Datoria publică a Italiei atinge un nou maxim istoric: 1.812 miliarde euro

Datoria publică a Italiei a ajuns la sfârşitul lunii aprilie la un nou maxim istoric - de 1.812,7 miliarde euro, înregistrând o creştere de 15 miliarde euro faţă de luna martie pe fondul reducerilor încasărilor bugetare, a comunicat ieri Banca Italiei, potrivit Agerpres.

De asemenea, comparativ cu luna aprilie 2009, datoria publică a Italiei este în creştere cu 62 de miliarde euro, în condiţiile în care în luna aprilie a.c. s-au înregistrat încasări bugetare cu 2,5% mai mici decât perioada similară din 2009. În primele patru luni din 2010, Italia a reuşit încasări bugetare de 104,7 miliarde euro, cu 1,8% mai reduse decât perioada similară din 2009.

Precedentul record pentru datoria publică a Italiei, estimată la 115,8% din PIB în martie 2010, a fost atins în octombrie 2009, când ajunsese la 1.802 miliarde euro, precizează sursa citată. În lunile ulterioare se observase o ameliorare pe fondul încasărilor suplimentare, de circa 5 miliarde de euro, realizate de guvernul italian în urma acordării unei amnistii fiscale, în schimbul taxării cu 5%, pentru capitalurile plasate ilegal, prin evaziune, în băncile din paradisurile fiscale. Perioada de amnis­tie acordată de guvern a expirat însă în ianuarie a.c.

Datoria publică a Italiei este cea mai ridicată din Europa şi a patra la nivel mondial, primind însă până în prezent indicatori de rating în staţionare din partea agenţiilor de specialitate pe fondul stabilităţii macroeconomice, guvernul de la Roma înregistrând în 2009 un deficit bugetar de 5,3% din PIB şi având o rată a şomajului de 8,9%, mai redusă decât media UE.

Guvernul italian a adoptat în urmă cu trei săptămâni şi un plan de austeritate bugetară, care prevede economisirea a 24,9 miliarde euro până în 2012 şi reducerea la 2,7% a deficitului public în acel an, în urma îngheţării salariilor angajaţilor bugetari, limitarea pensionării anticipate, tăierea cheltuielilor cu aparatul de stat. Planul adoptat de guvern are în vedere şi combaterea evaziunii fiscale, estimată la circa o treime din PIB, atingând însă niveluri de peste 60% în unele regiuni sudice cum ar fi Sicilia şi Calabria.