Conceptul corporatist de "ameninţare" existenţială (II)

Monopolul google (şi al celorlalte corporaţii Big Tech) nu se exercită pe o piaţă a produselor sau a serviciilor. Google vinde (alături, şi nu în competiţie cu celelalte corporaţii Big Tech) estimări comportamentale sau chiar certitudini. Google ştie absolut orice ai făcut în ultimii 15 ani, de când eşti pe internet şi ţi-ai lipit smartphone-ul de palmă (sau ear-phone-urile de tâmple), şi ştie cu o precizie terifiantă ce vei achiziţiona mâine, peste o săptămână sau de Crăciun.

Aşa cum arată Shoshana Zuboff (în The Age of Surveillance Capitalism), în cadrul modelului de afaceri al google nu este vorba de o maşină sau de o hartă, ci de comportamentul care rezultă din condusul maşinii sau din utilizarea hărţii. Acest model de afaceri nu numai că a fost adoptat de serviciile secrete şi de armata SUA, dar a primit şi pecetea parteneriatului lor.

Din ce face google cei mai mulţi bani şi de unde îşi extrage imensa influenţă asupra lumii? Iată trei exemple:

(i) motorul de căutare pe internet (search) este, de fapt, un mecanism de extracţie a informaţiilor de pe internet, fie că sunt principale sau reziduale, mecanism cu ajutorul căruia google primeşte, fără ştirea "expeditorului", întregul URL al fiecărei pagini vizitate; pe baza acestei funcţii, de care puţină lume este conştientă, google şi-a construit propriul conţinut, depăşind cu mult ideea fondatoare, aceea de a facilita, printr-un motor simplu, căutarea de informaţii pe internet;

(ii) "prăjiturelele" (cookies) sunt biţi de coduri de urmărire introduşi în computerul personal sau profesional, care transmit continuu urme ale tuturor utilizatorilor către bazele de date ale google;

(iii) platforma android pentru telefoane celulare, care se (pre)instalează gratuit şi care utilizează motorul de căutare google, precum şi aplicaţiile produse pe sau găzduite de Google Play; cu acest sistem de operare, care oferă, printre altele, servicii de geo-locaţie şi plăţi electronice, google a putut să îşi aproprie şi mai multe informaţii cu caracter personal, întrucât smartphone-ul a făcut ca "producţia" de informaţii cu caracter personal să se multiplice la cvasi-infinit; găzduind gratis miriade de aplicaţii pentru telefoanele mobile, google şi-a amplificat gravitaţia găurii neagre cu ajutorul căreia ne înghite toate informaţiile cu caracter personal, ne monitorizează permanent şi ne influenţează comportamentul, conform planurilor subversive proprii; celor interesaţi de Google Play li se cere să îşi instaleze servicii exclusive, plătite, dar cele mai multe astfel de "servicii" sunt implicite (search, gmail, google pay, youtube, google maps, google photos etc.), conţinînd cârligul google, fie sub forma brută a copierii URL-ului paginilor vizitate, fie sub forma "drăguţelor" cookies.

Faceţi o comparaţie între modalitatea simplă de instala funcţii, aplicaţii sau up-grade-uri google (care vin cu toate cele trei consecinţe ale "modelului" de afaceri google) şi încercarea aproape imposibilă de a dezinstala google toolbar, cookies, aplicaţii, adwords etc. Comparaţi senzaţia de "aproape-magic" pe care ne-o procură funcţiile şi recomandările google, plus impresia că sunt gratuite, şi consecinţele juridice cvasi-perene ale oricărui contract pe care îl semnăm (fără să avem conştiinţa existenţei unui contract) ori de câte ori apăsăm butonul I agree ...

După aceea veţi avea o mică parte a explicaţiei insuccesului GDPR, a propunerii cvasi-eşuate a OSCE de taxare a cifrei de afaceri a GAFAM şi a patinajului în gol al CE sau CJUE, care au încercat să sancţioneze, după regulile europene, monopolul susţinut de statul american al GAFAM.

Apropo de aplicaţii - doi foşti angajaţi ai google au creat o aplicaţie denumită Disconnect, găzduită o vreme chiar pe Google Play. Aplicaţia permitea celor interesaţi să se extragă din cârligul google. După ce a fost clar că această aplicaţie loveşte inima modelului google de afaceri (core business), aplicaţia a fost urgent exclusă de pe Google Play, fiind vânată permanent şi combătută oriunde mai apărea, inclusiv pe platforme concurente. Bătălia juridică şi încercările de negociere au fost inutile pentru Disconnect.

După apariţia acestui caz, a fost clar că google va face mereu o ameninţare existenţială din orice încercare a terţilor de a dezvălui şi înţelege acest model de afaceri şi, mai ales, de a-l bloca ori măcar de a-l limita, în intenţia de apărare contra invaziei liberticide, a invadării intimităţii şi a furtului identităţii pe internet practicate de google (şi de ceilalţi membri ai clubului "select" al Big Tech).