de excepţie explicită este conţinută de Directiva Europeană DIRECTIVA 2014/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE. Doar că această excepţie trebuie interpretată ca excepţie de la reglementarea comună la nivel european (care nu este posibilă, din raţiuni socio-culturale), şi în nici un caz ca obligaţie de a introduce o excepţie similară la nivel naţional.

Un studiu al CJI, dat publicităţii în iunie 2014 relevă că, în 2013, Uniunea Europeană era principalul cumpărător de publicitate din România, cu achiziţii de peste 70 milioane de euro, derulate în proiecte cu finanţare nerambursabilă din fonduri structurale şi de coeziune. Aceasta cifră reprezintă circa 90% din fondurile de publicitate publică şi 20-25% din piaţa totală de publicitate. Studiul mai relevă că, în România, controlul asupra acestor fonduri este slab, transparenţa alocării şi utilizării lor este scăzută şi că există un evident risc de fraudă, de alocare preferenţială şi de utilizare neperformantă a fondurilor publice.

În aceste condiţii, eliminarea obligaţiilor de transparenţă, exceptarea produselor media şi a timpilor de antenă de la orice procedură de achiziţie şi eliminarea caracterului explicit de document de interes public sunt decizii extrem de periculoase pentru echilibrul sectorului mass-media şi pentru eforturile de combatere a corupţiei. Ele merg împotriva filosofiei de deschidere, transparenţă şi responsabilitate a utilizării banului public într-o ţară care se află pe ultimele locuri din Europa în privinţa folosirii oneste şi eficiente a fondurilor publice. Mai mult, decizia survine într-un an electoral şi în condiţiile în care Guvernul şi-a asumat deja o schemă de ajutor de stat pentru unii radiodifuzori. Considerăm că Legea achiziţiilor publice trebuie să fie un cadrul tehnic, neutru, depolitizat care să urmărească interesul public, şi nu interese de partid sau de grup.

Insistăm, de aceea, pentru păstrarea în textul legii a prevederilor privind transparenţa achiziţiilor de publicitate publică şi accesul liber la dosarele de achiziţii.

Legea achiziţiilor publice este foarte importantă, de aceea considerăm că perioada de 10 zile destinată dezbaterii publice este insuficientă şi solicităm ANRMAP extinderea termenului la 30 de zile".