DIICOT: MUGUR ISĂRESCU ŞI RADU SÂRBU AU APROBAT O ORDONANŢĂ PENTRU A ACOPERI NULITATEA PRIVATIZĂRII "PETROMIDIA" Radu Sârbu: "Convertirea în obligaţiuni a datoriilor Petromidia merită cu adevărat să fie cercetată"

Procurorii DIICOT au pus în discuţie rolul jucat de Guvernul Mugur Isărescu şi de Radu Sârbu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat (la data respectivă), în privatizarea companiei "Petromidia", potrivit Ordonanţei din 22 aprilie 2016, întocmită cu referire la dosarul "Rompetrol II", în care a fost dispus un sechestru în sumă de 3 miliarde de lei.

Mugur Isărescu, în prezent Guvernator al Băncii Naţionale a României, nu a reacţionat public faţă de acuzaţiile prezentate de procurori.

În schimb, Radu Sârbu, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat, a ţinut să lămurească cum stăteau lucrurile la data privatizării Petromidia, precizând că această companie era în topul pierderilor şi ar fi trebuit închisă. În opinia sa, momentul care trebuie cercetat de procurori este convertirea în obligaţiuni a datoriilor istorice ale Petromidia.

DIICOT notează că, ignorând dispoziţiile legale obligatorii, Fondul Proprietăţii de Stat a reluat procedura de privatizare a Petromidia, pentru un pachet majoritar de acţiuni de 69,991%, iar prin încheierea Contractului de vânzare- cumpărare nr. 29/2000, pachetul majoritar de acţiuni de 69,991% a fost achiziţionat de firma "The Rompetrol Group BV Olanda" reprezentată de Patriciu Dan Costache, valoarea totală a pachetului fiind de 50.517.620 dolari, preţul unei acţiuni fiind de 2 dolari şi fără ca FPS să păstreze acţiunea nominativă de control.

DIICOT explică: "Mai mult decât atât, după semnarea Contractului de vânzare- cumpărare nr. 29/2000, prin care, în mod nelegal, a fost vândut un pachet majoritar de acţiuni de 69,991% în loc de un pachet de acţiuni de 65,323%, Guvernul României prin Mugur Isărescu prim ministru şi Radu Sârbu preşedintele Consiliului de Administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat, au adoptat la data de 30 noiembrie 2000 OUG 248/2000, prin care, pentru a acoperi nulitatea absolută a procedurii de privatizare a Societăţii Comerciale «Petromidia» Constanţa şi pe cale de consecinţă a contractului cu nr. 29/30.10.2000, a fost modificată OUG 64/1998 astfel încât aceasta să aibă următorul conţinut: «Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilităţi la plata preţului acţiunilor şi la plata unor obligaţii bugetare, în scopul privatizării Societăţii Comerciale «Petromidia» Constanţa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, se modifică după cum urmează: 1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

«ARTICOL UNIC

În vederea finalizării privatizării Societăţii Comerciale Petromidia - S.A. Constanţa şi transferului dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni reprezentând 69,991% din capitalul social al acestei societăţi comerciale către investitorul cu care Fondul Proprietăţii de Stat a negociat şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect respectivul pachet de acţiuni, se vor acorda prin hotărâre a Guvernului facilităţi la plata unor obligaţii bugetare şi a altor obligaţii către Ministerul Finanţelor, prin derogare de la prevederile cap. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, ale cap. V din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/1997, cu modificările şi completările ulterioare."

2. Articolul 2 se abrogă»".

Practic, instituţiile implicate în procesul de privatizare al Petromidia, respectiv Guvernul României şi Fondul Proprietăţii Statului, în loc să acţioneze în interesul statului român, în conformitate cu obligaţiile constituţionale şi legale, au acţionat exclusiv în interesul lui Patriciu Dan Costache, astfel încât după ce acesta a eşuat în anul 1997 în încercarea de «a intra în stăpânirea» acestei societăţi comerciale, să reuşească în final să o achiziţioneze la un preţ de nimic, fiindu-i făcută cadou, atât rafinăria, cât şi fondul de comerţ al acesteia, potrivit procurorilor.

Radu Sârbu: "Acordarea unor facilităţi fiscale la privatizare era mai degrabă regula"

Radu Sârbu prezintă situaţia într-o altă lumină.

Domnia sa ne-a transmis: "La sfârşitul anului 1998, Ministerul Finanţelor a alcătuit o listă cu 49 de întreprinderi, care generau cele mai mari pierderi din economia naţională. Era vorba despre pierderi din activitatea de bază, deci întreprinderile erau falimentare şi - fără investiţii consistente, pentru retehnologizare - nu puteau supravieţui. Într-o economie normală, ele ar fi trebuit să fie închise.

Petromidia domina clasamentul, alături de Rafo, Roman şi Tractorul. În aceste condiţii şi dată fiind situaţia financiară catastrofală în care se găsea combinatul petrochimic, FPS a decis (la începutul anului 1999) închiderea sa operaţională.

În luna august a anului 2000, Consiliul de Administraţie al FPS a aprobat relansarea procesului de privatizare a SC Petromidia SA. În intervalul cuprins între data publicării anunţului de vânzare şi termenul de depunere a ofertelor, au fost cumpărate cinci dosare de prezentare a companiei. Interesaţii au fost: SC Petrolexportimport SA Bucureşti, The Rompetrol Group BV din Rotterdam, Olanda, BTC Partners Inc., din Texas, SUA, SC Imperial Oil SA, din Bacău şi Turcas Petrol Culuk AS, din Turcia. Tranzacţia s-a încheiat cu Rompetrol Group BV.

Termenii financiari ai contractului de privatizare, încheiat la 31 octombrie 2000, au fost următorii: 2 USD/acţiune, respectiv 50.517.620 USD pe întreg pachetul; plata preţului acţiunilor s-a făcut în trei rate anuale; asumarea plăţii integrale a datoriilor companiei, adică 225 milioane USD, plus cele 325 milioane USD pentru care Petromidia obţinuse eşalonări la plată de la creditorii Bancorex şi Ministerul Finanţelor (pentru creditul Chase Manhattan, pentru obligaţia «creanţe Egipt-Iran» şi pentru alte obligaţii); aport de capital social în valoare de 205 milioane USD, din care 55 milioane pentru investiţii tehnologice; 20 milioane USD pentru investiţii în vederea protecţiei mediului".

Domnul Sârbu subliniază că era vorba despre vânzarea unei companii oprită din activitate timp de un an şi jumătate şi înglodată în datorii, practic falimentară.

"Privatizarea ei a salvat-o de la dispariţie şi poate fi considerată un succes în sine", ne-a declarat fostul preşedinte FPS.

Domnia sa a mai explicat: "Acordarea de către guvernul Isărescu a unor facilităţi fiscale - constând în anularea penalităţilor şi eşalonarea debitelor - la privatizare nu a fost o excepţie, ci era mai degrabă regula, la privatizarea marilor întreprinderi nerentabile".

Domnul Sârbu a ţinut să precizeze că preşedintele Consiliului de Administraţie al FPS nu era membru al guvernului şi nu avea drept de iniţiativă legislativă: "Facilităţile fiscale erau solicitate de investitori Ministerului Finanţelor, care le propunea Primului Ministru spre aprobare sau nu, după cât de gravă era situaţia companiei, respectiv cât de importantă pentru economia naţională era salvarea ei".

Domnia sa mai relatează: "În februarie 2001, după ce a achitat prima rată, Rompetrol a intrat în posesia acţiunilor. În scurt timp, rafinăria a fost repusă în funcţiune, iar mai apoi şi sectorul petrochimic. Rompetrol nu şi-a respectat angajamentele asumate prin contract şi nu a plătit niciodată datoriile istorice ale Petromidiei, ci numai obligaţiile curente. Noul guvern, instalat în urma alegerilor de la sfârşitul anului 2000, a acceptat înmuierea condiţiilor contractuale, prin convertirea datoriilor istorice în obligaţiuni, cu scadenţa la şapte ani. Îmi permit să afirm că acel moment merită cu adevărat să fie cercetat; ca şi alte câteva, ulterioare..."

În dosarul "Rompetrol 2", procurorii au pus sechestru de 3 miliarde de lei, pe bunuri şi acţiuni ale "KazMunayGaz International NV" (fostă The Rompetrol Group NV), "Oilfield Exploration Business Solutions" (fostă "Rompetrol") şi "Rompetrol Rafinare", dar şi pe averile unor persoane fizice.

Dosarul este disjuns din cauza trimisă în judecată în anul 2006, în care a fost judecat Dinu Patriciu, alături de alte persoane.

Ministerul Energiei s-a constituit parte civilă în dosarul Rompetrol, aceasta fiind una dintre moştenirile teribile pe care le are România în domeniul energetic, a scris miercuri seară ministrul de resort, Victor Grigorescu, pe contul personal de Facebook.