COMUNICAT AL UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI "Cînd o carte se loveşte de un cap şi sună a gol nu întotdeauna de vină este cartea!"

În numele deontologiei jurnalistice şi al preceptelor de civilizaţie şi corectitudine care trebuie să caracterizeze limbajul de presă, Uniunea Ziariştilor Profesionişti prezintă ea scuze cititorilor pentru maniera persiflantă şi jignitoare în care unii semnatari de prin ziare - care nu sînt membri ai UZP, dar se pretind a fi gazetari - au relatat evenimentul de vineri, 16 aprilie a.c., consacrat sărbătoririi a 175 ani de la apariţia primelor gazete în limba română.

Este regretabil faptul că, odată cu patrimoniul ziarului "Scînteia", cei în cauză au moştenit şi ceea ce era definitoriu acestui ziar - şi anume spiritul totalitar al vocii unice, sentimentul de monopol al opiniei şi tentaţia spre dictat asupra politicii editoriale din întreaga presă. Cu toată dificultatea dezbărării de asemenea melicuri şi moşteniri, este, totuşi, foarte trist să regăsim, în presa anilor noştri, acelaşi ton represiv şi justiţiar la adresa oricărei idei sau opinii care au îndrăznit să fie exprimate fără ca "deţinătorii unici ai adevărului absolut" să le dea vize de apariţie!

Cu acelaşi regret colegial, constatăm şi realele dificultăţi ale unora de a înţelege ideea de pluralism, care le este încă străină chiar multora dintre cei care o trîmbiţează cu gura plină şi pe care o invocă sentenţios, dar numai cînd e vorba despre alţii - nicidecum despre ei înşişi.

Ceea ce, însă, în nici o situaţie nu poate fi acceptabil este limbajul descalificant în care pagini de referinţă din istoria culturii şi presei naţionale sînt terfelite fără nici o altă justificare decît ignoranţa născută din obtuzitate, incultură şi rea credinţă. A vorbi despre scrierile marilor înaintaşi Ion Heliade Rădulescu şi Gheorghe Asachi, care au dat suportul literal şi literar al întregii manifestări de vinerea trecută, ca despre nişte texte de şuşanea, a vorbi, apoi, despre alocuţiunile a doi distinşi academicieni români contemporani - Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, şi Răzvan Theodorescu, ministru în exerciţiu al Culturii şi Cultelor, - ca aparţinînd tot unei şuşanele (adică, "improvizate", "de calitate discutabilă, atît în privinţa programului, cît şi a interpretării") reprezintă atitudini şi abordări care nu au nimic în comun cu jurnalismul profesionist, cu decenţa şi chiar recunoştinţa pe care, în mod imprescriptibil, gazetarii veritabili o datorează marilor oameni de cultură - din istoria noastră şi din contemporaneitatea noastră.

Pentru relatările jignitoare ale evenimentului de vineri - şi în numele tuturor gazetarilor care respectă deontologia unui act de presă culturală şi obiectivă - membrii conducerii UZP şi organizatorii acelui eveniment se văd obligaţi să prezinte scuze tuturor participanţilor şi invitaţilor la "Ziua Presei Române", oaspeţilor noştri de peste hotare şi importantelor organizaţii internaţionale de media care au adresat întregii prese româneşti calde mesaje de salut la această reuniune, inclusiv sau, mai ales, distinşilor profesori şi academicieni care au onorat această omagiere a întemeietorilor presei româneşti. Apelăm, de asemenea, la îngăduinţa celor peste 60 directori şi redactori şefi de cotidiane din ţară, prezenţi la reuniune - avînd în vedere forţa reală a publicaţiilor lor, tirajul zilnic al oricărui titlu de cotidian regional reprezentat în sală depăşind cu mult suma tuturor exemplarelor, de la toate ziarele centrale, difuzate în aceeaşi zi, în judeţul respectiv.

Prezentăm scuzele noastre în locul unor semnatari de prin aceste ziare centrale, graţie cărora, în mod surprinzător, neplăcut şi total nemeritat, cu toţii aveam să citim reflectarea unei "alte" manifestări decît aceea la care participasem. Ignoranţa celor care n-au înţeles nimic din sensurile acestei omagieri - preferînd s-o transforme în pretextul unor vanităţi şi rivalităţi absurde, cărora UZP nu le va răspunde, în nici un caz - ne reaminteşte de ce spunea cîndva, tuturor celor care vroiau să asculte, bătrînul Goethe: "Cînd o carte se loveşte de un cap şi sună a gol, nu întotdeauna de vină este cartea!"