CONFERINŢA "CODUL INSOLVENŢEI" - EDIŢIA A III-A/ GHEORGHE PIPEREA, UNPIR: "Procesul de insolvenţă este ca un pat al lui Procust"

Procesul de insolvenţă este ca un pat al lui Procust, este de părere avocatul Gheorghe Piperea, prim-vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), care a spus: "Dacă cel care se pune în acest «pat al lui Procust» este mai lung, atunci i se va tăia din membre, dacă este mai scurt, va fi lungit ca să acopere tot patul".

Domnul Piperea subliniază că insolvenţa este o procedură de sacrificiu, necesară şi eficientă, menţionând că societăţile care pot fi salvate trebuie să fie lăsate să funcţioneze, întrucât acestea creează locuri de muncă, aduc bani la fisc, încheie contracte cu băncile, nefiind doar "maşini de făcut bani pentru proprietari".

"Dacă ai o companie în dificultate dar ea mai poate fi salvată, atunci trebuie să laşi un specialist să ducă mai departe afacerea ta, pentru că ea reprezintă mai multe interese", a adăugat Gheorghe Piperea.

Domnia sa evidenţiază, însă, că, în cadrul procedurii de insolvenţă, pierde toată lumea - compania, creditorii, fiscul, salariaţii, furnizorii de utilităţi, creditorii chirografari, aceştia din urmă suportând cele mai mari pierderi.

Gheorghe Piperea a subliniat că acele companii care nu mai au nimic - "nu au administratori, documente etc." şi nu mai au nicio şansă de supravieţuire - trebuie eliminate din piaţă, prin procedura falimentului.

Aceste companii bulversează mediul de afaceri, scurtcircuitează mecanismul economic şi de aceea trebuie să lase locul liber altor entităţi, susţine Gheorghe Piperea: "Insolvenţa este sfârşitul necesar pentru o situaţie dificilă care scurtcircuitează o afacere".

Avocatul este de părere că şi persoanele fizice aflate în dificultate ar trebui să beneficieze de o procedură de insolvenţă, făcând referire la faptul că Legea insolvenţei persoanelor fizice a fost prorogată pentru un an.

Domnia sa a menţionat: "Nu poţi avea bănci care nu pot intra în faliment (n.r în baza Legii rezoluţiei bancare, intrată anul acesta în vigoare şi care prevede salvarea băncilor inclusiv din banii deponenţilor cu depozite negarantate) sau societăţi de asigurări pe care să nu le laşi să moară (n.r. există şi o lege a rezoluţiei pentru societăţile de asigurări) şi persoane fizice pentru care nu există o lege a stingerii datoriei, iar în acelaşi timp să avem o procedură a insolvenţei pentru toţi ceilalţi".

"Insolvenţa persoanelor fizice este refuzată, chiar dacă avem o lege în acest sens. Despre această lege nu pot spune decât că singurul lucru bun este acela că ea există. Dar, la noi, este ca în Caragiale - legea este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire", evidenţiază avocatul.

Intrarea în vigoare a Legii insolvenţei persoanelor fizice a fost amânată pentru un an, la finalul lui 2015, pe motive că încă nu sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare, printre altele neexistând personalul şi bugetul necesare aplicării sale.

Domnul Piperea consideră că această lege nu va intra în vigoare mai repede de un an, ci dimpotrivă.

"Conform listelor de la Biroul de Credit, 715.000 de persoane sunt în situaţie de insolvenţă, dar se vorbeşte despre 950.000 de persoane cu întârzieri la plata ratelor. Situaţia, însă, poate fi schimbată pe parcurs, pentru că nu se ştie câte împrumuturi au fost concesionate, câte au fost repatriate, această zonă fiind zona cea mai incertă.

Oricum, nu cred că vor beneficia de această lege mai mult de 30.000-40.000 de persoane", a conchis reprezentantul UNPIR.

• Piperea: "Propunerea de modificare a Legii insolvenţei deturnează în totalitate procedura de la ceea ce trebuie să fie"

Propunerea de modificare a Legii insolvenţei, făcută de Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală (ANAF), deturnează în totalitate procedura de la ceea ce trebuie să fie, este de părere Gheorghe Piperea.

Afirmaţia domniei sale vine ca urmare a informaţiilor conform cărora ANAF ar fi propus redactarea unui document de modificare a Legii insolvenţei.

Avocatul ne-a explicat, recent, într-un interviu, că ANAF intenţionează să accelereze trecerea la faliment, acolo unde există creanţe curente. În opinia domnului Piperea, soluţia nu este aceasta: "În primul rând, când vorbim de dosare de insolvenţă cu mulţi participanţi, inclusiv sau mai ales cu mulţi angajaţi, nu se poate subordona întreaga procedură interesului ANAF de a-şi obţine rapid creanţele, mai ales că falimentul înseamnă un grad foarte, foarte redus de recuperabilitate a creanţelor fiscale (care sunt primate de creanţele cu garanţii, acestea fiind plătite cu prioritate în faliment).

Când vine vorba de creanţele curente, acelea care se plătesc în decursul procedurii, există metode mult mai eficiente de încasare sau de realizare a acestor sume. Condiţia este ca participanţii la procedură să cunoască şi să «simtă» aceste reglementări. Dacă, spre exemplu, motivul pentru care nu se încasează creanţele curente îl reprezintă proasta supraveghere a activităţii debitorului de către administratorul judiciar, atunci soluţia nu este să ceri imediat trecerea la faliment, pentru că nimeni nu îşi va mai recupera în totalitate creanţele în cadrul falimentului. Nici Fiscul! Soluţia, în acest caz, ar fi să fie dat afară administratorul judiciar respectiv şi să se ridice dreptul de administrare a activităţii debitorului, care să treacă de la administratorul special incompetent sau indolent, la noul administrator judiciar. Dacă problema este generată de o decizie a judecătorului sindic, atunci soluţia nu este să se treacă la faliment. Hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate cu apel sau, in extremis, judecătorul sindic poate fi recuzat ori dosarul strămutat la alt tribunal".

A intra în faliment nu este altceva decât a omorî "găina cu ouăle de aur", consideră avocatul, subliniind că în rapoartele de stabilitate ale Băncii Naţionale a României din ultimii ani insolvenţa este văzută ca fiind un risc sistemic.