Ideea naşterii unui fond suveran de dezvoltare şi investiţii a stârnit emoţie, cu atât mai mult cu cât România nu păruse să aibă astfel de preocupări în ultima vreme, iar banii din privatizări au finanţat, până acum, deficitul bugetar, fără să lase ceva palpabil în urmă. Vom putea impulsiona economia folosind acest instrument?
În primul rând, existenţa acestui fond se cam bate cap în cap cu legea salarizării unitare, cel puţin în acest moment. Când ai nevoie de resurse pentru majorarea salariilor, renunţi greu la dividendele companiilor de stat. Cel puţin în acest an, lansarea fondului va trebui să aştepte, pentru ca la bugetul public să intre mai întâi dividendele de la societăţi (eventual îngroşate cu unele excepţionale), ricurile neîncadrării în deficitul de 3% fiind destul de mare pentru ca cineva să rişte o redirecţionare a banilor.
De altfel, fondurile suverane cu greutate sunt alimentate preponderent de venituri provenind din exploatarea resurselor naturale sau din expansiunea exporturilor de stat (vezi Norvegia, Arabia Saudită, China, etc) şi îşi desfăşoară activitatea în state care îşi pun problema cum să-şi gestioneze resursele în exces, nu cum să se încadreze în noua ţintă de deficit.
Cu toate astea, există câteva surse de venituri care pot reprezenta combustibilul necesar pentru alimentarea acestui Fond pentru reindustrializarea României (evident, cu condiţia să nu-i vină cuiva ideea transformării noului Fond într-un vehicul de despăgubire a foştilor proprietari după modelul ANRP-Fondul Proprietatea).
Vorbim în primul rând, pe lângă veniturile din dividende, de privatizări, majorarea redevenţelor şi aportul BNR. La începutul lunii, Remus Borza, fostul coordonator al Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica când aceasta se află în insolvenţă, era de părere că listarea a 15% din companie la bursă ar oferi statului aproximativ un miliard de euro în ipoteza schimbării metodologiei actuale de privatizare (acum banii rămân la companie, vezi modelul Electrica). Cifra pare un pic exagerată dar ideea merită reţinută - dacă banii din privatizare n-ar mai rămâne la companiile unde statul îşi vinde din participaţii, ci ar fi direcţionaţi spre Fondul suveran de investiţii, deja vorbim de resurse apreciabile doar dintr-o unică sursă (Hidroelectrica). Şi ar mai putea puncta la acelaşi capitol şi vânzarea unor participaţii la Portul Constanţa, aeroporturi, etc.
Majorarea redevenţelor ar aduce încă o sursă importantă de venituri, doar ne plângem de atâţia ani că OMV a profitat de inocenţa noastră în momentul semnării contractului de privatizare cu Petrom... Plus că exploatarea resurselor din Marea Neagră ar reprezenta un bonus deloc de neglijat la acelaşi capitol.
Nu în ultimul rând, profitul BNR în integralitate ar putea fi îndreptat spre Fond. Nu cred că domnul Mugur Isărescu n-ar renunţa cu inima uşoară şi la cei 20% ce revin instituţiei când se împarte profitul Băncii Centrale, dacă banii ar merge spre proiectele de reindustrializare a ţării... Şi despre rezervele BNR s-ar putea discuta puţin, în eventualitatea că România intră totuşi în spaţiul euro. La ce ne-ar mai trebui peste 30 de miliarde de euro, dacă tot scăpăm de grija apărării cursului?
Cum spuneam, nu ne putem compara cu Norvegia, China sau Arabia Saudită la acest capitol, dar existenţa şi funcţionarea unui Fond suveran, cu rezultate palpabile (fie şi nespectaculoase) ar mai îndulci percepţia că în mai puţin de o generaţie ne-am vândut economia şi am cheltuit repede banii fără să punem nimic în loc, ba am rămas şi datori după toată povestea asta.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.04.2017, 10:24)
nu am munka da niki numi kaut din kauza portokklilor shia lu bestia basan bestiiilor aghefiste