Codul Patrimoniului Cultural a intrat în dezbatere publică

Patrimoniul cultural este unul dintre simbolurile naţionale, tocmai de aceea trebuie protejat, iar un cadru legislativ coerent contribuie la acest lucru. Ministerul Culturii a anunţat punerea în dezbatere publică a proiectul de lege privind Codul Patrimoniului Cultural, act normativ care urmăreşte crearea unui cadru legal general unitar, aplicabil patrimoniului cultural în integralitatea sa. Potrivit Ministerului Culturii, demersul urmăreşte clarificarea, simplificarea, transparentizarea şi creşterea gradului de accesibilitate a procedurilor şi mecanismelor care guvernează activităţile de protejare şi de punere în valoare a patrimoniului cultural, precum şi corelarea cu realităţile şi evoluţiile din domeniu şi cu dinamica societăţii.

Proiectul de codificare a legislaţiei patrimoniului cultural vizează prioritar: îmbunătăţirea modalităţilor de definire a patrimoniului cultural şi a regimului legal de protejare a sa; simplificarea şi eficientizarea procedurilor specifice de protejare a patrimoniului cultural; întărirea capacităţii administrative şi a instrumentelor legale la dispoziţia autorităţilor şi instituţiilor publice cu atribuţii în protejarea patrimoniului cultural; introducerea de măsuri în sprijinul deţinătorilor de bunuri din patrimoniul cultural naţional şi al creatorilor şi meşteşugarilor tradiţionali cu activitate în domeniul patrimoniului cultural imaterial; consacrarea unui set de principii care să fundamenteze politicile publice din acest domeniu". De asemenea, proiectul are ca scop remedierea deficienţelor constatate în practică. Proiectul Codului realizează o organizare piramidală a informaţiei juridice, pornind de la enunţarea unor principii general aplicabile practicilor administrative în relaţie cu patrimoniul, stabilind atât reguli comune tuturor categoriilor patrimoniului cultural naţional, cât şi măsuri specifice fiecărei categorii în parte. În perioada anilor 2005-2008, Ministerul Culturii a inclus obiectivul elaborării unui Cod al Patrimoniului în strategia patrimoniului cultural şi, ulterior, acesta a fost reluat în toate programele de guvernare ale miniştrilor Culturii, intenţia de codificare fiind generată de procesele similare care se desfăşurau în acest domeniu în alte ţări europene, dar şi de nevoia de a simplifica, uniformiza şi reforma legislaţia existentă în domeniu.

Ministerul Culturii precizează că în România sunt în vigoare legi care acoperă toate marile domenii cu implicaţii în protecţia patrimoniului cultural: Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional; Ordonanţa Guvernului nr. 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial; Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil; Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice; Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice; Legea nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial; Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. În aplicarea acestor acte normative au fost emise numeroase norme metodologice, aprobate prin hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului Culturii.

Potrivit ministerului: "Prin urmare, la nivel naţional există cadru legislativ acoperitor în domeniul patrimoniului cultural, iar această legislaţie este una modernă, destul de recentă. Cu toate acestea, multiplele iniţiative de amendare a cadrului normativ, ineficienţa în protejarea efectivă a patrimoniului, semnalată de o parte a societăţii civile, numărul mare de acte normative aplicabile dublat de neclaritatea sau insuficienţa prevederilor legale actuale şi de complexitatea procedurilor birocratice ce se traduc în multiple sarcini administrative atât pentru autorităţile publice, cât şi pentru cetăţeni au pus pe agenda publică ideea de codificare". Totodată, în Strategia naţională de apărare a ţării, ediţiile 2015-2019 şi 2020-2024, patrimoniul cultural se află între valorile, interesele şi simbolurile naţionale. Din acest punct de vedere, patrimoniul cultural constituie unul dintre obiectivele interne de securitate naţională şi o resursă strategică de dezvoltare, făcând abordarea legislativă unitară cu atât mai necesară.

Pregătirea elaborării codului a inclus elaborarea mai multor rapoarte tematice de inventariere şi analiză a legislaţiei din domeniul patrimoniului cultural, în fundamentarea cărora s-au realizat consultări cu organizaţii reprezentative în domeniu şi, de asemenea, au fost analizate date disponibile privind activitatea de protejare a patrimoniului cultural, în scopul identificării principalelor carenţe ale cadrului normativ actual şi al formulării de propuneri referitoare la remedierea acestora.