De ce n-a fost declarat falimentul Greciei, încă

• Băncile din UE nu sunt gata

• ...Dar, se pregătesc...

Ce-aţi fi vrut?

Să iasă doctorul Karolos Papoulias şi să anunţe, în clar, "Eu, preşedintele Statului Elen, declar că Grecia a dat faliment?", la televiziunea publică ateniană?

N-a putut - era ocupată de protes­tatari.

Sau, preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, să o zică la televiziunea bruxelleză?

La care?

Nu s-a hotărât - la aia franţuzeas­că, sau (cum şi-ar dori), la aia flamandă?

Sau, cine?!

Poate agresivul Jean-Claude Trichet?

Plecarea lui de la conducerea Băncii Centrale Europene, luna viitoare, este iminentă (cel mai prost moment pentru strategia salvării Zonei Euro; la "discursul său final în faţa Parlamentului European, a spus, totuşi: "Suntem epicentrul unei crize globale", pe care a caracterizat-o - palid, după cum cred unii - drept "cea mai rea, de la Al Doilea Război Mondial").

Atunci noul preşedinte, bancherul Mario Draghi (ca şi Trichet, un ex-Goldman Sachs - ex-guvernatorul Băncii Italiei)?

Nu vreţi cam mult?, omul nici nu s-a instalat, încă.

Dacă nu-i nimeni care să anunţe oficial falimentul Greciei, atunci falimentul Greciei nu a fost anunţat oficial.

Dar, Grecia a dat faliment.

Demult.

• NU MAI CONTEAZĂ CE ZICE GRECIA

Ministrul grec de finanţe Evangelos Venizelos a negat că s-ar fi discutat scenariul falimentului controlat al Greciei, la întâlnirea cu reprezentanţii instituţiilor financiare mondiale de la Washing­ton şi a negat că ar fi avut loc discuţii cu creditorii internaţionali pentru reducerea datoriei de stat la jumătate. Dar, cine se mai uită la ce zice Grecia?

Reprezentanţii marilor grupuri financiare, participanţi la întâlnirea anuală a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale (24-25. 09. 2011), au anunţat că se pregătesc pentru intrarea Greciei în faliment, iar speranţele lor depind de capacitatea Europei să prevină răspândirea crizei către alte ţări din Zona Euro.

Potrivit lui Mads Koefoed, macro strategist la "Saxo Bank", Zona Euro are nevoie de un nou start, acesta putând fi declararea falimentului Greciei, menţionând că pieţele se comportă, deja, ca şi cum Grecia ar fi eşuat în plata datoriilor: "Grecia este prea îngropată în probleme ca să mai poată scăpa de ele doar prin măsuri de austeritate", a mai spus danezul, coleg al lui Lars Seier Christensen (de la Danske Bank), cel care-i face necazuri lui Mugur Isărescu, cu previziuni despre care se spune c-ar fi tendenţioase.

Dar asta este o formă foarte elegantă în a prezenta situaţia; la începutul lunii, Alexander Dobrindt (Uniunea Creştin-Socială din Germania) a cerut Greciei să iasă din Zona Euro, contrar politicii oficiale a Berlinului, şi a menţionat că, dacă Grecia nu reuşeşte să-i convingă pe reprezentanţii BCE, FMI, UE că are capacitatea să aplice reformele necesare pentru a putea beneficia de un ajutor financiar suplimentar, atunci FESF ar trebui să fie folosit pentru ieşirea ţării din Zona Euro.

Grecii au promis recent că-şi vor rambursa împrumutul în valoare de 350 de miliarde de euro.

Oficialii FMI s-au făcut că aud pe dos şi au trecut rapid la Planul de restructurare a FESF (Fondul European de Stabilitate Financiară), nemţii plănuind să-l suplimenteze cu un trilion de euro ca să cumpere datorii suverane cu grad ridicat de risc, adică pe acelea ale Greciei, în primul rând (repet, ca şi când grecii n-ar fi spus nimic), dar şi pe cele spaniole, irlandeze, portugheze şi...nu, pentru cele italiene şi spaniole, banii ăştia este discutabil că ar fi suficienţi.

Dar, criza asta nu-i ca altele, repari ficatul şi-ţi cade rinichiul: David Beers, directorul diviziei pentru ratinguri suverane al "Standard and Poor"s" a ameninţat că extinderea Fondului European de Stabilitate Financiară ar putea afecta ratingul anumitor state din regiune, inclusiv al marilor state din Zona Euro, precum Franţa şi Germania.

• DEGRADAREA ÎN LANŢ - ŢĂRI ŞI BĂNCI EUROPENE

Marţi, miniştrii de finanţe europeni au agreat să-şi consolideze propriile bănci, având dubii că vor mai aproba fondurile promise pentru salvarea Greciei.

Adică, ori una, ori alta: ori salvea­ză Grecia, ori îşi salvează băncile.

Dar, e rău în ambele cazuri; dacă Grecia cade, atunci cad şi băncile care au, în portofoliu, titluri de stat greceşti (şi nu numai, pentru că Grecia va deveni exemplară pentru toate celelalte state europene cu mari datorii); dacă Grecia nu cade, atunci băncile nu-şi îmbunătăţesc situaţia, în schimb statele care au salvat-o devin fragile.

Temându-se de efectul peste Ocean al prăbuşirii Uniunii Europene, Secretarul general al Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, a transmis Guvernelor europene un avertisment că ar trebui facă echipă cu Banca Centrală Europeană, contra ameninţării unor default-uri (încetări de plăţi) în cascadă.

Cascadă?!

Agenţiile de rating au dansat, săptămâna trecută, ca salbaticii în jurul focului.

Nouă bănci portugheze s-au trezit vineri downgradate de agenţia de rating Moody"s, între care: Caixa Geral de Depositos deţinută de stat, cea mai mare bancă listată, Millennium bcp, Banco Espirito Santo, Banco BPI, Banco Santander Totta şi Caixa Economica Montepio Geral.

"Motivul principal pentru care Moody"s a tăiat ratingurile datoriilor şi depozitelor majorităţii băncilor este deteriorarea capacităţii lor financiare în lipsa unui sprijin exterior," a declarat agenţia, care diminuase, deja, ratingul Portugaliei cu patru trepte, la Ba2, în iulie.

Separat, agenţia de rating Fitch a anunţat (7 octombrie) că menţine Portugalia sub observare pentru o posibilă downgradare, la sfârşitul anului (Portugalia este a treia şi ultima ţară care a primit sprijin financiar internaţional, după Grecia şi Irlanda).

Moody"s a declarat că se aşteaptă la deteriorarea în continuare a calităţii activelor băncilor portugheze, datorită perspectivelor de creştere economică slabe şi a măsurilor de austeritate a guvernului, precum şi ca urmare a problemelor de lichiditate din cauza lipsei accesului la surse majore de finanţare.

Aceeaşi agenţie a redus de asemenea ratingurile a două mari bănci engleze (Royal Bank of Scotland şi Lloyds), invocând riscul unui sprijin redus din partea statului în cazul unei viitoare crize în Marea Britanie, în timp ce ministrul de finanţe britanic George Osborne a spus că băncile britanice rămân bine capitalizate şi sunt într-o situaţie mai bună decât rivalele lor Europene, care se confruntă cu pierderi mai mari de pe urma deţinerilor lor de obligaţiuni ale statelor de la periferia Zonei Euro.

Moody"s a mai tăiat şi ratingul Santander UK (braţul englezesc al băncii spaniole Santander), Co-Operative Bank, Nationwide Building Society şi al altor şapte societăţi britanice de construcţii, mai mici. Nevoia de recapitalizare a băncilor este factorul principal care a dus la retrogradări în întreaga Europă în ultimele luni şi săptămâni, cu toate că sectorul a fost recapitalizat masiv după criza din 2008.

Conform datelor Reuters, băncile din Marea Britanie au strâns peste 120 miliarde de dolari în ultimii trei ani, fiind obligate de guvern să-şi ridice nivelele reduse de capital. În decursul aceleiaşi perioade, băncile germane au strâns aproximativ 40 de miliarde de dolari, cele italiene 29 miliarde de dolari iar cele franceze - care sunt văzute ca având cea mai mare nevoie de fonduri suplimentare - au strâns doar 22 miliarde.

Tot vineri, ca să nu se ocupe cu mizilicuri, Fitch a redus ratingurile Italiei şi Spaniei, o mişcare care succede celei de marţi, când Moody"s a diminuat ratingul obligaţiunilor Italiei, după ce Standard & Poor"s a tăiat (19 septembrie) ratingul datoriilor suverane ale Italiei pe termen scurt şi lung.

Vestea reducerii ratingului Spaniei a sosit tocmai când Banco Popular Espanol, S.A. şi Banco Pastor, S.A declarau că studiază o fuziune ca să devină a cincea bancă din Spania.

În acelaşi timp, ca să nu rămână mai prejos decât colegele, vineri, Standard & Poor"s a downgradat banca franco-belgiană Dexia, care a şi fost suspendată de la tranzacţionare la bursele din Franţa şi Belgia, în timp ce rivala Fitch a pus-o sub observare negativă.

În schimb, Moody"s nu s-a mulţumit cu atât şi a anunţat că pune sub observare negativă titlurile de stat belgiene.

Cred şi eu...

Activele toxice ale Dexia egalează jumătatea produsului Intern Brut al Belgiei!

• DEXIA - PRIMA VICTIMĂ

"Interpretarea noastră a declaraţiei Dexia din 4 octombrie că intenţionează < să deschidă o nouă perspectivă pentru dezvoltarea francizelor sale istorice >, este că, potenţial, unele din entităţile sale ar urma să fie separate de celelalte", traduce Standard & Poor"s, în textul prin care comunică reducerea ratingului Dexia.

Spre neplăcerea francezilor, belgienii au anunţat că nu se încarcă să se descurce singuri cu chifteaua fierbinte şi că partenerii lor trebuie şi ei să-şi frigă degetele (cu atât mai mult cu cât divizia franceză a băncii s-a umplut cu obligaţiuni municipale a sute de oraşe frantuzeşti).

O întâlnire între premierii celor două ţări era programată pentru ieri, avansându-se idei precum preluarea acelei divizii de către Banque Postale CDC, ceea ce nu a incintat deloc pe sindicaliştii francezi din La Poste, care au insultat banca franco-belgiană, afirmând că "este caricatura unui vapor naufragiat din cauza spărturilor provocate de cursa pentru cât mai mari profituri".

Dexia îngrijorează două state, Franţa şi Belgia, care n-ar dori cu niciun chip să se alinieze în acelaşi pluton cu Spania şi Italia.

Toată lumea priveşte spre locomotiva nemţească (Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy se pare că au opinii diferite despre cum ar trebui rezolvată Dexia), dar Germania nu stă deloc pe roze: conform unui comunicat al Oficiului Federal de Statistică, volumul datoriilor în Germania a crescut foarte mult, federaţia, landurile şi comunele înregistrând, la jumătatea anului, datorii în valoare de 2.072 de miliarde de euro, fiind cu 31,9 miliarde de euro mai mari decât la 31.03.2011. Federaţia deţine cea mai mare datorie, aceasta crescând cu 25,4 miliarde de euro, în timp ce datoria landurilor s-a ridicat la 605,8 miliarde de euro, iar gradul de îndatorare al comunelor s-a majorat cu 1,8 miliarde de euro.

Se pune întrebarea: dacă nici nemţii nu pot să-şi asigure propriul echilibru bugetar, atunci cine va fi capabil să asigure echilibrul continental, care este un pic mai larg decât o ţară?!

Mai este cineva în drept să vor­bească despre un guvern european?

• ÎNŢELEPŢII

Theo Waigel, fostul ministru de finanţe (1989-1998) al Germaniei, susţine că, la o paritate euro/dolar de 1,35 - o poziţie mult mai bună decât la lansare (1 ianuarie 1999, în forma non-fizică şi 1 ianuarie 2002, ca banc­notă şi monedă metalică), nu se poate vorbi că moneda europeană s-ar afla în criză. "Nu moneda se află în criză, ci unele state se confruntă cu o criză financiară", afirmă Waigel şi i se poate da dreptate, dacă nu luăm în calcul dificultăţile de politică economică pe care le întâmpină statele mai slab dezvoltate, care, adoptând moneda unică, nu mai pot manevra din cursul de schimb în Zona Euro.

Oracolul Nouriel Roubini nu afirmă nimic nou:

"După cum văd eu economia mondială, intrăm într-o recesiune economică din nou. Cred că suntem deja într-una în SUA conform datelor - la fel se întâmplă cu majoritatea ţărilor din Zona Euro. În acest moment, problema nu este dacă va fi o recesiune simplă sau în formă de W, ci dacă va fi una uşoară sau o recesiune severă şi o criză financiară globală", consideră economistul american, continuând astfel:

"Răspunsul la această întrebare depinde de ce se va întâmpla în Zona Euro şi dacă ţările pot acţiona împreună. Rămânem fără gloanţe, iar o criză a datoriilor în Europa ar putea avea consecinţe mai grave decât colapsul Lehman Brothers".

George Soros a apreciat că pieţele financiare conduc lumea către o nouă criză similară "Marii Depresiuni", care ar avea consecinţe politice enorme enumerând, printre măsurile care trebuie adoptate în vederea evitării unei noi recesiuni, necesitatea ca guvernele statelor din Zona Euro să ajungă la un acord cu privire la înfiinţarea unei trezorerii comune pentru regiune, precum şi punerea sub conducerea BCE a principalelor bănci din Zona Euro.

Interesantă orbire a celui care militează pentru "o societate deschisă"...

• FRICA DE FRICĂ

Principalul motiv de îngrijorare al bancherilor este dacă Grecia va intra în faliment, situaţia va declanşa o vânzare generală de datorii din Zona Euro, cauzând o criză financiară mult mai largă.

Andreas Schmitz, preşedintele asociaţiei bancare germane "BdB", a menţionat că "o insolvenţă izolată a Greciei ar putea fi gestionată. Însă, dacă un val de falimente ar mătura Europa, situaţia ar arăta diferit. Multe bănci vor fi în pericol, nu numai cele europene". Bancherii estimează că s-ar putea confrunta cu pierderi de 60-80% pe deţinerile de obligaţiuni greceşti, în cazul intrării ţării în faliment.

Deci, principalul motiv de îngrijorare, în cazul declarării oficiale a falimentului Greciei, este că li se face frică investitorilor.

Deja, fondurile americane şi-au retras banii din băncile europene, iar unele dintre ele au trebuit să renunţe la instrumentele bancare pe dolari.

Şi atunci, băncile europene trag de timp, ca să se pregătească pentru declararea oficială a falimentului, chiar dacă, de fapt, Grecia a dat faliment.

Adică, ne este frică de frică.

Uitându-se la ecranul computerului pe care erau afişate evoluţiile burselor lumii, un broker american a exclamat: "Dacă ăsta n-ar fi Armaghedonul financiar al planetei, atunci ar fi cel mai minunat moment pentru cumpărare!"

Eu zic să ne apucăm de agricultură.

Hai, faţa la producţie!