Cu ochii pe preţuri şi colecţionari

Duminica trecută s-a petrecut momentul lunar al Monavissei, casa de licitaţii de artă care organizează întîlniri în acest ritm de mai bine de doi ani, la sala GalAteCa. Înainte de a intra în detalii să începem cu concluzia: nu a fost o şedinţă rea, adică s-a vîndut ceva, cel puţin picturi şi desene. Pe post de explicaţie am putea menţiona fie sosirea, în sfîrşit, a primăverii, a dezgheţului şi, probabil, a dezlegării la tablouri, fie faptul că, absolut neaşteptat, întîlnirea Monavissa nu a mai fost concurată decît de eternul şi fascinantul tîrg de la capul de Granit al lui paispe, tramvaiul, nu şi de Alis, colecţionari sau Rom-antique-uri.

Cum nu a fost în ofertă nici un Petraşcu, maestrul emblematic al casei Monavissa, aşa cum este omniprezentul cuplu "Nicolae Grigorescu, autor - Radu Ionescu, autentificator" pentru Alis, preţul cel mare a fost realizat de pictura unui alt maestru, unul mai din zilele copilăriei noastre, Rudolf Schweitzer-Cumpana. Exact aşa şi nu Cumpana. O scenă de masculi rurali la birt, semn că stilul de viaţă şi munca de astăzi nu este o noutate în peisaj, a fost vîndută cu 3.500 de euro şi este un succes evident mai ales că în întreg anul trecut şi în ceea ce a trecut din anul acesta de Schweitzer-Cumpana nu s-a vîndut, la Monavissa, decît o acurelă, un portret de bărbat, cu 325 de euro. Şi asta în 2004 şi deşi oferta nu a fost deloc rară sau rea.

În apropierea preţului record de duminică vine o pictură de Ipolit Strîmbu, adjudecată cu 3.200 de euro. De dimensiuni mari, pictura reprezintă o scenă de baie, evident cu un nud feminin în prim plan. Este a doua apariţie a unei lucrări de acest mare pictor român în licitaţiile Monavissa din acest an şi tot atîtea s-au vîndut. Precedenta, chiar dacă era doar atribuită lui Ipolit Strîmbu, s-a vîndut cu 650 de euro, fiind cam jumătate, ca dimensiuni, şi reprezentînd tot o femeie dar îmbrăcată şi în stadiul de feţită. În 2004, nu s-a vîndut nici una dintre lucrările de Ipolit Strîmbu apărute în vînzare sub acest nume sau sub cel de catalog Hipolit Strîmbulescu, de catalog de şcoală, evident.

Bucuroşi că la fiecare apariţie de Samuel M• tzner putem semnala una şi la licitaţia Monavissa de duminica trecută. Nu este vorba de vreo scenă de la Soare Răsare şi nici de vreo africană ci este portretul unei bătrîne înmărămate de pe la noi, pentru care s-a plătit 1.350 de euro. Cu următoarea treaptă a "clasamentului" nostru coborîm sub mia de euro. La 900 de unităţi monetare europene avem de ales între o natură statică de Spiru Chintila şi un anonim dar foarte interesant "Peisaj la malul mării". Tot anonimă şi deosebită este şi pictura care urmează în prezentarea noastră în ordinea preţului obţinut. "Pereche sub cireş înflorit" este o lucrare din perioada interbelică, de dimensiuni mari, care a fost adjudecată cu 700 de euro.

De aici începem să discutăm numai cu maeştri şi despre lucrări cu paternitate certă. O litografie bogată în linii, "Cu steaua", semnată de Francisc Sirato, a fost vîndută cu 625 de euro, un preţ demn de uleiuri ale aceluiaşi pictor sau ale altora nu mai puţin cunoscuţi. La 500 de euro avem, sau mai bine zis a avut Monavissa, duminica, un desen în tuş pus cu peniţă sau pensulă, un interior de "Atelier de tîmplărie" expus de Jean Cheller la Salonul oficial din 1947. Mai ieftin cu 50 de euro a ieşit un ulei de Paul Verona reprezentînd o romantică siluetă feminină bătută de vînt pe faleza amenajată şi probabil interbelică a mării. O manieră uşor de recunoscut este cea în care a fost realizată acuarela vîndută cu 440 de euro. Este o scenă rurală cu doză de idealism specifică lui Ignat Bednarik, cel care, de altfel, o şi semnează. Un alt artist ale cărui lucrări apar des în licitaţii şi se vînd cu succes şi la preţuri mari este Leon Alexandru Biju. O natură moartă cu flori de toamnă a fost vîndută cu 400 de euro.

Paradoxal, cînd vezi o pictură semnată R. Chevalier este greu de spus dacă este una anonimă sau nu. Nu este anonimă pentru că avem un nume dar acesta nu ne spunem mai mult decît orice alt nume sau lipsa lor am putea spune că, într-un fel, este anonimă, adică fără nume. "Ferma flamandă" semnată cu numele "cavalerului" francofon s-a vîndut cu 375 de euro în timp ce pictura în ulei a unui alt anonim cu nume, M. Rubovicz, reprezentînd o şatră, sau mai exact o căruţă din această unitate socială specifică romilor, a fost adjudecată cu 300 de euro.

Departe de a fi anonim, Nicolae Furduescu este, totuşi, un pictor mai puţin cunoscut şi care nici nu a beneficiat de o viaţă prea lungă, el părăsind această lume în 1954, la 46 de ani. Talentul său este mare şi indiscutabil iar la licitaţia Monavissa de duminică a fost probat şi în sfera reprezentărilor antropomorfe, cu un nud feminin întors cu spatele vîndut cu 350 de euro, şi în peisaje, cel cu apus de soare marin şi plin de culori fiind adjudecat cu 325 de euro. O zi deosebită pentru acest pictor a fost licitaţia Monavissa din noiembrie trecut. Atunci au fost propuse trei lucrări cu semnatura sa şi, deşi s-a vîndut numai una, preţul obţinut - 900 de euro, este o cotă record pentru acest artist. S-a vîndut "O seară la restaurant" dar nu şi "La bal", cu care se asemănă în atmosferă. O bogată ofertă Nicolae Furduescu s-a produs, la GalAteCa şi în ziua de 1 februarie, cînd a avut loc licitaţia pentru luna ianuarie a anului 2004. Atunci s-au vîndut toate cele trei lucrări propuse deşi preţurile nu au rămas în memoria eternă a acestor manifestări. Totuşi, un set de găini atent reprezentate a reuşit să obţină 350 de euro, cît toată femeia goală de duminică, o scenă de zonă mai puţin centrală a unui oraş, "Case din mahala", adică, s-a vîndut cu 110 euro iar "Odihnă la cîmp" 80, ambele fiind lucrări în diferite tehnici de grafică.

Din "grupul lucrărilor care au fost vîndute cu 350 de euro la licitaţia Monavissa de duminică" fac parte o mică Pieta în ulei pe carton de Elena Popea, un peisaj de iarnă de dimensiuni mai degrabă mari de "chevalierul" Finn Wennerwald dar şi un peisaj din Balcic de Henri Visconte. O altă imagine cu case a Balcicului, anonimă de-a binelea, s-a vîndut cu 300 de euro, asemenea unei litografii semnată în creion de Marcel Iancu şi care reprezintă un colţişor de "Amsterdam". Ceav nu este prea în regulă aici devreme ce, în 2005, o litografie reprezentînd o capră deşelată, cam în maniera lui Marcel Chirnoagă, s-a vîndut cu 1.100 de euro iar în 2004, într-o mare de serigrafii nevîndute, s-a dat cu 2.000 de euro o litografie intitulată "Serrur Dada". Ce să mai înţeleagă de aici şi aleşii ţării care se chinuie să scoată legea declarării colecţiilor, cu o încărcătură nedemocratică demnă de cauze mai mari. Am o litografie semnată Marcel Iancu şi tipul nu este vecinul meu de la etajul lV ci chiar marele artist născut în România şi afirmat în alte părţi, că altfel nu se justifică nici termenul "afirmat". Este un caz ipotetic, zău că nu am o aşa litografie şi nici în situaţia sau obligaţia de a umple spaţiul virtual cu mărturisirea posesiilor mele nu sînt dar dacă aş fi ce aş scrie despre această piesă? Că face 300, 1.100 sau 2.000 de euro? Ori mai mult sau mai puţin? Şi să zicem că sînt Adrian Năstase, deşi iar vă jur că nu sînt, am nu o piesă ci zeci, sute, mai multe muzee chiar, ce valoare pe bucată şi cumulativă să trec? Mi-ar plăcea să citesc inventarul colecţiilor sale dar zău că nu aş avea atîta timp. Şi tot timpul aş fi tentat să fac comentarii la estimările şi evaluările sale pentru că, neavînd timp să ne citească, cu siguranţă ar pune cifre irealissime. Dar despre această reglementare mărturisitoare vom mai scrie, mai ales după ce se vor lămuri şi aleşii ce vor de fapt cu ea, şi aşteptăm şi opinii de la cei care nu au posibilitatea să se exprime în Parlament deşi ar face-o mult mai bine. Cel puţin în cele ce ţin de cumpărat-vîndutul şi colecţionatul de artă.