Creşterea datoriei mondiale distruge banii

• FMI: Datoria mondială a ajuns la 164 trilioane de dolari, în 2016, faţă de 115,9 trilioane, în 2007

• În vârful crizei mondiale (2008), proporţia dintre datorie şi PIB la nivel mondial era de 213%, dar acum a crescut la 225%

Datoria mondială a ajuns la 164 trilioane de dolari, în 2016, faţă de 115,9 trilioane, în 2007, atrage atenţia Fondul Monetar Internaţional (FMI), în cel mai recent raport de monitorizare fiscală. Raportul avertizează că sectoarele publice şi private ale lumii sunt mai îndatorate acum (225% din PIB) decât în vârful crizei financiare din 2008 (213% din PIB).

PIB-ul mondial, în preţuri curente, a crescut, în 2017, la 79,28 trilioane de dolari, potrivit Fondului Monetar Internaţional, de la 75 trilioane în 2016 şi 58 de trilioane în 2007. În schimb, datoriile globale au crescut, conform FMI, de la 115,9 trilioane de dolari, în 2007, la 164 trilioane de dolari în 2016. După cum se poate observa, PIB-ul mondial creşte într-un ritm mult mai redus decât datoriile planetare (de circa 3 ori mai lent).

Datoria, în sine, nu ar fi îngrijorătoare, dacă îndatorarea ar conduce la creşterea accelerată a PIB, astfel încât cele două linii să fie convergente, iar, într-un ritm viitor, să existe un potenţial pentru plata datoriei.

Întrucât tendinţele datoriei şi ale PIB global sunt divergente, rezultă că datoria mondială contractată este neperformantă, făcând ca valoarea banilor să devină irelevantă - un alt mod de a spune că limbajul banilor îşi pierde semnificaţia.

MAKE, preşedintele grupului de presă BURSA, autor a două volume intitulate "Soluţia crizei. Terminus a quo" şi, respectiv, "VIŢELUL DE AUR/ Tâlcul dobânzii", ne-a declarat, recent: "Toţi ştim că această criză financiară are numele de «criză de supraîndatorare». După cum observăm, din 2007 şi până în 2017, datoria globală nu s-a diminuat nicidecum, iar PIB-ul a crescut, dar mai puţin decât datoria.

Noi nu am depăşit criza de supraîndatorare şi, după cum se vede, nici nu avem cum să o depăşim pentru că, la fiecare credit, creşterea PIB are o valoare situată la o treime din valoarea creditului. Prin urmare, datoria va creşte în continuare, cât timp menţinem sistemul de dezvoltare economică bazat pe creditul cu dobândă. Judecăţile mele se bazează pe cifrele raportate de instituţiile internaţionale, dar nu am încredere în aceste cifre, în mediul on-line sunt vehiculate cifre cu mult mai critice. Situaţia mondială cred că este cu mult mai gravă, cred că de cel puţin cinci ori".

Definiţia datoriei folosită de către FMI este diferită de cea a Institutului de Finanţe Internaţionale (IIF), care a calculat, recent, că datoria globală a atins 237 trilioane de dolari (318% din PIB), potrivit Zerohedge, care menţionează că, indiferent de diferenţele dintre metodologiile de calcul ale datoriilor, ambele agenţii pot conveni asupra unui singur lucru: datoria nu a fost niciodată mai mare şi reprezintă o ameninţare existenţială pentru aşa-numita "recuperare coordonată".

FMI avertizează că este urgentă reducerea sarcinii datoriei, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, pentru a îmbunătăţi rezistenţa economiei globale şi pentru a oferi o capacitate sporită de intervenţie atunci când lucrurile merg prost.

Zerohedge scrie: "Ceea ce, din nou, pare ciudat este cât de liniştită a fost toată lumea în ultimii zece ani, când băncile centrale, menţinând ratele dobânzilor la niveluri scăzute, au permis cea mai mare emisiune de împrumuturi din lume, atât pentru datoria publică, cât şi pentru cea privată, iar acum când chiar Goldman Sachs a spus că nivelul datoriei nu mai este sustenabil, brusc, toţi - de la băncile centrale, până la şefii băncilor şi ai ONG-urilor - ţipă cât de periculoasă este această datorie".

FMI susţine că, în timp ce economiile avansate (SUA, Zona Euro - Franţa, Germania, Italia şi Spania -, Japonia, Marea Britanie şi Canada) sunt responsabile pentru cea mai mare datorie globală, în ultimii zece ani, economiile de piaţă emergente (printre acestea numărându-se China, India, Rusia, Brazilia, Mexic, Arabia Saudită şi Africa de Sud) au fost responsabile pentru cea mai mare parte a creşterii datoriilor. Potrivit Zerohedge, numai China a contribuit cu 43% la creşterea datoriei globale totale, din 2007 până acum.

La polul opus al creşterii datoriilor, contribuţia ţărilor în curs de dezvoltare, cu venituri mici, este abia vizibilă.

Zerohedge notează: "Când privim la imaginea de ansamblu, este inutil să spunem că doar SUA, China şi Japonia au înregistrat jumătate din totalul de 164 de trilioane de dolari al datoriei publice şi private globale.

Cât priveşte datoria Chinei, aceasta a crescut de la 1,7 trilioane de dolari în 2001 la 25,5 trilioane de dolari în 2016 şi a fost descrisă de FMI drept «forţa motrice» din spatele creşterii datoriilor globale, reprezentând trei sferturi din creşterea datoriei în sectorul privat, în ultimul deceniu".

Conform Zerohedge, FMI a recomandat ţărilor să nu mai aibă impozite mici sau să facă cheltuieli publice mari pentru stimularea creşterii, ci, în schimb, să încerce să reducă povara datoriilor din sectorul public, astfel încât ţările să aibă mai multă libertate pentru a acţiona în următoarea recesiune.

"Ca să traducem, fără reduceri de impozite, nici o creştere a cheltuielilor cu deficitul, adică opusul la tot ceea ce face Trump", notează Zerohedge, adăugând că FMI a criticat reducerile fis­cale ale administraţiei Trump, deoarece acestea au provocat SUA un deficit de 5% din venitul naţional pe termen mediu şi un nivel constant al creşterii datoriei în PIB.

De asemenea, FMI prognozează că SUA este singura naţiune a cărei sarcină a datoriei va creşte în următorii 5 ani: "În Statele Unite, politica fiscală ar trebui recalibrată pentru a asigura că rata datoriei publice în PIB se diminuează pe termen mediu. Acest lucru ar trebui realizat prin mobilizarea unor venituri mai mari şi prin mutarea treptată dinamicii cheltuielilor publice spre mult necesarele investiţii în infrastructură".

Zerohedge scrie: "Citind raportul FMI, observăm că nu este altceva decât o anticipare a apariţiei inevitabile a crizei datoriilor globale, lucru pe care nici măcar FMI nu-l mai ascunde. Ceea ce este cel mai comic este că FMI dă vina întrutotul pe Trump, nu pe generaţiile de economişti care au condus lumea în punctul în care există o datorie de 3 dolari pentru 1 dolar de PIB şi nici pe bancherii centrali care au inundat lumea cu datorii, astfel încât cei mai bogaţi oameni din lume - 0,01% - sunt mai avuţi decât în cele mai frumoase vise ale lor".

Zerohedge susţine că FMI a recomandat din nou ţărilor să crească impozitele şi să diminueze cheltuielile publice, ca să reducă împrumuturile anuale şi să ducă povara datoriilor pe o cale descendentă, întrucât nu este nevoie de stimulente fiscale, în acest moment. Puţinele excepţii de la acest sfat includ, conform Zerohedge, Germania şi Olanda, despre care FMI a spus că au "un spaţiu amplu fiscal" pentru a stimula investiţiile publice în infrastructură şi pentru a spori rezistenţa pe termen lung a economiilor lor.

• Victor Gaspar: "SUA este singura ţară avansată care nu are de gând să scadă sarcina datoriei"

Directorul FMI, Victor Gaspar, spune că "Statele Unite se evidenţiază" (n.r. cu privire la nivelul datoriei), avertizând că SUA este singura ţară avansată care nu are de gând să scadă sarcina datoriei, deoarece reducerile de taxe ar menţine împrumuturile publice ridicate.

"Îi îndemnăm pe factorii de decizie să evite acţiunile politice pro-ciclice care să ofere stimulente inutile atunci când activitatea economică îşi revine", a spus Gaspar, care, în opinia Zerohedge, a vrut să spună de fapt: "Trump, opreşte-te din ceea ce faci, înainte să ajungi la o criză de finanţare a datoriilor, care, în cele din urmă, va sparge bula datoriei globale".

În opinia Zerohedge, ratele dobânzilor în creştere reprezintă o altă ameninţare pentru economia globală. Conform FMI, povara dobânzii s-a dublat în ultimii zece ani, apropiindu-se la aproape 20% din taxe.

FMI este îngrijorat de faptul că datoriile din sectorul privat fac economia globală mai vulnerabilă la o nouă criză financiară declanşată de "un proces brusc de reducere a îndatorării", în care creditorii îşi strâng simultan centurile, ducând economia în bot.

FMI menţionează: "În cazul unei crize financiare, o poziţie fiscală slabă sporeşte adâncimea şi durata recesiunii care urmează, deoarece capacitatea de a desfăşura o politică fiscală anticiclică este redusă semnificativ".

Exact în urmă cu un an, în raportul său privind stabilitatea financiară globală, FMI a emis un avertisment puternic în privinţa creşterii nivelului datoriei din sectorul privat.

Astfel, FMI a constatat că mai mult de 20% din companiile din SUA sunt expuse riscului de neplată, după ce ratele dobânzilor cresc, a calculat că activele combinate ale firmelor ameninţate în mod implicit - acele câştiguri care nu acoperă cheltuielile cu dobânzile - ar putea ajunge la aproape 4 trilioane de dolari.

Conform FMI, datoria în economiile avansate este, în medie, de 105% din PIB, nivel nemaîntâlnit de la doilea război mondial. În economiile cu pieţe emergente şi venituri medii, datoria se apropie, în medie, de 50% din PIB, niveluri care s-au mai întâlnit în timpul crizei datoriilor din anii 1980. Pentru ţările în curs de dezvoltare, cu venituri reduse, ratele medii ale datoriei faţă de PIB au urcat într-un ritm rapid şi depăşesc 40%.

În raport, FMI a făcut o referire şi cu privire la monedele virtuale, recunoscând că, spre deosebire de cele 500 de trilioane de dolari în derivate, câteva miliarde în bitcoin şi ethereum nu par să reprezinte un risc pentru stabilitatea financiară.