COSTURILE DE FINANŢARE ALE DATORIILOR PUBLICE NU MAI POT FI ŢINUTE ÎN FRÂU Mai sunt pieţe sau doar conspiraţii?

De cel puţin zece ani, GATA (Gold Anti-Trust Action Committee) acuză marile bănci internaţionale şi guvernele de implicarea într-o conspiraţie largă pentru suprimarea preţului aurului. În tot acest timp, organizaţia a contactat mai multe instituţii de supraveghere a pieţelor financiare pentru a denunţa aşa-numitul "cartel al aurului".

William Murphy, preşedintele GATA, a fost invitat recent la CFTC (Commodity Futures Trading Commission) să-şi expună poziţia. Ordinea de zi a Comisiei a inclus analizarea propunerilor de stabilire a unor limite pentru poziţiile asumate pe aur, argint şi alte metale preţioase. "GATA are dovezi privind existenţa unor poziţii short enorme pe pieţele aurului şi argintului, care nu pot fi acoperite", a arătat Murphy în depoziţia sa.

În conformitate cu prevederile legii accesului liber la informaţiile de interes public, GATA a cerut Federal Reserve şi Trezoreriei SUA să prezinte situaţia intervenţiilor pe aceste pieţe, dar refuzul a fost categoric.

După cum scrie Financial Times, dezbaterea publică la CFTC, un eveniment extrem de rar, a fost rezultatul plângerilor micilor investitori, care acuzau marile bănci de suprimarea incorectă a preţurilor.

Cotidianul financiar britanic precizează că preşedintele GATA a acuzat JP Morgan şi HSBC de menţinerea unor poziţii scurte extrem de importante pe piaţa COMEX.

Banca JP Morgan pare să fie "interesată" mai ales de poziţiile scurte pe argint, conform unor informaţii venite de la un trader din Londra. Acesta l-a contactat pe Adrian Douglas, director la GATA, şi i-a descris modul în care traderii JPM se laudă cu profiturile obţinute din manipularea argintului. Informaţiile au fost transmise, în noiembrie 2009, şi unei divizii de la CFTC, inclusiv o demonstraţie în timp real a procesului.

Să fie totul doar o masivă teorie a conspiraţiei fără substanţă? Poate, dar este cel puţin "ciudat" că termenul conspiraţie a apărut, la doar o zi după audierile de la CFTC, într-o nouă frază alături de numele JP Morgan. De data aceasta, documente înaintate Departamentului Justiţiei din SUA acuzau o serie de bănci, cum sunt JP Morgan, Lehman Brothers şi UBS, de "conspiraţie pentru a plăti dobânzi sub cele de pe piaţă administraţiilor locale din SUA", după cum arată o ştire Bloomberg.

Aurul a fost mereu o investiţie de refugiu în vreme de criză, iar guvernele sunt nevoite să facă totul pentru menţinerea încrederii în propriile simboluri de hârtie sau plastic, numite impropriu bani (n.a. deoarece nu sunt îndeplinite simultan cele trei caracteristici din definiţia banilor).

Problema nu este doar a încrederii în monedă, ci şi a costurilor de finanţare pentru datoriile publice scăpate de sub control. În Statele Unite, aceasta a ajuns aproape de 13 trilioane de dolari, fără a include şi datoriile de circa 6,2 trilioane ale celor două agenţii guvernamentale, Fannie Mae şi Freddie Mac.

Dacă o imagine face, de obicei, cât o mie de cuvinte, graficul scadenţelor pentru datoria publică a Statelor Unite face cât 1,2 trilioane de dolari. Acesta este necesarul de refinanţare din T2 2010 (vezi grafic), urmat de circa 680 de miliarde de dolari în trimestrul al treilea, conform datelor de la Bloomberg.

În primele cinci luni din anul fiscal 2010 (n.a. octombrie 2009 - februarie 2010), dobânzile pentru datoria publică a SUA s-au ridicat la 181,1 miliarde de dolari, după ce au fost de 383 miliarde în anul precedent, conform datelor de la TreasuryDirect.gov. Doar în martie 2010, datoria publică a Statelor Unite a crescut cu 333,05 miliarde dolari, cea mai mare creştere de la recordul de 545 de miliarde din octombrie 2008, în condiţiile unei emisiuni nete de obligaţiuni de peste 88 de miliarde în ultima zi a lunii.

Până când va rămâne fără urmări îndatorarea fără limite a guvernului de la Washington? Financial Times a început să scrie despre "lipsa de apetit a investitorilor" pentru noile emisiuni de obligaţiuni şi despre creşterea accelerată a randamentelor, iar datele de la Bloomberg arată că acestea au ajuns la 3,94%, în cazul obligaţiunilor la 10 ani. Creşterea cu 34 de puncte de bază a randamentelor din martie trebuie plasată în contextul unor prognoze recente privind costul de finanţare a datoriei publice a SUA, care indicau o depăşire a pragului de 4% doar la sfârşitul anului curent.

Pe lângă presiunile extraordinare de creştere a dobânzilor, necesarul de finanţare a datoriilor publice va intra curând în "coliziune" cu cel al sectorului privat. Companiile din Europa trebuie să-şi refinanţeze în 2010 datorii de cel puţin 283 de miliarde de dolari, iar sistemul bancar european are nevoie de circa 900 de miliarde dolari până la sfârşitul anului, conform unui raport recent de la Moody"s. De unde vor fi atrase aceste sume, care au depăşit deja pragul astronomicului, fără să provoace o explozie a dobânzilor?

Aici intră în scenă şi aurul. Larry Summers, director al National Economic Council în cadrul administraţiei Obama şi fost Secretar al Trezoreriei în cadrul administraţiei Clinton, a analizat pe larg corelaţia dintre preţul aurului şi dobânzile reale de pe piaţă încă din anii "80. El a demonstrat că o scădere a dobânzilor reale pe termen lung va determina o creştere a preţului aurului. Corelaţia a funcţionat bine până în 1995, iar de atunci s-a "rupt". Să fie de vină "operaţiunile guvernamentale de fixare", pe care le aminteşte Summers în articolul său ("Gibson"s Paradox and the Gold Standard", Journal of Political Economy, iunie 1988)?

Aurul a funcţionat mereu ca un indicator al aşteptărilor inflaţioniste din economie, iar suprimarea preţului său pare una dintre puţinele opţiuni rămase autorităţilor, convinse că încrederea este o armă eficientă împotriva crizei.

Din păcate pentru aceste autorităţi, suprimarea preţului aurului seamănă cu încercarea de a limita presiunea într-un cazan gata să explodeze prin blocarea acului de la manometru. La fel s-a întâmplat şi cu dobânzile de referinţă ale băncilor centrale. Împinse dincolo de orice semnificaţie economică, acestea au ajuns să fie ignorate pe scară largă.

Suntem pregătiţi să intrăm pe un teren de joc unde aurul este vedeta?