CODAŞI LA ABSORBŢIE, CAMPIONI LA FRAUDARE Fondurile europene, căpuşate de politicieni

Absorbţia fondurilor europene a reprezentat o provocare pentru toate guvernele care au condus ţara noastră de la aderarea României, în anul 2007, la Uniunea Europeană şi până în prezent. Indiferent că vorbim despre stânga sau dreapta politică, fiecare cabinet s-a lăudat cu gradul de absorbţie a sumelor alocate, deşi acesta s-a situat permanent sub media UE.

Din 2007 şi până astăzi, prin politica de coeziune, Comisia Europeană a finanţat în ţara noastră proiecte de 53,6 miliarde euro în toate domeniile de activitate, prin intermediul a opt programe operaţionale.

Cu toate acestea, rezultatele finanţărilor europene abia sunt perceptibile de către cetăţeni, deoarece multe dintre proiectele finanţate au avut ca beneficiari comunităţi restrânse şi nu s-au adresat, decât rareori, unor grupuri sociale largi, reprezentative la nivel naţional. Acest aspect este relevant, cu precădere în privinţa sumelor alocate pentru susţinerea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, unde fiecare guvern a căutat să îşi satisfacă, în primul rând, clientela politică. În cadrul acestui program pentru dezvoltarea comunităţilor din satele şi comunele din ţara noastră, Comisia de la Bruxelles a alocat 8,13 miliarde euro, în perioada 2014-2020, din care, până în prezent, au fost absorbite 4,24 miliarde euro, adică un grad de absorbţie de 52,28%.

Privind la această sumă, am crede că în comunităţile rurale s-a schimbat ceva în bine, că nivelul de trai al cetăţenilor din sate şi comune a crescut, că deţin condiţii de confort şi de trai mai bune faţă de cele dinaintea finanţării PNDR.

În realitate, statisticile naţionale şi europene arată că aproape 60% dintre gospodăriile din mediul rural nu dis­pun de sistem de canalizare, că şcolile din sate au grupurile sanitare în exteriorul clădirilor şi că nivelul antreprenorial la nivel rural este în continuare scăzut. La acestea putem adăuga starea jalnică a infrastructurii din mediul rural, cu uliţe nepietruite, lipsa iluminatului public, lipsa trotuarelor şi a altor utilităţi publice.

Probabil că, din cauza incapacităţii autorităţilor locale şi judeţene de a întocmi proiecte finanţate prin PNDR, în ultimii trei ani guvernele PSD au introdus Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) pentru realizarea investiţiilor necesare infrastructurii din mediul rural şi din oraşele mici şi mijlocii.

Guvernul Dăncilă a sperat că va reuşi să introducă sumele cheltuite de la bugetul de stat cu PNDL pe masa Comisiei Europene pentru a primi rambursarea acestora şi a astupa găurile bugetare făcute în favoarea unor lideri locali apropiaţi puterii politice. Comisia Europeană a refuzat, la începutul aceste săptămâni, cererea guvernului Dăncilă de decontare din fondurile europene a proiectelor de apă şi canalizare realizate prin PNDL. DG Regio, Departamentul pentru politică regională şi urbană al Comisiei Europene, a transmis Ministerului Fondurilor Europene, că exclude o asemenea propunere. Guvernul dorea să recupereze în acest mod 1,8 miliarde de lei, adică aproape 0,2% din PIB.

• Proiectele pe infrastructură mare, un izvor nesecat de scandal

La fel stau lucrurile şi la nivelul celor opt programe operaţionale, Comisia Europeană ne-a alocat, pentru perioada 2014-2020, 30,88 miliarde euro, din care, conform datelor culese de Ministerul Fondurilor Europene până la 17 octombrie 2019, au fost absorbite 9,86 miliarde euro, adică un grad de absorbţie de 31,94%. Tot sub media europeană, care este de 35%.

Din suma alocată de Comisia de la Bruxelles, Programului Operaţional Infrastructură Mare (POIM) i-au fost repartizate 9,21 miliarde euro pentru actualul cadru financiar european multianual, 2014-2020. Bani pentru construcţia de drumuri naţionale, autostrăzi, poduri, căi ferate, reţele de apă şi canalizare, etc.. Din totalul fondurilor pe POIM, până la 17 octombrie 2019, guvernele care au condus ţara în ultimii cinci ani - Ponta, Cioloş, Grindeanu, Tudose şi Dăncilă - au absorbit 2,44 miliarde euro, adică doar 26,51% din suma alocată. Iar în banii absorbiţi sunt incluse şi plăţile directe către beneficiari şi prefinanţările primite de la Comisia Europeană. Pentru că în realitate, pe proiectele depuse pe infrastructură mare, gradul de absorbţie efectivă era, în urmă cu o săptămână, de numai 19,31%.

În aceste condiţii nu ar mai trebui să mire pe nimeni faptul că autostrada Comarnic-Braşov nu a fost finalizată, că aceeaşi soartă o au şi autostrăzile ce trebuie să lege Transilvania de Muntenia şi Moldova, că linii feroviare sunt în stare jalnică, că proiectul metroului spre aeroportul Henri Coandă a fost înlocuit cu un racord aerian de cale ferată şi că magistrala 5 de metrou spre Drumul Taberei nu a fost dată încă în folosinţă.

Mai mult, o parte dintre aceste mari proiecte de infrastructură au constituit subiectul unor dispute între membrii guvernelor PSD din ultimii trei ani şi fostul comisar european pentru politica regională, Corina Creţu. Aceasta a explicat în nenumărate rânduri că exis­tă fonduri la Bruxelles din care autorităţile de la Bucureşti pot reabilita calea ferată, pot construi autostrăzile necesare şi pot ridica cele trei spitale regionale de la Cluj, Iaşi şi Craiova, dar că este necesar ca proiectele respective să fie trimise la Comisia Europeană. Numai că guvernul Dăncilă a preferat în ultimii doi ani să introducă în discuţie tema parteneriatului public-privat în loc să urgenteze întocmirea proiectelor şi conformarea lor cerinţelor europene pentru a primi finanţarea necesară din partea Comisiei de la Bruxelles. Premierul demis Viorica Dăncilă şi ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, precum şi ministrul transporturilor, fie că s-a numit Şova sau Cuc, au preferat să dea întâietate parteneriatelor public-privat pentru autostrada Comarnic-Braşov şi pentru alte lucrări de infrastructură mare, în dauna finanţării europene.

Ultimul scandal izbucnit este cel privind reabilitarea şi modernizarea căii ferate Sighişoara-Braşov, unde fos­tul director general al CFR SA, Constantin Axinia a refuzat să semneze contractul cu asociaţia care a câştigat achiziţia publică, procedură ce este contestată în instanţă şi se află în faza apelului.

• Dan Barna, beneficiarul "cu cântec" al fondurilor europene

Situaţia este similară şi pe celalte programe operaţionale. Programul Operaţional Regional este finanţat în actualul cadru financiar multianual cu 6,86 miliarde euro, din care la 17 octombrie 2019 erau absorbite 1,53 miliarde euro (22,43%), iar absorbţia efectivă era de 924 milioane euro (13,47%).

Programul Operaţional Competitivitate are alocată suma de 1,32 miliarde euro, din care au fost absorbiţi 334,15 milioane euro, adică 25,13%. Programul Operaţional Capital Uman, menit să creeze noi locuri de muncă şi să dezvolte spiritul antreprenorial, este finanţat de Comisia Europeană cu 4,37 miliarde euro, din care s-a absorbit doar un pic peste un miliard de euro. Cele două programe cuprind sume care, dacă ar fi fost utilizate în întregime, poate ar fi redus exodul cetăţenilor români prin crearea de zeci de mii de locuri de muncă pe teritoriul ţării noas­tre.

Pe cele două programe şi pe cel privind ajutorarea persoanelor dezavantajate, actualul candidat la preşedinţie, Dan Barna, liderul USR a derulat mai multe proiecte, prin intermediul firmei sale de consultanţă. Conform unui amplu material întocmit de colegii de la Rise Project, afacerile derulate de Dan Barna cu fonduri europene ridică mai multe semne de întrebare, printre care se numără şi incidentele de integrare privind incompatibilitatea în care s-a aflat liderul USR atunci când a angajat în proiecte, ca beneficiari, pe sora sa şi firma unui prieten. Din cauza acestor inadvertenţe, Direcţia de Luptă Antifraudă a trimis dosarul Barna la Direcţia Naţională Anticorupţie unde în acest moment procurorii cercetează faptele săvârşite pentru a vedea dacă acestea se încadrează sau nu sub incidenţa legii penale.

Nici măcar administraţiile publice locale, judeţene şi nici administraţia centrală nu a reuşit să absoarbă fondurile pe care Comisia de la Bruxelles le-a pus la dispoziţia acestora. Astfel, pe Programul Operaţional Capacitate Administrativă, menit să îmbunătăţeas­că relaţia dintre cetăţeni şi funcţionarii publici, precum şi serviciile oferite comunităţilor locale de către aceştia din urmă, din cele 553,2 milioane euro alocate, au fost absorbite până acum doar 121,77 milioane euro (22,01%).

Singurul program operaţional unde au fost cheltuiţi cei mai mulţi bani europeni până în 17 octombrie 2019 este cel privind asistenţa tehnică acordată proiectelor, unde, din 252,7 milioane euro alocate au fost absorbite 126,3 milioane euro (49,98%).

• OLAF: România, în topul fraudării fondurilor destinate agricultorilor şi mediului rural

Proiecte puţine au fost finanţate şi pe Programul Operaţional pentru Pes­cuit şi Afaceri Maritime, unde, din alocarea de 168,4 milioane euro au fost absorbiţi 44,56 milioane euro.

Programul Operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate este finanţat cu 441 milioane euro, dar doar 117,8 milioane au fost absorbite.

Singurul fond european de unde autorităţile din ţara noastră au luat cei mai mulţi bani este Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), ai cărui beneficiari sunt producătorii agricoli prin schemele de plăţi directe. Din cele 11,3 miliarde euro alocate de Comisia Europeană pentru ţara noastră prin intermediul FEGA, pentru perioa­da 2015-2020, au fost absorbite, până la data de 17 octombrie 2019, 6,88 miliarde euro, adică 60,77%.

Cu menţiunea că, din sumele dedicate agricultorilor, o parte importantă a fost fraudată de către beneficiari, aşa cum arată recentul raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).

În documentul publicat de OLAF în 11 octombrie 2019, cu o săptămână înainte de ultima statistică postată pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene, ţara noastră se situa, anul trecut, în top 3 la gradul ridicat de fraudare a fondurilor europene pe agricultură şi dezvoltare rurală, alături de Italia şi Portugalia.

Conform anexei 1 la raport, în România au fost raportate ca fraude 114 nereguli pe fondurile pe agricultură, în sumă de 16.315.183 de euro şi 3 nereguli pe fondurile de coeziune - secţiunea pescuit şi acvacultură în sumă de 35.861.623 euro.

Inspectorii OLAF au mai constatat, conform anexei 2 la raport, încă 309 nereguli, dar necatalogate ca fraude, pe agricultură privind suma de 25.479.253 euro din fonduri europene, la care se adaugă încă 98 de nereguli pe coeziune şi pescuit, în sumă de 12.919.490 euro şi două pe Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, în valoare de 1,671.625 de euro.

Conform statisticii strict pe agricultură şi dezvoltare rurală, neregulile raportate în ţara noastră pentru anul 2018 se ridică la peste 43 de milioane de euro. În cadrul acestei statistici, avem 53 de fraude, în sumă de 2.792.556 euro, ce reprezintă subvenţii acordate pentru agricultură, şi 61 de fraude în valoare de 15.522.627 euro, pe programele de dezvoltare rurală.

Pe lângă acestea au mai fost 101 nereguli pe subvenţii pentru suma de 6.832.042 euro şi 208 nereguli pe programele de dezvoltare rurală pentru suma de 18.647.211 euro.

Raportul OLAF mai arată că numărul cazurilor suspecte de fraudă în domeniul finanţărilor europene acordate pentru ţara noastră pentru agricultură şi dezvoltare rurală a crescut în acest exerciţiu bugetar (2014-2020, calculat până în 2018 inclusiv) de peste cinci ori, comparativ cu exerciţiul bugetar multianual 2007-2013.

Astfel, dacă între 2007 şi 2013 au fost suspectate de fraudă 58 de proiecte, acum numărul lor a ajuns la 263.

Acelaşi raport arată că, în perioada 2014-2018, România a raportat o fraudă de 62 milioane de euro, ceea ce înseamnă 0,45% din totalul plăţilor făcute de Uniunea Europeană în acest segment către ţara noastră, de aproximativ 14 miliarde de euro.

În 2018 procentul a crescut pentru România - 18,3 milioane euro fraudaţi, adică 0,62% din totalul plăţilor de aproximativ 3 miliarde euro.

Cel mai des întâlnite modalităţi de fraudare au fost folosirea documentelor false sau falsificate (cele mai multe în România), cereri de ajutor false sau falsificate (cele mai multe în Italia, urmată de România), sau declararea unor produse, specii sau terenuri fictive (cele mai multe în Polonia, urmată de România). Cele mai frecvente ilegalităţi consemnate în rechizitoriile procurorilor sunt falsificarea semnăturilor, inventarea unor documente care nu există în realitate, decontarea multiplă a subvenţiilor, lipsa derulării activităţilor pentru care beneficiarii au primit finanţări (în special seminarii, cursuri de formare profesională, conferinţă, alte evenimente) sau cheltuirea banilor europeni în alt scop decât cel pentru care au fost viraţi în contul beneficiarilor.