DESPRE SUSPICIUNILE DOMNULUI PIPEREA: Cine, când şi pentru ce răspunde ?

Cu câteva zile în urmă, la TVR2, domnul avocat Gheorghe Piperea lichidator al unei firme la care asociat principal este domnul Dinel Staicu, preşedintele CA al SIF 5 Oltenia, a lansat unele suspiciuni rezultate din studierea actelor de la societatea în cauză, care ar putea ascunde unele iregularităţi referitoare la acţiuni SIF 5 deţinute de alte 7 - 8 societăţi comerciale lichidate prin absorbţie de către societatea pe care are sarcina să o lichideze, societăţi la care domnul Staicu a fost de asemenea principal asociat. Societăţi care au fost comasate prin absorbţie şi radiate de la ORC, au continuat să apară pe lista acţionarilor la SIF 5 Oltenia. De aici rezultă inclusiv suspiciunea că dividendele ar fi putut fi încasate necuvenit de către altcineva. Răspunzând în direct, domnul Teodor Buzatu, membru C A al SIF 5 a arătat că de întocmirea registrului răspunde REGISCO, registratarul emitentului SIF 5 Oltenia, ceea ce este perfect adevărat. Acest caz din care deocamdată nu ştim ce se va confirma şi ce nu, ridică o problemă foarte importantă. Cine, când unde şi de ce fapte răspunde în respectarea legilor referitoare la caz ?

Întâi să vedem care sunt entităţile implicate, persoane juridice şi fizice? Acestea sunt: investitorul, emitentul şi registrul ca instituţii şi cei care le reprezintă pe fiecare, ca persoane fizice. O să vedem că în unele cazuri mai poate fi implicat un broker şi un avocat. Investitorul poate fi persoană fizică sau juridică. Persoana fizică are mai puţine griji dar şi mai puţine posibilităţi să încalce legea. Căci aceasta nu poate decât să cumpere sau să vândă acţiuni şi nu o poate face decât prin piaţă. Nu este obligat să raporteze nimănui ce şi când investeşte, iar dacă a câştigat, cel puţin până acum nu a trebuit să declare nimic, de colectarea impozitului răspunzând societăţile de brokeraj. La persoana juridică, responsabilitatea raportării profitului şi plata impozitelor datorate când este cazul, îi aparţine. Pentru aceasta întocmeşte bilanţuri pe baza cheltuielilor şi veniturilor înregistrate. Aici poate interveni o încălcare a legii, dacă un pachet de acţiuni care sunt listate pe piaţa organizată de capital se vând sau cumpără prin alt mod, respectiv pe baza unui contract de cesiune, care este valid în cazul în care emitentul nu este tranzacţionat pe piaţă.

Acest contract de cesiune, pentru a fi opozabil, trebuie legalizat, fie la un notar public, fie de către o societate de brokeraj. Actul de cesiune trebuie înregistrat la registrul comerţului, iar în cazul în care emitentul are un contract cu un registru independent, se notifică şi la acesta. În caz contrar, schimbarea proprietarului nu este cunoscută şi de drept nici nu este recunoscută. Dacă nu s-a înregistrat cesiunea, respectiv cumpărarea şi vânzarea acţiunilor, la registru figurează fostul proprietar. Din cele relatate de către domnul Piperea, se pare că despre asta este vorba: acele societăţi care au înregistrat contabil operaţiunea de vânzare nu au comunicat la registru operaţia. Şi nu au făcut-o pentru că la cercetarea încrucişată rezultă că tranzacţia nu s-a făcut prin BVB cum prevede legea, iar eventuala cesiune nu ar fi fost recunoscută de Regisco. În această situaţie, este chiar foarte posibil ca societăţile vânzătoare să figureze în continuare ca acţionari şi să fi încasat dividende ilegal. Dacă contractul de cesiune a trecut pe la un notar public, acesta este clar vinovat de încălcarea legii pieţei de capital şi nu poate invoca necunoaşterea legii, (necunoaştere nu exonerează de răspundere, nici pe cele două părţi contractante, cu atât mai puţin pe notar). Cum o persoană juridică este reprezentată de către persoane (proprietari asociaţi, administratori, executivi), răspunderea aparţine semnatarilor.

Emitenţii de acţiuni listate au un contract cu un registru independent şi primesc la cerere lista acţionarilor la data de referinţă şi la data de înregistrare. În această privinţă nu are nici un fel de răspundere referitoare la acţionari. Răspunderea sa apare la plata dividendelor. În primul rând, dividendele trebuie plătite titularilor, cu excepţia cazului când acestea sunt persoane fizice care au decedat, situaţie în care dreptul se transferă succesorilor, pe bază de acte. Totodată se cere şi înregistrarea noilor acţionari în registru. În cazul persoanelor juridice, plata se face către altcineva, numai în cazul când printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, sumele sunt sechestrate şi servesc pentru despăgubirea unui terţ, care poate fi şi un organism al statului (buget, finanţe publice, administraţia locală etc). Sunt suspiciuni că în mai multe cazuri, în baza unei adrese cu ştampila deţinătorului de acţiuni s-au plătit dividende fie în contul altei persoane juridice, fie în contul unei persoane fizice, fie chiar în numerar unui delegat. Această operaţiune de plată poate ascunde o ilegalitate, mai ales de natură fiscală, deturnare de fonduri, însuşire de foloase necuvenite sau chiar furt de către o persoană interesată, care poate fi chiar asociatul unic al persoanei juridice acţionar, dar care pe această cale evită înregistrarea veniturilor, plata unor obligaţii fiscale, sau conduce la înşelarea celorlalţi acţionari în cazul când sunt mai mulţi asociaţi, etc. În aceste cazuri, emitentul se face complice la aceste posibile infracţiuni.

Referitor la acţionarii persoane juridice, emitentul mai are o răspundere de la care nu poate deroba invocând neştiinţa.

Trebuie să urmărească Monitorul oficial pentru a afla care dintre acţionarii săi a fost declarat în faliment, în reorganizare judiciară sau a fost radiat din altă cauză (de exemplu prin comasare prin absorbţie ). În astfel de cazuri, ştampila societăţii foste acţionare este nulă. În cazul lichidării, dreptul de a ridica dividendele revine lichidatorului stabilit de către instanţă sau adunarea asociaţilor sau acţionarilor societăţii aflate în lichidare, iar în cazul reorganizării judiciare, aparţine judecătorului sindic. În aceste cazuri, plata dividendelor către altcineva este şi infracţiune, dar atrage şi răspunderea materială. Cei în drept, lichidatorul sau judecătorul sindic, putând cere plata din nou a dividendelor chiar cu penalizări de întârziere. Cum o astfel de plată dublă determină pierderi emitentului, în acest caz SIF Oltenia, acestea se vor recupera de la cei vinovaţi.

O ultimă discuţie se referă la declararea comunităţii de interese. Legea prevede că persoanele în cauză (fizice sau juridice) au această obligaţie. În fapt, unii acţionari deţinători direct şi indirect de pachete de acţiuni SIF peste limita legală, de 0,1 % până în 2005 şi 1 % după aceea, nu au făcut niciun secret din aceasta, cu excepţia faptului că nu au făcut declaraţia la CNVM.

Conducerea nici unui SIF nu poate face pe struţul să spună că nu are nicio răspundere şi nu a ştiut despre aceasta. În realitate, acei mari acţionari, pe care îi ştie toată ţara, au avut multiple negocieri, discuţii amicale sau certuri deschise cu aceştia şi este un fariseism să facă pe niznaiul. Dacă legea prevede ca grupurile care constituie comunitate de interese trebuiesc excluse de la vot, este suficient să ceri la registrul comerţului lista societăţilor la care acţionari notorii, precum Dinel Staicu, Cătălin Chelu sunt asociaţi, notaţi asociaţii sau administratorii acestora şi căutaţi în lista acţionarilor din Registrul consolidat la data de referinţă şi blocaţi la vot. Aceeaşi operaţiune o poate face lejer şi CNVM, care are obligaţii legale clare în aplicarea legilor pieţei de capital. Restul e poezie. Dacă vrem ca sistemul să funcţioneze, trebuie ca fiecare să-şi cunoască şi să-şi asume răspunderea.