Dincolo de programe

După alegerile parlamentare din decembrie 2016 drepturile omului au fost puse programatic la grea încercare în România. Campanii în serie au încercat compromiterea orientării filosofice liberale, iar în acest sens atacarea drepturilor omului a fost instrumentul principal. În egală măsură au fost vizate atât statul de drept, cât şi libertăţile fundamentale, totul sub acoperirea apărării "tradiţiei strămoşeşti". După eşecul acestor întreprinderi în câteva reprize electorale succesive între 2018 şi 2020 ar fi fost de aşteptat ca în programele principalelor partide politice la alegerile parlamentare din 2020 să se regăsească măcar o palidă urmă a acestor confruntări valorice. Or, la simpla căutare a unor cuvintelor cheie care dau seama despre direcţia unui program de guvernare precum "libertate", "libertăţi fundamentale", "egalitate", "solidaritate" sau "drepturile omului" rezultatele sunt surprinzătoare: cu excepţia USR-Plus, nici PSD şi nici PNL nu fac vreo referire la aceste valori.

De la scandalul Botnariu la referendumul Coaliţiei pentru familie, campania realizată etapizat pentru marginalizarea apărătorilor drepturilor omului a urmărit atât să debranşeze România de la liberalism şi occidentalism, cât şi compromiterea organizaţiilor societăţii civile. După victoria lui Donald Trump în alegerile din Statele Unite din noiembrie 2016, la asaltul asupra drepturilor omului început sub influenţa iliberalismului Moscovei putiniste s-au mai adăugat şi trump-iştii, până atunci deghizaţi în pro-americani. Alianţa ad-hoc dintre evangheliştii din toate partidele şi Liviu Dragnea realizată atunci - Liviu Dragnea mergea la inaugurarea mandatului lui Trump şi anunţa apoi "schimbarea la faţă" a României - a urmărit să ducă România în cercul statelor central- europene iliberale aflate sub egida lui Viktor Orban şi nu s-a cramponat de vreo problemă doctrinară sau ideologică.

Între timp au avut loc referendumul din 6 şi 7 octombrie 2018, zis pentru "familie", alegerile parlamentare şi referendumul pentru justiţie din 19 mai 2019, alegerile prezidenţiale, din noiembrie 2019 cu succesul clar al preşedintelui Klaus Iohannis şi alegerile locale. Or, semnalul pe care o parte consistentă a electoratului l-a transmis mergând sau boicotând alegerile şi referendumul nu a fost integrat, măcar de formă, în programele partidelor politice, cu excepţia USR-Plus.

Absenţa acestor concepte din programul PSD - ca şi a celor referitoare la social - nu este neapărat surprinzătoare, chiar dacă Marcel Ciolacu a încercat să acrediteze ideea că partidul s-a schimbat, a renunţat la suveranism şi la orientarea anti-europeană. În acest sens PSD şi-a luat ca alibi personalităţi publice precum Vasile Dâncu sau Alexandru Rafila. Dar, dincolo de aceste schimbări de faţadă, pe lista PSD în Dâmboviţa se regăseşte Titus Corlăţean, un politician evanghelist care declara în parlament pe 11 septembrie 2018, anunţând că votează pentru modificarea iliberală a Constituţiei, că "Acest referendum nu e îndreptat împotriva cuiva sau a altor opţiuni, ci e pentru valorile în care noi credem. Oare noi, românii, mai avem dreptul să credem şi să ne promovăm valorile în care noi credem? Nimeni nu îmi va putea impune să legiferez păcatul în România". Dar probabil că PSD consideră că drepturilor omului, inclusiv libertăţile filosofice sau cele ale persoanelor cu diferite orientări sexuale, reprezintă un subiect marginal.

Dar în cazul PNL situaţia pare aparent surprinzătoare. Doar aparent, pentru că în aceeaşi şedinţă a Parlamentului în care se adopta modificarea Constituţiei, Eugen Pîrvulescu, atunci senator PNL de Teleorman, care a recunoscut că a strâns semnături pentru Coaliţia pentru Familie, iar acum din nou candidat al partidului pe primul loc la aceeaşi cameră, spunea fără să clipească că "Pentru a intra în UE am fost dispuşi să renunţăm la atâta suveranitate cât a fost nevoie, ni s-au impus condiţii pe care le-am îndeplinit fără sclipire, ce să privatizăm ! şi am privatizat, ce să legiferăm ! şi am legiferat. Un singur lucru nu poate fi negociat, azi: spiritualitatea poporului român".

Să fi renunţat programatic PNL la liberalismul său? Sigur, pe plan european partidul face parte din PPE, dar PPE nu este un centru al politicii iliberale. Din contră! S-ar putea ca PNL să considere că are atuul susţinerii preşedintelui Klaus Iohannis a cărui orientare filosofică liberală a fost singura pavăză împotriva ofensivei iliberale în anii 2017-2019. Însă atunci preşedintele, mai ales în privinţa modificării Constituţiei, a fost singur. Şi a riscat să fie suspendat. Iar majoritatea parlamentarilor liberali nu au părut să fie revoltaţi de limitarea libertăţii. Oare mai este PNL-ul un partid liberal sau a devenit un partid conservator cu tendinţe trump-iste abia disimulate?

Analiza prezenţei sau absenţei acestor câtorva cuvinte cheie spune ceva despre drumul pe care România se va afla în următorii ani. Iar la capitolul valori liberale singurul partid care a ales să le prezinte în programul său a fost USR-Plus. Faptul că celelalte două partide nu au făcut-o pune un serios semn de întrebare în legătură cu intenţiile ce se află dincolo de programele de guvernare.