English
Haideţi să comparăm două formaţiuni politice. În ambele se vorbeşte franceza. Au aproximativ aceeaşi populaţie: prima are 3,5 milioane, iar a doua 4,4 milioane. Au un PIB per capita comparabil (20.000 de euro vs. 31.000 de dolari). Amândouă sunt democratice. Ambele au un mare grad de autonomie faţă de federaţia din care fac parte. Amândouă au o gastronomie faimoasă. Ambele au decăzut economic în secolul XX în raport cu vecinii lor. Doar că prima, un "cvasi-stat" (folosesc expresia unui specialist) este în Europa. E vorba de Valonia, una dintre regiunile Belgiei. Cea de-a doua este un stat din America de Nord. E vorba de Louisiana.
Se vorbeşte adesea, în mass-media şi între politicieni, despre "modelul european" ca opus celui "american". Această clasificare este însă simplistă şi nu explică mai nimic în cazul propus aici. Lousiana a fost o colonie franceză cumpărată în 1803 de americani. A păstrat o populaţie de origine ori de limbă franceză (cajun europeni şi creoli din Haiti). Spre deosebire de celelalte state americane, are un sistem juridic bazat pe un cod civil înrudit cu Codul lui Napoleon, pe care se bazează jurisprudenţa belgiană şi cea franceză. Alegerile se desfăşoară după un sistem majoritar în două tururi, ca în Franţa. Cu o diferenţă de luat în seamă: se pot înscrie, într-un colegiu, mai mulţi candidaţi de la acelaşi partid, ceea ce face ca în turul doi să se înfrunte, uneori, un republican cu un republican sau un democrat cu un democrat. Cu alte cuvinte, un simpatizant nu e obligat să voteze cu candidatul "binecuvântat" de oligarhia de partid.
Mai am o problemă cu "formatorii de opinie" de la noi. Mulţi dintre aceştia trăiesc într-un univers mental primitiv, unde lanţul cauzelor şi efectelor e riguros şi elementar. Dar asemănările şi deosebirile dintre Valonia şi Louisiana ne arată că în lumea socială legăturile dintre cauză şi efect sunt mai subtile. Consideraţi, din nou, sistemul de vot. Belgia a fost prima ţară care a introdus un sistem proporţional, în anul 1900. În teorie, acest sistem e mai potrivit pentru a genera un efect de "includere", spre deosebire de sistemul majoritar (cu unul sau cu două tururi), despre care se spune că produce polarizare. Dar Belgia e divizată după linii naţionale şi în prezent, în vreme ce jocul procentelor, specific sistemelor proporţionale, face ca instabilitatea guvernamentală să fie foarte accentuată. Lousiana, în schimb, deşi prezintă mari diviziuni rasiale, economice şi sociale, apare ca remarcabil de sudată din punct de vedere al regimului politic.
Încă un exemplu. Ni se spune - prin ziare, la televizor şi în dezbaterile dintre actualii politicieni - că democraţie înseamnă alegeri, alianţe şi alternanţă la putere. Lucrurile sunt, iarăşi, ceva mai nuanţate. Louisiana a fost, pentru aproape un secol (între 1898 şi 1965, mai precis) dominată de un singur partid, Partidul Democrat. A ajuns Louisiana un stat totalitar? Iar înainte să protestaţi cu privire la calitatea lamentabilă a democraţiei din Sudul american, aflaţi însă că nici în Europa lucrurile nu erau mai grozave. Femeile elveţiene au primit drept de vot abia în 1971. Cele belgiene în 1921, însă Belgia a păstrat, până în 1962, un imperiu colonial unde situaţia drepturilor omului era catastrofală (e suficient să spunem că e vorba de Ruanda, Burundi şi Zair). Cu alte cuvinte, modernizarea politică poate face casă bună cu retardarea morală şi socială. Nu sunt sigur că noi am reţinut această lecţie.
Dacă însă comparăm Lousiana cu alte state americane, influenţate, evident, de cultura politică britanică, vedem că influenţa europeană (franceză) nu a fost cea mai fericită. Louisiana are faima celui mai corupt stat din SUA, iar Constituţiile sale au reputaţia de a fi cele mai instabile: 11 schimbate din 1812 până în 1974, iar de la ultimul text au fost adoptate deja peste 150 de amendamente. Unii specialişti (Berkowitz şi Clay) susţin că acest lucru se datorează tocmai moştenirii tradiţiei dreptului civil european, care a afectat relaţiile de proprietate şi independenţa judiciarului.
Acum avem câteva date pentru a compara două state. Ambele sunt influenţate de modelul european (în versiune franceză sau belgiană). Ambele sunt exemple de regim periferic (termenul e consacrat de analiza socială). Unul, la periferia capitalismului atlantic, anglo-american, a reuşit să ajungă aproximativ la nivelul vest-european pe care aici l-am ilustrat prin cazul Valoniei. Al doilea e România. Noi am preluat Constituţia belgiană din 1831, dar şi instituţiile şi moravurile franceze. Şi tot într-o situaţie periferică, dar la periferia Europei. Rezultatul îl vedeţi.
Cum se explică aceste destine foarte diferite? Ar fi multe de spus, evident. Dar e greu de negat rolul contextului regional. Şi avantajul modelului anglo-saxon. Îi aud pe unii vorbind acum despre Europa ca despre Mântuirea Naţiunii Române. O analiză comparată, rece şi informată, ne arată că, istoriceşte vorbind, lucrurile sunt mai complicate.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Ati pus dejtu' pe rana sistemului electoral d-le P
(mesaj trimis de Stefan A. Iordache în data de 10.03.2009, 06:52)
rofesor.
Asa da, sa ajungem sa putem si noi alege, ca in Louisiana dintre mai multi candidati pe care n-i propune un partid sau altul fiindca asa cum am mai spus-o deocamdata suntem constransi sa votam doar partidul iar indaratul fiecarui partid se ascund fireste o sumedenie de lepadaturi.
V-as fi scris poate mai mult de la serviciu dar nu ma lasa inculpatu'.
http://www.croni caromana.ro/marionete-cu-epole ti-.html
2. comparatii
(mesaj trimis de Paul Ionescu în data de 10.03.2009, 07:41)
Am impresia ca comparati in multiple randuri mere cu pere.
- comparati Louisiana cu Valonia. Valonia ca stat federal exista abia de la inceputul anilor 90, primele alegeri regionale valone au avut loc in 1995
-dupa ce ati vorbit pe larg de Louisiana si Valonia comparati stabilitatea politica din Louisiana si Belgia. Insa Belgia nu e Valonia.
-Instabilitatea (in sensul scurtei durate a guvernelor) din Belgia nu are de-a face cu sistemul electoral ci cu divizarea etnica intre 60% flamanzi si 40% valoni si partide separate pe criterii etnice. Si cu vot uninominal sistemul belgian ar fi la fel de instabil,avand in vedere divizarea etnica.
-presupusa stabilitate din Louisiana pana in 1965 s-a datorit unor metode profund nedemocratice. Este vorba de ingradirea dreptului de vot fata de o majoritate a populatiei cu drept de vot. Exemplul elvetian sau congolez nu are nici o relevanta fata de comparatia Louisiana- Belgia (Valonia nu exista ca stat federeal decat din anii 90, si nu se poate spune ca Valonia ar fi avut un sistem instabil).
-intregul argument al stabilitatii este foarte invalabil din punct de vedere al unei democratii. Cele mai "stabile" sisteme electorale si politice sunt cele dictatoriale. Presupusa instabilitate a unor guverne democratice nu este o slabiciune ci tocmai punctul forte al democratiei. Iar "instabilitatea" democratiilor se manifesta independent de sistemul de vot. Marea Britanie uninominala a avut guverne "instabile" in perioada interbelica. Suedia, Olanda, Germania, Spania, Portugalia etc. au avut guvernari stabile cu reprezentare proportionala. Stabilitatea/instabilitatea unai guvernari nu doar ca nu are cu nimic de-a face cu sistemul electoral, mai mult nu este deloc relevanta din punct de vedere deomcratic.
-cea mai mare confuzie pe cre o faceti este cand comparati sisteme ale unor state federale (americane, belgiene, elvetiene, germane, canadeiene, britanice etc) cu Romania. Romania nu este un stat federal.Nu puteti compara Louisiana, Valonia, Quebecul, Bavaria Elvetia cu Romania, le-ati putea compara eventual cu judetele Romaniei. Daca tot aduceti exemple din state federale ar trebui inainte de toate sa militati pentru federalizarea Romaniei ceea ce nu faceti.
-Iar daca spuneti ca modelul anglosaxon american este superior celui european as avea o intrebare: In sistemul constitutional american congresul nu poate fi dizolvat de nimeni, nici macar de presedinte, iar congresul poate oricand demite presedintele si fara consecinte negative daca nu reuseste. In Romania presedintele propune tocmai opusul, o constitutie care permite dizolvarea parlamentului de catre presedinte, si un parlament care nu poate demite presedintele. Care este optiunea Dvs. cea anglo-saxona sau cea damboviteana?
2.1. @Paul Ionescu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 10.03.2009, 09:06)
D-le Ionescu, in genere comparatiile, in stiinta politicii comparate, se fac intre "mere si pere". Nu are nici un sens logic sa compari "merele" cu "merele". Nu afli nimic.
Mai precis, acum:
1. E adevarat ca Valonia devine un adevarat stat federal acum doua decenii. Dar daca urmariti istoria Belgiei, vedeti ca elitele francofone au fost pina atunci dominante.
2. Ca Belgia nu e Valonia cred ca stiam. Dar instabilitatea la care ma refer e produsa sau amplificata de un sistem proportional care trimite in Legislativul federal doze precise din interesele locale valone si flamande.
3. Spuneti ca insabilitatea din Belgia "nu are de-a face cu sistemul proportional", ci cu etnicitatea. Ca si cum etnicitatea s-ar reprezenta pe sine in Parlament. Se striga la coltul strazii lista cu nume, valonii trec la stinga,flamanzii la dreapta, si avem instabilitate. D-le Ionescu, daca va uitati la rezultatele ultimelor alegeri (iunie 2007) vedeti ca 11 partide au intrat, iar 6-7 dintre ele au suficiente voturi sa le incurce pe celelalte.
4. Presupuna stabilitate din Louisiana s-a datorat unor "metode nedemocratice", spuneti. Asta am spus si eu, in esenta. Dar v-ati intrebat ce insemna "democratie" in 1898? sau chiar in 1965?
5. Spuneti ca criteriul stabilitatii nu are "nici o relevanta", pentru ca cele mai stabile ar fi dictaturile. Din pacate, nu aveti dreptate. Exista multe democratii cu stabilitate guvernamentala aproape perfecta. Si invers, exista multe sisteme autoritate extrem de volatile. Bolivia detine recordul mondial la lovituri de stat. URSS a schimbat regimul si institutiile cu o rata ingrijoratoare, de-a dreptul criminala, mai ales in parioada de pina la al II-lea razboi (da, chiar si in timpul lui Stalin).
6. Reveniti asupra ideii ca stabilitatea unei guvernari "nu are de-a face cu sistemul electoral" Din pacate e o literatura masiva, de specialitate, care va contrazice. Plus ca unele exemple sint nepotrivite sau inexacte. Marea Britanie a schimbat mai multi prim-ministri, dar majoritatea parlamentara uneori a ramas aceeasi. Iar schimbarea aceasta a intervenit, uneori, in legatura cu atitudinea fata de chestiunea inarmarii, in functie de care au aparut aripi in partidele din Parlament. Iar chestiunea inarmarii depindea, in buna masura, de "input"-ul extern venit din Germania. In ce priveste sistemul "proportional" spaniol, va sfatuiesc, amical, sa va documentati: Senatul spaniol e ales prin vot majoritar. Iar Camera Deputatilor, desi e aleasa pe sistem proportional, are o alocare de mandate care nu tine seama si de numarul provinciilor, ceea ce face sa existe o abatere de la principiul proportionalismului. In fine, mai sint sint si alte observatii, imi pare rau ca nu pot sta, am curs azi...
6. Spuneti ca Louisiana, Quebec, Valonia, etc. pot fi comparate doar cu judetele Romaniei. Haideti, totusi... Ele sint state cu aproape aceleasi atribute ca unul "national". Valonia are si puterea de a incheia tratate. Louisiana are propriul cod de legi si propria Constitutie. Bavaria are o cetatenie proprie. Sicilia pastreaza tot ce incaseaza ca impozit. etc, etc, etc. Exact ca un stat national. Aici suspectez ca exagerati pentru a critica cu orice pret.
7. In legatura cu intrebarea dvs despre sistemele anglo-saxon si european, lucrurile sint complicate. Nu exista un singur model european. Iar in cel federal american Congresul nu poate sa il demita oricind pe Presedinte, cu doar pentru "high crimes". Iar Presedintele Romaniei nu a propus un Parlament care sa nu poata demite Presedintele. Vedeti ca pe www.presidency.ro este un link spre Raportul comisiei Stanomir.
8. Optiunea mea e diferita: un regim colegial, asemanator celui din unele state americane. Separatie intre Legislativ si Executiv, alegeri directe pentru practic toate posturile din Executiv, referendum si initiativa, judecata cu juriu si alegeri directe pentru judecatori.
Oricum, va multumesc pentru observatii.
2.2. @P.I. (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 10.03.2009, 09:12)
Scuze pentru greselile de tastatura. Una e semnificativa: alocarea mandatelor in Camera inferioara spaniola TINE seama si de nr. provinciilor, nu cum a rezultat din textul meu unde tastatura mi-a jucat o festa. Concluzia e insa aceeasi: abatere de la proportionalitate. O zi buna.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 10.03.2009, 13:15)
care pe care ?
Povestea este veche: depinde pe ce parte a baricadei te situezi; ce urmaresti, sau mai bine spus ce trebuie (ce ti se cere sa tintesti) ca sa-ti justifici pozitia si leafa.
Desigur ca, daca oricare dintre "partizani" ar migra intr-o alta tabara, brusc si-ar putea schimba si convingerile si fiti siguri ar gasi si argumentele necesare justificarii acestora.