Conspiraţiile medicale

Teoriile conspiraţiei au fost, sunt şi vor fi folosite ca instrumente de control social şi hegemonie culturală. Cum pot însă pătrunde atât de adânc în mintea oamenilor astfel de bizarerii? Unii susţin că difuzarea cu succes a teoriilor conspiraţiei se datorează speculării unor mecanisme mentale, memele, care facilitează multiplicarea informaţiilor. Iar cu memele - dacă acestea chiar există - nu e de glumit! Mema, un concept apărut în teoria evoluţionistă şi folosit mai întâi de Richard Dawkins în cartea sa Gena egoistă (şi de aici intrând în lumea comunicării prin forma Internet meme), ar fi un fel de genă informaţională mentală care poartă o informaţie culturală. Altfel spus, aşa cum genele se replică la nivel biologic, memele se replică la nivel cultural. Numai că replicarea ultimelor poate fi viciată de un fel de proces viral.

Despre aceşti viruşi, la fel de periculoşi precum cei biologici, vorbea Richard Brodie - creatorul programului Microsoft Word, reconvertit după ce a părăsit multinaţionala lui Bill Gates în vorbitor motivaţional - în cartea sa din 2004, Virus of the Mind (Virusul minţii, tradusă în română). Pentru Brodie, infectarea memelor de către viruşi ar putea fi tratată în cadrul unei ştiinţe a memelor, memetica. Pentru Brodie "viruşii minţii au existat mereu de-a lungul istoriei, dar evoluează şi se modifică în mod constant. Sunt părţi contagioase din cultura noastră care se răspândesc rapid la nivelul populaţiei, modificând gândirea şi viaţa oamenilor. (...) Aşa cum virusul Michelangelo programează calculatoarele cu instrucţiuni care să le distrugă datele, viruşii minţii ne pot programa să gândim şi să ne comportăm în aşa fel încât să ne distrugem viaţa". Teoria memelor e seducătoare, dar nu face nici pe departe consensul specialiştilor.

Atunci să fie apetenţa pentru terorile conspiraţiei o afecţiune psihică? Într-o carte celebră, The Paranoid Style in American Politics (Stilul paranoid în politica americană), publicată în 1964, Richard Hofstadter explora modul în care teoriile conspiraţiei au creat mişcări sociale şi au canalizat nemulţumiri de-a lungul istoriei americane. Pentru Hofstadter, folosirea formulei "stil paranoic", împrumutată din psihiatria clinică, termenul era peiorativ, dar urmărea să atragă atenţia asupra naturii ilogice a unui discurs conspiraţionist. Căci dacă unele conspiraţii sunt reale, o teorie a conspiraţiei exprimă frica patologică de o conspiraţie inexistentă. Teoriile conspiraţiei sunt o formă de respingere categorică a discursului oficial şi ştiinţific, asumând ca fundament ideea că elitele politice conspiră împotriva poporului, iar elitele ştiinţifice li se asociază. Pentru a-şi argumenta naraţiunea, adepţii teoriilor conspiraţioniste corelează evenimente şi fapte care n-au nicio legătură între ele pentru a demonstra existenţa unei conspiraţii.

Pe de altă parte, mecanismul declanşării panicilor conspiraţioniste rămâne în continuare un fenomen complicat, pe care simplul brici al lui Occam (atunci când două teorii se confruntă, cea mai simplă este cel mai probabil şi cea adevărată) nu-l poate combate. Iar între teoriile conspiraţiei, conspiraţiile medicale sunt printre cele mai bine reprezentante. Ele populează imaginarul colectiv dintotdeauna. La noi, ele au luat forme diferite în funcţie de moment, dar în esenţă este vorba despre o conspiraţie a establishment-ului împotriva celor care voiau să însănătoşească poporul. În perioada comunistă, revista Flacăra a lui Adrian Păunescu sau Săptămâna lui Eugen Barbu promovau leacurile sau soluţiile simple, naturale şi româneşti - de la produsele naturiste împotriva cancerului şi altor maladii la gaudent folosit în stomatologie - care nu puteau fi folosite pentru că exista o conspiraţie internă şi externă. Teoria conspiraţiei Covid-19 a avut bine pregătit terenul.

Mai recent, anul trecut, o altă teorie conspiraţionistă legată tangenţial de medicină a circulat provocând panică, frica ambulanţei negre folosite pentru a răpi oameni, mai ales copii, în scopul de a preleva organe. Această variantă a putut fi foarte bine adaptată scandalului Sorina - familia Săcărin din vara anului trecut, pentru că până şi la Parchet ideea că o familie din America ar adopta o fetiţă de origine romă părea doar o conspiraţie macabră. Deşi unii pun originile acestui mit conspiraţionist în URSS-ul anilor 070, unde o Volgă neagră răpea copii, în special fete, iar mitul s-a extins şi în România sub forma răpirilor cu Dacia neagră, fenomenul a fost analizat în Franţa, în 1969, de Edgar Morin, care l-a denumit zvonul din Orleans. Caracterul antisemit al mitului trimite la aşa-zisele ritualuri de răpire a copiilor (creştini) de către evrei, care circulă de mai bine de două mii de ani, fiind deja prezent la Apion, un scriitor elenizat din Egipt care a trăit în secolul I î.e.n.

În domeniul politic, în România, teoriile comparaţiei au fost permanent folosite, iar încă anul trecut teza statului paralel - adaptare a teoriei americane a statului profund (Deep state) - făcea prima pagină, asociată fiind cu conspiraţia lui George Soros (evreu) sau cu acuza de marxism cultural (neo-marxism) care trimite tot la evreitate.

Conspiraţiile medicale, începând cu suprimarea terapiilor şi tratamentelor simple şi ieftine, până la acuza controlului lumii de către BigPharma (industria farmaceutică) sunt parte a imaginarului colectiv contemporan. Aceste teorii susţin că administraţiile publice suprimă în mod deliberat şi sistematic formulele "naturale" de tratament din cauza influenţei imense a industriei farmaceutice deţinute de evrei. Teoria creării artificiale a unor bolilor sau negarea existenţei altora (SIDA sau Covid-19) vin oarecum în siajul acestor teorii conspiraţioniste deja bine înrădăcinate în mintea oamenilor. Deja KGB folosea cu succes acest mit pentru a promova ideea că HIV a fost creat în scopuri politice în laboratoarele americane. A fost uşor mai apoi ca aceeaşi formulă să fie reciclată pentru Ebola, iar acum pentru Covid-19. Dar cea mai importată formă a conspiraţiei medicale o ia teza periculozităţii sau inutilităţii vaccinurilor. Şi tot industria farmaceutică este acuzată că susţine, din motive pecuniare, vaccinurile. Puţin contează că mişcarea anti-vaccin a dus la creşterea ratelor de infecţie şi deces din boli precum rujeola în multe ţări, de la SUA şi Italia până la România, teoriile conspiraţiei despre vaccin au rămas cât se poate de convingătoare.

Nu e deci o surpriză că această lungă serie de teorii conspiraţioniste au fost adaptate pentru a explica originea şi "scopul" SARS-CoV-2. Nimic n-a fost uitat, de la reluarea ideii originii artificiale a virusului la ideea unui complot evreiesc care urmăreşte să reducă populaţia lumii prin vaccinări în masă şi sterilizări, până la teza preluării controlului populaţiei lumii promovată deja de teoria Noii Ordini Mondiale. În acest ultim caz, un rol important l-au avut predicatorii evanghelişti (precum influentul tele-evanghelist american John Hagee) care au influenţat apoi întreg spectrul fundamentalist religios de pe întreg globul.

Faptul că rezistenţa la teoriile conspiraţiei este direct proporţională cu educaţia arată că remediul pentru conspiratită există, dar el este greu de administrat celor care refuză să vadă maladia.