Declaraţiile liderilor politici ai opoziţiei privind "legea dronelor", catalogate drept fake-news de MApN

Adoptarea, la 19 februarie, în Camera Deputaţilor, a două proiecte de lege iniţiate de Ministerul Apărării Naţionale a generat o campanie extinsă de dezinformări şi informaţii false distribuite masiv de o serie de utilizatori din România pe diferite platforme digitale.

Cele două proiecte de lege adoptate sunt Proiectul de Lege privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul statului român (PL-x nr. 5/2025) şi Proiectul de Lege privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional (PL-x nr. 6/2025).

O serie de postări afirmă în mod fals că aceste proiecte nu ar fi parcurs procesul de transparenţă decizională cerut de lege. Aşa cum am prezentat şi în alte postări pe această platformă, pentru fiecare dintre aceste proiecte legislative, Ministerul Apărării Naţionale a parcurs toţi paşii procedurali impuşi, fiind organizate inclusiv dezbateri publice, aşa cum poate fi observat din consultarea secţiunii Proiecte de acte normative aflate în procedură de transparenţă decizională, de pe pagina de internet a MApN.

Nu este pentru prima dată când în legătură cu aceste proiecte sunt rostogolite în spaţiul public informaţii false, manipulări şi exagerări bazate pe scoaterea din context.

Care sunt, în sinteză, informaţiile false răspândite prin această nouă campanie de dezinformare?

Postările realizate de diferiţi utilizatori din Facebook şi TikTok acreditează, în mod fals şi fără nicio legătură cu realitatea, că:

cetăţenii României vor fi obligaţi să meargă la război sau copiii românilor vor fi trimişi să lupte în Ucraina;

adoptarea acestor proiecte va însemna că Parlamentul României va vota instaurarea unei dictaturi militare;

comanda Armatei României va fi cedată către armate străine / către NATO / către Bruxelles. Explicăm ce înseamnă, de fapt, transferul de autoritate, la finalul acestei postări;

odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a propunerilor legislative, armata va putea primi ordine să tragă în poporul care protestează. Referitor la autorizarea personalului militar şi străin cu privire la uzul armamentului, muniţiilor şi dispozitivelor militare din dotare, găsiţi, de asemenea, explicaţii, la finalul postării;

Integrarea spaţiul aerian național în spaţiul aerian al NATO şi gestionarea în comun a acestui spaţiu cu structurile aliate reprezintă o formă de cedare a suveranităţii naţionale. Găsiţi, de asemenea, la finalul acestei postări, informaţii referitoare la gestionarea în comun a spaţiului aerian al ţărilor NATO;

prin intrarea în vigoare a proiectelor de legi, România va fi ocupată de trupe străine (efective NATO, prezentate ca trupe de ocupaţie);

adoptarea acestor proiecte dovedeşte faptul că autorităţile fac pregătiri pentru intrarea României în război;

iniţierea, dezbaterea şi adoptarea acestor proiecte legislative reprezintă un act de trădare naţională.

Toate aceste afirmaţii şi altele dezvoltate din acestea sunt false!

Răspândirea unor dezinformări şi manipulări de tipul celor prezentate mai sus nu are legătură cu apărarea intereselor naţionale ale României sau cu protejarea suveranităţii naţionale. Încercările de a prezenta măsurile concrete de întărire a capacităţii de apărare a României şi a NATO drept... acte de trădare naţională se înscriu în tiparul campaniilor de dezinformare desfăşurate în spaţiul public din România, inclusiv de actori statali cu o agendă contrară suveranităţii României şi împotriva NATO, prin care se încearcă inducerea unui climat de panică şi de slăbire a încrederii în capacitatea instituţiilor din sistemul naţional de securitate de a-şi îndeplini misiunile constituţionale.

Astfel de dezinformări şi manipulări, prin care este atacat cel mai puternic instrument de garantare a acestora, constituie încercări de subminare a suveranităţii şi securităţii naţionale.

Ce prevăd, de fapt, aceste proiecte legislative?

Legea privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional îşi propune să stabilească un nou cadru de cooperare şi coordonare la nivelul autorităţilor şi instituţiilor care au competenţe în gestionarea şi monitorizarea spaţiului aerian naţional.

Noua perspectivă cu privire la controlul utilizării spaţiului aerian naţional are în vedere realităţile mediului de securitate actual şi viitor. Ca urmare a războiului ilegal declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, ţară cu care România împarte o graniţă cu o lungime semnificativă, a devenit evident că sfera riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, a integrităţii spaţiului aerian naţional şi siguranţei aeronautice, a vieţii şi sănătăţii persoanelor şi a patrimoniului trebuie extinsă pentru a include şi noile tipuri de mijloace de atac utilizate.

Astfel, actul normativ va reglementa măsurile pe care statul român le va putea lua pentru controlul utilizării spaţiului aerian naţional, va stabili autorităţile şi instituţiile care au competente în luarea măsurilor de prevenire şi contracarare a utilizării spaţiului aerian naţional, nu doar de către aeronave, ci şi de sisteme de aeronave fără pilot la bord - cunoscute în spaţiul public prin termenul generic de drone, precum şi alte vehicule aeriene care ar putea fi folosite în viitor.

Prin completările şi prevederile noi incluse, actul normativ va adapta cadrul legislativ aflat la dispoziţia autorităţilor competente, în scopul asigurării unei eficienţe sporite în ceea ce priveşte respectarea regulilor de utilizare a spaţiului aerian naţional, ceea ce va contribui la creşterea siguranţei şi securităţii aviaţiei, inclusiv în situaţii de genul celor înregistrate în ultimul an, în care drone folosite de Federaţia Rusă în atacurile ilegale executate împotriva infrastructurii portuare civile ucrainene de la Dunăre sau fragmente din acestea au căzut pe teritoriul naţional al României, precum şi pentru cazurile de aeronave fără pilot, de mici dimensiuni, care au survolat, pentru anumite perioade de timp, teritoriul naţional.

Legea privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor şi operaţiilor militare pe teritoriul statului român, urmăreşte crearea cadrului juridic care să permită desfăşurarea unor misiuni şi operaţii pe teritoriul statului român, în vederea întreprinderii măsurilor necesare, prin care să fie protejată viaţa, sănătatea, proprietatea, drepturile şi libertăţile cetăţenilor români.

Necesitatea promovării proiectului de lege a apărut, în mod obiectiv, din faptul că actualul cadru normativ nu acoperă nevoile noilor realităţi rezultate din urma aceloraşi evoluţii din regiune, în care agresiunile repetate şi ilegale ale Federaţiei Ruse împotriva unui stat suveran, cu care ţara noastră se învecinează, creează riscuri de securitate pentru România şi pentru Alianţa Nord Atlantică.

Concret, proiectul de lege propune completarea normelor în vigoare cu privire la pregătirea şi desfăşurarea misiunilor şi operaţiilor pe timp de pace, pe teritoriul naţional de către forţele armate ale României sau ale statelor aliate dislocate pe teritoriul nostru naţional, ca parte a măsurilor de consolidare a posturii de apărare şi descurajare a oricărei agresiuni împotriva ţării noastre sau a teritoriului comun al Alianţei.

Adoptarea acestui proiect va oferi baza legală pentru luarea în mod oportun şi eficient de măsuri de prevenire şi descurajare a riscurilor şi ameninţărilor, precum şi reacţia promptă la acestea, pe durate limitate, în raport cu evoluţia crizei, însă fără a fi necesară instituirea sau declanşarea unei stări excepţionale (stare de mobilizare, de asediu sau război), potrivit legislaţiei în materie.

Ca urmare a declanşării războiului de agresiune împotriva Ucrainei de către Federaţia Rusă, NATO a activat, pentru prima dată în istorie, planurile regionale de apărare pentru ţările aliate de pe flancul estic, state care sunt cele mai expuse riscurilor şi ameninţărilor generate de această situaţie, inclusiv pentru România. Astfel, începând cu anul 2022, efectivele militare ale ţărilor NATO dislocate pe teritoriul României au fost sporite, fiind în prezent de aproximativ 5.000 de militari din Statele Unite, Franţa - ţara care şi-a asumat conducerea Grupului de Luptă NATO de la Cincu, Spania, Portugalia, Polonia, Belgia, Marea Britanie, Ţările de Jos, Italia, Norvegia, Bulgaria, Turcia, Luxemburg, Germania, Grecia, Macedonia de Nord şi Ungaria.

Această nouă realitate operaţională impune un cadru de cooperare între forţele aliate care sunt dislocate pe teritoriul naţional şi Armata României, un cadru juridic adaptat, în mod realist şi eficient, la exigenţele desfăşurării unor misiuni sau operaţii în context aliat.

Pe scurt, despre "controversa" transferului de autoritate

Cea mai vehiculată dezinformare vizează conceptul de transfer de autoritate, care este utilizat în mod uzual, în cadrul NATO, în desfăşurarea operaţiilor sau misiunilor în cadru aliat sau de coaliţie.

Proiectul de lege defineşte transferul de autoritate drept o acţiune prin care diferite grade de autoritate ale comenzii şi controlului asupra unor forţe desemnate sunt conferite, pe o durată determinată, de către comandantul forţelor aliate sau autorităţile militare ale statelor participante la o coaliţie pe teritoriul statului român către şeful Statului Major al Apărării sau, după caz, de către acesta unui comandant aliat sau de coaliţie, în condiţiile legii române şi ale tratatelor la care România este parte (art. 3, alin. 1, lit. d).

Pe timpul unor misiuni şi operaţii militare care s-ar putea desfăşura pe teritoriul statului român la care ar participa şi forţe armate străine, comandanţii desemnaţi să conducă aceste misiuni sau operaţii vor exercita comanda operaţională (adică doar în legătură cu şi pe timpul desfăşurării acestor misiuni sau operaţii) a efectivelor militare române şi străine participante. Aceşti comandanţi pot fi români (art. 7, alin. 1) sau străini (art. 7, alin. 2).

Acest aspect, al creării cadrului juridic prin care este autorizat transferul de autoritate către un comandant străin, a generat o serie întreagă de interpretări alarmiste, care prezintă această procedură drept o formă de... renunţare la suveranitatea naţională (!). Într-o notă conspiraţionistă, această procedură este prezentată ca fiind neconstituţională sau un act iresponsabil şi chiar trădare a ţării şi a intereselor naţionale (!).

În fapt, procedura transferului de autoritate este reglementată în legislaţia românească de mai bine de 13 ani, în Legea 121 din 2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român. La articolul 11, acest act normativ defineşte în mod similar transferul de autoritate către un comandant străin sau român, însă stabileşte această procedură ca fiind aplicabilă doar în misiuni şi operaţii multinaţionale desfăşurate în afara teritoriului României. Această limitare geografică era justificată de realităţile mediului de securitate ale vremurilor la care a fost adoptată legea, care făceau ca ameninţările şi pericolele să se manifeste în teatrele de operaţii. Din păcate, războiul de agresiune al Rusiei declanşat în 2022 a adus aceste ameninţări la frontierele NATO şi la graniţa României cu Ucraina. De aceea, pentru adaptarea la noile realităţi, este necesar un cadru juridic prin care să se poată asigura principiul comenzii unice pentru un comandant român sau aliat, în orice situaţie în care s-ar planifica şi executa operaţii sau misiuni militare pe teritoriul naţional, în care să fie angrenate atât efective ale Armatei României, cât şi ale armatelor aliate.

Exercitarea comenzii de către un comandant, fie el român sau străin, nu implică în niciun fel vreo formă de cedare a suveranităţii niciuneia dintre ţările ale căror efective participă la misiunea sau operaţia în discuţie.

Important de reţinut: transferul operaţional către un comandant străin nu implică întreaga Armată a României, ci doar acele efective desemnate să participe la misiunea sau operaţia pe care acesta o va comanda. Orice altă interpretare este falsă!

Proiectul legislativ înaintat Parlamentului, prevede în mod expres, la art. 3 alin (2), că "misiunile şi operaţiile militare se execută de către forţele armate în mod exclusiv/sau cu participarea forţelor armate străine, cu respectarea legislaţiei României, a tratatelor internaţionale, acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a înţelegerilor tehnice încheiate cu forţele armate străine". Ca atare, acuzaţiile de neconstituţionalitate sau trădare a intereselor României sunt false şi total nejustificate.

Autorizarea personalului militar şi străin cu privire la uzul armamentului, muniţiilor şi dispozitivelor militare din dotare

O altă acuzaţie fără justificare este legată de prevederile art. 6 alin. (1), prin care, "pe durata participării la misiuni şi operaţii militare, pe teritoriul statului român, pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, personalul forţelor armate române şi străine poate face uz de armamentul, muniţiile şi dispozitivele militare din dotare, în conformitate cu legislaţia României şi cu regulile de angajare autorizate".

Această prevedere este prezentată în mod fals drept o autorizare acordată forţelor armate române şi străine de a folosi muniţia de război împotriva populaţiei civile participante la proteste (!). Şi această formă de manipulare se înscrie în tiparul campaniilor de dezinformare desfăşurate în spaţiul public din România, prin care se încearcă inducerea unui climat de panică şi de slăbire a încrederii în capacitatea instituţiilor din sistemul naţional de securitate de a-şi îndeplini misiunile constituţionale.

Această formă de interpretare a textului legislativ este o manipulare şi nu are legătură cu realitatea obiectivă. Condiţiile în care efectivele militare participante pot face uz de muniţie de război sunt strict definite, în acord cu legislaţia României şi cu regulile de angajare, care sunt fundamentate obligatoriu pe temeiuri legale (care urmăresc asigurarea deplinei conformităţi cu prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu), politice (care au în vedere asigurarea cadrului în care misiunile şi operaţiile militare corespund obiectivelor politico-militare şi stării finale dorite) şi militare (care vizează asigurarea premiselor necesare desfăşurării misiunilor şi operaţiilor militare, precum şi asigurarea protecţiei forţelor proprii/aliate/de coaliţie).

Integrarea spaţiului aerian naţional în spaţiul comun NATO

În campania de denigrare a proiectelor de lege în discuţie, una dintre temele principale de atac acreditează ideea falsă că prevederile articolului 7 al proiectului Legii privind controlul utilizării spaţiului aerian naţional, prin care se reglementează modul în care, în scopul apărării colective, spaţiul aerian național este integrat în spaţiul aerian al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, ar însemna un act de trădare a intereselor naţionale (!). O astfel de interpretare este falsă!

Gestionarea în comun a spaţiului aerian al ţărilor NATO reprezintă un exemplu concret prin care Alianţa Nord-Atlantică îşi îndeplineşte în mod eficient principala misiune asumată prin Tratatul de la Washington, aceea a apărării colective împotriva oricăror ameninţări şi provocări. Spaţiul aerian al ţărilor NATO este gestionat într-o formă integrată, pentru utilizarea cât mai eficientă a capabilităţilor defensive aflate permanent la datorie. Aceste măsuri nu diminuează în niciun fel suveranitatea ţărilor membre asupra propriilor spaţii aeriene.

Reamintim că Forţele Aeriene Române au dislocat de două ori aeronave de luptă şi personal aeronautic în Baza Aeriană ©iauliai, Lituania - în 2007, cu patru aeronave MiG -21 LanceR şi 67 de militari, respectiv în 2023, cu patru F-16 şi 100 de militari, pentru executarea unor misiuni de poliţie aeriană sub comandă NATO. Misiunea acestor detaşamente, dislocate prin rotaţie de forţe aeriene ale membrilor NATO, este de apărare a spaţiului aerian al Ţărilor Baltice şi nu afectează suveranitatea acestor ţări.

În mod similar, în România, aliaţii din NATO dislocă prin rotaţie detaşamente de forţe aeriene - cu aeronave de luptă şi tehnică de apărare aeriană sau de radiolocaţie, pentru executarea unor misiuni de poliţie aeriană extinsă sub comandă NATO, care suplimentează misiunile de poliţie aeriană executate de Forţele Aeriene Române, sub comandă naţională.

În prezent, în Baza 57 Aeriană "Căpitan Aviator Constantin Cantacuzino", de la Mihail Kogălniceanu este dislocat un detaşament spaniol, format din aproximativ 170 de militari (piloţi şi personal tehnic) care acţionează cu 6 aeronave Eurofighter. Aceste misiuni de Poliţie Aeriană Extinsă sunt executate în România pentru consolidarea protejării spaţiului aerian naţional şi nu afectează în niciun fel suveranitatea ţării noastre. Dislocarea de detaşamente de forţe aeriene aliate în ţările de pe flancul estic, inclusiv în România, a fost decisă în 2014, la Summit-ul din Ţara Galilor, în urma acţiunilor agresive ale Federaţiei Ruse în Ucraina - soldate cu anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea.