Austria, o gubernie a Federaţiei Ruse, după cum, pe bună dreptate, afirmă Călin Georgescu, fostul şef al Clubului de la Roma, care o vreme a avut sediul chiar la Viena, a început să funcţioneze alandala. Sub imperiul crizelor succesive, cărora trebuie să le facă faţă şi, sfâşiată de dubla sa dependenţă faţă UE, pe de-o parte şi faţă de Moscova, pe de altă parte. Şi, astfel, o jumătatea a staffului politic trage hăis, iar o altă parte trage cea.
Călin Georgescu a schimbat taberele. Din adept al globalismului, curent politic pe care l-a promovat în calitate de şef al Clubului de la Roma, a devenit suveranist. Şi promovează şi la nivelul discursului şi în ultima sa lucrare excepţională, valorile statului naţional. Îşi aminteşte şi ne reaminteşte cum Viena stă sluj în faţa Moscovei. Cum delegaţile la vârf ale Federaţiei Ruse se calcă, literalmente, în picioare, la Viena. Simţindu-se ca acasă. Şi fiind trataţi de staff-ul politic ca nişte stăpâni. Şi afirmă, cu argumentele acasă, Călin Georgescu, faptul că, pe axa Moscova-Viena, s-a luat de mai multă vreme decizia jefuirii României. Într-un deplin parteneriat. Şi că aceasta este una dintre explicaţiile excluderii ţării noastre din spaţiul de liberă circulaţie. Rândurile de mai sus sunt însă o simplă introducere la ceea ce urmează.
Cancelarul şi partidul pe care îl reprezintă, după cum se ştie, în speranţa unei victorii în alegeri, se manifestă vehement împotriva imigraţiei. Aprehensiunea împotriva imigranţilor este, în ceea ce-i priveşte, autentică. Chiar dacă ea a fost utilizată doar ca un simplu pretext pentru excluderea României din spaţiul Schengen. Mai nou, pune condiţii suplimentare. Pentru a renunţa cândva, nu se ştie când, la exercitarea dreptului la veto. Condiţii suplimentare pentru România, condiţii suplimentare pentru întreaga Europă. Pentru a nu ne şicana pe unii şi pe alţii, solicită, de pildă, ca pe bani europeni, să fie construit un adevărat zid chinezesc de apărare împotriva migranţilor. Acest curent politic extrem de virulent se bate, însă, cap în cap cu un altul.
Uluitor! Simultan, alte forţe politice, cu o mult mai mare acoperire electorală, conştientizează faptul că Austria traversează o profundă criză sub aspectul forţei de muncă. Criza nu a afectat nevoia de personal. Nu i-a trimis pe oameni în şomaj. Dimpotrivă, în plină criză pe care o traversează Austria, nevoia de forţă de muncă se manifestă din ce în ce mai evident. Iar guvernul, spre deosebire de cancelar, caută cu disperare soluţii pentru a rezolva această problemă. Soluţia soluţiilor, însă, nu poate fi decât una singură. Primirea masivă de imigranţi. Imigranţi care, în mod evident, nu sunt europeni.
Deci, cu o mână, Austria îi plesneşte peste obraz pe imigranţi, considerând că toţi sunt ilegali, iar cu cealaltă mână îi invită să muncească pentru prosperitatea sa. Este, evident, o contradicţie în termeni. Doar una dintre părţi, în final, va putea ieşi câştigătoare. Până atunci, însă, România continuă să fie pusă la zid.
Iar de la Bucureşti vine, chiar astăzi, bomba. În fine, guvernul s-a decis să suprataxeze societăţile din energie care realizează venituri excepţionale pe seama românilor. Este o taxă de solidaritate care va aduce la bugetul statului, până la sfârşitul anului cca. un miliard de euro. Aceşti bani ar putea fi utilizaţi pentru acordarea de compensaţii către familiile defavorizate şi către societăţile comerciale. Această taxă de solidaritate, care a fost recomandată şi de Uniunea Europeană, va afecta, în cea mai mare măsură OMV Petrom şi Romgaz. Deci nu are loc niciun fel de discriminare care ar putea fi invocată de Viena. OMV Petrom are şi acţionariat român, şi acţionariat privat, şi actionariat rusesc, iar Romgaz are acţionariat românesc. Evident, şefii de la OMV Petrom sunt în flăcări. Dar nu au încotro. Măsura pe care o va adopta guvernul este legală. Şi inatacabilă. În plus, există presiuni politice din ce în ce mai mari la Bucureşti pentru ca statul român să-i penalizeze pe austrieci pentru clauzele neonorate din contractul de privatizare. Şi să crească redevenţele, aşa cum s-a stabilit de comun acord că este posibil. Culmea este că, încercând să prevină asemenea situaţii, OMV Petrom, după ce în prealabil s-a obrăznicit la guvern şi la Cotroceni, a declarat că susţine intrarea imediată a României în spaţiul Schengen. O situaţie asemănătoare în ceea ce priveşte Raiffeisen. Banca austriacă a descoperit, peste noapte, că are posibilitatea să ofere credite suplimentare, condiţii avantajoase în valoare de o jumătate de miliard de euro pentru început, în beneficiul unor societăţi comerciale româneşti care doresc să se dezvolte.
Iată, aşadar, tendinţe contrare din ce în ce mai puternice la Viena, care reverberează şi în România şi în întreg spaţiul european. Se pare că plăcile tectonice ale guberniei ruseşti încep să se ciocnească necontrolat.