DIMANA VLAEVA, DEBT COLLECTION AGENCY: Proiectul privind retractul litigios îi va omorî pe colectorii de creanţe

• Iniţiativa legislativă a senatorului Daniel Zamfir prevede recuperarea imobilului pus garanţie într-un contract de credit la cel mult dublul preţului cu care acesta a fost vândut colectorului de creanţe

• Dimana Vlaeva: "Alternativa mai puţin nocivă este creşterea plafonului impus în proiectul de lege, de la dublul preţului plătit de colectori măcar la principal"

Adoptarea în forma actuală a proiectului de lege care prevede recuperarea imobilului pus garanţie într-un contract de credit la cel mult dublul preţului cu care acesta a fost vândut colectorului de creanţe ar putea conduce la închiderea unor firme din domeniu, reiese din declaraţiile Dimanei Vlaeva, managing director în cadrul companiei specializate în achiziţia şi gestionarea creanţelor din România - Debt Collection Agency (DCA). Domnia sa precizează, conform Agerpres: "Proiectul de lege 85/2018, potrivit căruia un colector de creanţe nu ar putea încasa de la debitor mai mult de dublul preţului la care a cumpărat creanţa respectivă, reprezintă un game changer în industria noastră. Dacă acest proiect de lege va fi adoptat de Parlament în forma actuală, industria colectării de creanţe va dispărea aşa cum o ştim astăzi şi aşa cum ea există de fapt în toate ţările membre ale Uniunii Europene. Colectorii vor avea două opţiuni: fie îşi închid afacerile din România, fie devin doar nişte servisatori pentru creditori. De ce? Pentru ca nu va mai fi profitabil pentru noi, colectorii, să mai cumpărăm creanţe dacă acest proiect de lege se adoptă în forma actuală".

Conform acesteia, rata medie de contact a debitorilor companiei este de circa 16%. Acest procent creşte la 25%, din totalul celor ale căror datorii le cumpără şi se află în portofoliul companiei, dacă sunt luate în calcul şi eforturile de colectare prin executare silită.

Vlaeva a menţionat: "În mod concret, noi reuşim să luăm legătura cu doar între 16% şi 25% dintre debitorii ale căror creanţe le deţinem. Avem dreptul în momentul de faţă să colectăm 100% din suma datorată, care include principalul, adică suma iniţială luată cu împrumut, precum şi dobânzile aferente perioadei de neplată şi cos­turile de executare silită ale creditorului şi ale colectorului. Restul de creanţe de până la 100% din portofoliile pe care le achiziţionăm noi nu îl putem colecta niciodată, din simplul motiv ca nu reuşim să găsim aceşti debitori. E bine să înţelegeţi şi cum funcţionează business-ul nostru: noi cumpărăm credite neperformante aprobate de creditori în urmă cu 5-10 ani, timp în care oamenii îşi schimbă şi numerele de telefon şi adresele, iar noi avem voie, conform legii, să ne folosim doar de aceste date personale primite de la creditori pentru a contacta debitorii".

Aceasta susţine că, în cazul în care plafonul de colectare va scădea la dublul preţului plătit pe o creanţă, aşa cum propune proiectul de lege iniţiat de senatorul ALDE Daniel Cătălin Zamfir, compania nu va mai puteam recupera nici măcar investiţia iniţială, adică suma plătită creditorilor pentru achiziţionarea de portofolii de creanţe şi, în acest fel, se situează sub pragul de rentabilitate.

Dimana Vlaeva a mai explicat: "Alternativa mai puţin nocivă la aceas­tă situaţie cu consecinţe grave la nivelul întregii economii este ca legiuitorul român să crească plafonul impus acum în proiectul de lege, de la dublul preţului plătit de colectori măcar la principal. Este, de asemenea, important de explicat şi faptul că forma actuală a proiectului încalcă, de fapt, dreptul la proprietate, pentru că nu se permite colectarea măcar a sumei împrumutate iniţial - principalul".

Iniţiativa legislativă privind limitarea valorii recuperabile a creanţelor cesionate prin iertarea necondiţionată a unei părţi din datoria debitorilor ar putea induce un comportament de indisciplină financiară, potrivit unui comunicat al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR), care arată: "Proiectul de lege ce are în vedere limitarea, prin lege, a valorii recuperabile de la un consumator în cazul în care a intervenit un transfer al drepturilor de creanţă ar putea anula raţiunea economică a investitorilor de a achiziţiona asemenea creanţe ale debitorilor cu dificultăţi de plată, acestea urmând să fie gestionate direct de către instituţiile de credit în cadrul unor procese îngreunate de volumele mari de credite neperformante acumulate la nivelul acestora, ceea ce este în contradicţie cu eforturile la nivel de politici europene (BCE, EBA, EcoFin)".

Potrivit sursei citate, unii debitori ar putea face uz de beneficiul utilizării unui credit de o anumită valoare, cu consecinţa restituirii, fără niciun fel de urmări sau efecte negative, doar a unei părţi din creditul utilizat.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) certifică retractul litigios, într-un proces deschis împotriva Banco Santander. CJUE a răspuns unor întrebări adresate de Curtea Supremă din Spania, motivarea deciziei fiind emisă în data de 7 august.

Aceasta arată: "Directiva 93 din 2013 nu este aplicabilă practicii unui profesionist care constă în cesiunea sau în cumpărarea unei creanţe deţinute faţă de un consumator, fără ca posibilitatea unei asemenea cesiuni să fie prevăzută în contractul de împrumut încheiat cu acest consumator, fără ca acesta din urmă să fie informat în prealabil despre respectiva cesiune sau să îşi dea consimţământul la aceasta şi fără a i se acorda acestuia posibilitatea să îşi răscumpere datoria şi, astfel, să o stingă, prin rambursarea către cesionar a preţului pe care acesta l-a plătit pentru cesiunea menţionată, majorat cu costurile, cu dobânzile şi cu cheltuielile de judecată aplicabile".

După publicarea acestei motivări, senatorul Zamfir a scris, pe pagina sa de Facebook: "Spania are retract litigios, aplicabil şi consumatorilor. Este identic cu ceea ce era reglementat la noi înainte de Codul civil 2011: debitorul a cărui datorie a fost cesionată unui colector de creanţe (sau unui terţ oarecare) poate să stingă creanţa plătind cesionarului preţul efectiv plătit de el creditorului iniţial, plus cheltuielile de procedură. CJUE a spus că această dispoziţie din Codul civil spaniol este imperativă, neputând fi înlăturată de la aplicare prin contractul de cesiune sau prin contractul de credit, şi neputând fi eliminată din contract de instanţă, întrucât se prezumă că este vorba de un echilibru rezonabil al raporturilor debitor-creditor-colector de creanţe, gândit de legiuitor. În varianta propusă de mine pentru retractul litigios al consumatorului şi aflată acum la Camera Deputaţilor, debitorul se poate elibera dacă plăteşte colectorului dublul acelui preţ. Mai mult decât echilibrat. CJUE validează indirect acest proiect. Nu există niciun alt motiv de întârziere a adoptării lui".

În altă ocazie, senatorul ALDE a menţionat: "Am constatat că, în multe situaţii, firmele de recuperare nu sunt altceva decât nişte vehicule ale băncii care cumpără aceste bunuri la preţuri derizorii, de multe ori plătind între 5% şi 7% din valoarea bunului respectiv. Ulterior, parchează aceste bunuri la acest vehicul care aparţine băncii, iar diferenţa între preţul acesta incorect şi preţul real este suportat tot de debitor, care va fi încărcat şi cu această valoare. Nu facem decât să limităm dreptul acestor societăţi de creanţe de a câştiga, de a obţine nişte profituri nelimitate în detrimentul şi cu consecinţele scoaterii din case, din locuinţele familiale ale multor oameni".

Senatul a adoptat, la finele lunii februarie, această propunere legislativă, urmând ca ea să fie dezbătută în Camera Deputaţilor, care este for decizional.