Despre război şi pace

Cine a spus că politica este arta compromisului? Nu ştiu. Poate, vorba lui Caţavencu...nemuritorul Gambeta! Poate, nu. Dar, nu contează. Toată lumea o ia de bună. Este o "definiţie" larg acceptată. J.S. Mill spune că democraţia este arta compromisului, nu politica în general. De altfel, dacă îl întrebi pe Machiavelli el o să spună că politica este arta de a captura şi deţine (nelimitat) puterea cu orice mijloace şi cu orice preţ. Compromisul poate fi folosit, ocupă însă un loc modest în marile strategii ale puterii. Unii preferă formularea lui Bismark: politica este arta posibilului. Alţii, ca mine spre exemplu, preferă definiţia lui Groucho Marx: politica este arta de a căuta belele cu lumînarea, de a le găsi pretutindeni, de a le diagnostica greşit şi de a aplica remediile nepotrivite. Cu tot respectul pentru titanii gîndirii politice şi alţi "gînditori serioşi", dar marele comic este de departe cel mai aproape de înţelegerea realităţii pe care o trăim. Războiul dus de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei oferă ilustrarea perfectă.

Dacă politica ar fi fost arta compromisului, Putin nu declanşa niciodată agresiunea armată împotriva Ucrainei. Căuta compromisul, pînă îl găsea. Nici arta posibilului nu pare să fie politica de la Moscova. Nu de alta, dar una şi-au închipuit nevolnicii de la Kremlin cînd au dat undă verde pentru operaţiunea specială şi alta s-a petrecut pe teren. În loc de o săptămînă de "strălucite izbînzi ale etern victorioasei armate ruse" culminînd cu parada pe sub arcul de triumf de la Kiev, Putin cară acum în spate consecinţele a peste doi ani de război, în care cîştigurile şi pierderile nu sunt cîtuşi de puţin echilibrate. Nici pentru el şi nici pentru Rusia. Ce altceva este "operaţiunea specială" în mantia căreia Rusia îşi ascunde agresiunea împotriva Ucrainei decît un mod evident de a căuta belele? Ca şi cînd el, Putin, şi noi, restul lumii, nu am fi avut şi aşa destule pe cap! Belele, vreau să zic. De găsit, şi el şi noi, am găsit de atunci, destule... de nu le mai putem duce. De vreo opt sute de zile, numai belele: morţi, răniţi, mutilaţi, dezrădăcinaţi, tocaţi de bombardamente, ocupaţi, torturaţi şi luaţi în sclavie, răspîndiţi în patru zări de furia distrugerii, infrastructură vitală distrusă, economie pusă pe aparatele de reanimare, resurse alocate războiului cît pentru trei decenii de dezvoltare, frică, teroare, incertitudine, imprevizibilul catastrofei încă şi mai mari, nucleare, care pîndeşte pe toată lumea. Diagnosticul cu care operează politica la zi, din America în Germania şi din China la Bruxelles, este cît se poate de evident greşit. Diagnosticul corect: agresiune armată împotriva unui stat suveran, conform rezoluţiei Adunării Gnenerale ONU, 3314/1974; crimă împotriva păcii. Nicăieri nu o să-l găsiţi rostit. "Busculada" aia din Ucraina sau războiul din Ucraina! Ca şi cînd războiul ăsta este aşa...un fel de uragan născut din văzduh care circulă de capul lui, după cum "bate vîntul". "Problema" din Ucraina, ca şi cînd Rusia lui Putin nu ar avea nimic de a face, doar în Ucraina s-ar găsi o problemă! Mă rog, un şir nesfîrşit de "eufemisme" şi stîlceli de limbaj, nu care cumva să spunem adevărul în faţă şi să-l ofensăm pe criminalul Putin, cel responsabil, împreună cu regimul cu care stăpîneşte la Moscova, pentru enormitatea şi gravitatea problemelor create nu doar Ucrainei, ci unei lumi întregi.

Acum, mai de la o vreme, lumea se "preocupă" de remedii. Vîntură în sus şi în jos, unii şi alţii, cuvîntul "pace". Cel mai recent, însuşi Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, avîndu-l drept partener de discuţii şi martor pe Zelensky, omul alfa al puterii de la Kiev. Prima observaţie de rigoare şi de bun simţ este aceea că nici condiţiile şi nici termenii unor negocieri de pace nu există. Nici n-a apucat bine Scholz să bîlbîie timid vorbele lui despre o nouă "conferinţă de pace" la care să fie desigur parte şi Rusia, că de la Moscova portavocile regimului putinian au şi reacţionat: nu există nici un fel de contur al unor discuţii de pace, iar cei care ar trebui să vorbească despre pace nu sunt nemţii, ci ucrainenii! Pacea nu este un remediu pentru Război, ci pur şi simplu altă realitate. Cu alte temeiuri şi structuri politice, bazată pe alte valori. Remediul indispensabil al războiului este condamnarea oficială a agresorului, obligarea lui de către comunitatea internaţională şi instituţiile sale reprezentative (ONU în primul rînd), la nevoie prin forţă, de a pune capăt agresiunii, oricăror acţiuni militare şi ocupării ilegale a teritoriului unui stat suveran. După care s-ar putea trece la cercetarea şi negocierea condiţiilor necesare unei păci sustenabile, de lungă durată, între Rusia şi Ucraina. În afara acestui scenariu suntem într-o lume a junglei în care nu puterea dreptului contează, ci dreptul celui care are puterea. Este evident pentru oricine are ochi şi vrea să vadă că aceste condiţii sunt irealizabile, cel puţin atîta vreme cît actualele personaje politice, de la Moscova şi de la Kiev, rămîn în scenă. Aceştia sunt actorii războiului! Actorii păcii încă nu au intrat în rol. Deocamdată, nu ştim nici dacă au fost chemaţi să joace în piesa asta sau nu.