De ce a înşelat Banca Spaniei încrederea BCE?

Dintr-o ţară aproape trimisă în faliment de sistemul bancar, Spania a revenit spectaculos în ultimii trei ani şi este acum un exemplu pentru zona euro. "Reformele din Spania sunt o lecţie pentru zona euro", scria Financial Times la sfârşitul lunii trecute.

Conform estimărilor oficiale, creşterea economică va fi de 3% în 2015, iar FT a atribuit performanţa "măsurilor de stimulare" adoptate de guvernul condus de Mariano Rajoy. Printre acestea se regăseşte schimbarea cadrului legislativ al pieţei muncii, care a determinat scăderea considerabilă a costului de concediere a angajaţilor cu contracte pe termen nedeterminat.

Din păcate, efectele flexibilizării condiţiilor de pe piaţa muncii se lasă, încă, aşteptate. Rata şomajului a scăzut în T2 2015 până la 22,37%, dar se menţine la un nivel extrem de ridicat, în condiţiile în care rata şomajului pentru categoria de vârstă 16-24 de ani a fost de 49,2%.

Creşterea cu circa 412 mii a numărului angajaţilor în T2 2015, până la 17,86 de milioane, ascunde, însă, o problemă semnificativă: aproape 310 mii îl reprezintă numărul persoanelor angajate temporar.

În aceste condiţii, creşterea economică este încă departe de momentul în care se va reflecta şi în creşterea corespunzătoare a veniturilor reale ale populaţiei.

Deşi premierul Rajoy nu uită să amintească, de câte ori are ocazia, meritele guvernului său pentru performanţa economică, mai ales în condiţiile apropierii alegerilor generale, Financial Times scrie că "factorii externi au avut o contribuţie deosebit de importantă", în listă fiind inclusă evoluţia preţului petrolului, deprecierea euro şi programul de relaxare cantitativă al BCE.

Nici populaţia nu pare să fie prea convinsă de sustenabilitatea noii tendinţe economice, pe fondul menţinerii la un nivel ridicat a numărului executărilor silite în cazul creditelor ipotecare şi a folosirii regulate a banilor din fondul de rezervă al asigurărilor sociale.

Guvernul a utilizat 37,7 miliarde de euro din acest fond în ultimii trei ani, conform unui articol recent din cotidianul El Economista, iar ritmul actual al "retragerilor" va determina golirea sa completă până în 2018.

Dar nu ar fi trebuit să existe depuneri nete, în condiţiile reluării creşterii, astfel încât să se revină măcar la nivelul resurselor financiare existente înainte de 2012? Maximul acestora s-a înregistrat în 2011, fiind de 66,81 miliarde de euro.

În jocul politic din Spania a intrat şi cancelarul german Angela Merkel, care a lăudat reformele din Spania după o întâlnire la Berlin cu Mariano Rajoy. "Trebuie să urmăm exemplul Spaniei şi aici, în Germania", a declarat Merkel, după cum scrie El Confidencial, exprimându-şi încrederea că "succesul economic va continua, iar cetăţenii vor lua acest lucru în considerare la urne".

Din păcate, sustenabilitatea succesului economic al Spaniei, care va fi comparat mereu cu perioada premergătoare crizei, marcată de explozia creditării pe fondul politicii monetare ultrarelaxate a BCE, se află sub semnul întrebării.

Motivul îl reprezintă nu doar fragilitatea sistemului bancar, ci şi creşterea puternică a datoriei publice, care a ajuns la 1,046 trilioane de euro în T1 2015 (98% din PIB), de la 891 de miliarde în 2012 (84,4% din PIB).

Băncile spaniole încă sunt puternic dependente de finanţările de la BCE, care au ajuns la 139,8 miliarde de euro în iulie 2015, după o creştere cu 7,4 miliarde faţă de luna precedentă. Recordul împrumuturilor, de 411,7 miliarde, s-a înregistrat în august 2012 (vezi graficul).

Tocmai acest aspect a fost investigat de Handelsblatt, cel mai important cotidian financiar din Germania. Ziariştii germani au descoperit că Banca Spaniei "a ajutat băncile spaniole să ascundă riscurile aferente garanţiilor utilizate în operaţiunile de finanţare şi refinanţare".

"Banca Centrală Europeană a acceptat un risc mai mare de credit de la băncile spaniole decât cel permis de reglementările UE", se arată în ediţia globală a cotidianului german din 20 august 2015.

Finanţările de la BCE, ale căror costuri sunt extrem de reduse, se acordă doar pe baza unor garanţii, reprezentate de titluri financiare cu un risc de credit asociat foarte redus sau considerat a fi zero.

Pe fondul lipsei personalului, BCE a "externalizat" procesul de verificare a calităţii garanţiilor către băncile centrale naţionale, iar Banca Spaniei a "ajutat" băncile comerciale în tranzacţiile lor cu BCE.

De ce a înşelat Banca Spaniei încrederea BCE? Motivul poate fi doar unul: situaţia sistemului bancar spaniol este mult mai fragilă decât se arată în declaraţiile şi comunicatele oficiale.

Handelsblatt scrie că Banca Spaniei a forţat regulile BCE nu doar prin validarea unor titluri financiare cu rating inferior pragului admis, ci şi prin aplicarea unor discount-uri mai reduse pentru titlurile financiare care îndeplineau condiţiile de eligibilitate, astfel încât băncile comerciale din Spania să primească mai mulţi bani.

Banco de Sabadell a fost unul dintre principalii beneficiari ai "bunăvoinţei" Băncii Spaniei, în condiţiile existenţei a 72 de emisiuni de obligaţiuni pe termen scurt acceptate drept colateral în operaţiunile cu BCE. Ratingul acestor obligaţiuni era prea scăzut pentru a fi incluse în categoria garanţiilor conforme cu normele europene, dar aceasta nu a împiedicat BCE să le pună pe lista titlurilor financiare sigure.

În urma publicării articolului din Handelsblatt, BCE a eliminat aceste obligaţiuni, cu o valoare cumulată de aproape 400 de milioane de euro, de pe lista sa.

"Dacă ţările din zona euro acceptă titluri financiare cu ratinguri scăzute pentru împrumuturile acordate de BCE şi violează reglementările Băncii Centrale Europene, astfel de practici pot expune rezidenţii din alte ţări ale zonei euro unui cost mai mare în cazul unui colaps", este concluzia Handelsblatt.

Având în vedere că articolul din cotidianul financiar german a apărut cu mult înainte de întâlnirea dintre Angela Merkel şi Mariano Rajoy, probabil că şi aceste informaţii au fost luate în considerare la exprimarea încrederii în economia Spaniei.

Dar mai poţi condamna autorităţile spaniole că "fardează" strident situaţia economică din ţară, când însuşi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, declara, în urmă cu câţiva ani, că "atunci când situaţia devine serioasă trebuie să minţi"?