Dragă, tu crezi ce vezi sau ce-ţi spun eu?

Mai-mai să stea planeta-n loc. De ce? Cum de ce!? Să prindă discursul lui Putin despre "starea naţiunii", varianta "Govorit Moskva". Epocal, istoric, fără pereche, gata să seteze mersul lumii şi al istoriei pentru încă o mie de ani! Ce mai, evenimentul evenimentelor care pune capac tuturor evenimentelor "care-a fost, care este şi care o mai fi", dacă o să mai poată vreodată să fie vreunul! Chestia a căpătat un supra-marcat profil "piramidal" aranjată fiind călare pe "aniversare". Un an de succese, "succesuri", depline şi totale, incontestabile reuşite operative şi strategice ale operaţiunii de denazificare şi demilitarizare a poporului ucrainian: "Marea Operaţiune Specială" împlineşte un an. Nici n-ai băgat de seamă cînd. Mai ieri era doar un prunc în scutece, azi merge singură-n picioare. Este adevărat, încă are nevoie de sprijin. Se sprijină, asemeni lui Kiril în cîrjele lui patriarherale, în discursurile lui Putin!

Pentru orice om cu mintea-ntreagă şi cu simţul realităţii nealterat, ceea ce spune Putin nu mai poate fi nici surpriză şi, desigur, nici indicator cu privire la lumea reală şi la mersul ei. Discursurile sale, acesta din Duma de Stat, cel de mîine de pe stadion, cel de poimîine de pe mai ştiu eu unde, sunt menite nu să spună ceva care mai are vreo legătură cu realitatea, ci să "betoneze" legenda oficială a regimului, cea care face din alb negru şi din dezastrul provocat de Putin şi gaşca lui un prilej de mîndrie, de bucurie şi de satisfacţie pentru poporul rus. Dacă nu tot poporul, atunci măcar acea parte a lui care, din obişnuinţă, din lene, teamă sau lipsă de informaţie ia vorbele "ţarului" drept realitatea însăşi, deşi motive să se îndoiască ar avea, slavă Domnului. Toate, dar absolut toate elucubraţiile propagandei patriotarde de cea mai pură extracţie stalinistă au fost trecute în revistă în această mostră de apariţie publică menită nu să spună ceva cuiva, ci doar să solidifice "alianţa" dintre cercul zero al responsabililor de crima comisă împotriva păcii lumii, a umanităţii, a independenţei şi suveranităţii politice, economice, sociale şi teritoriale a Ucrainei şi nu în ultimul rînd chiar împotriva Rusiei de actualele cercuri de putere unu şi doi de la Moscova, formate din susţinătorii activi, militanţi, ai regimului putinian. O propagandistică butaforie menită să spună lumii: "Noi suntem uniţi, poporul stă pavăză de neclintit în jurul Ţarului, Rusia e cu noi" şi vom lupta pînă la unu. Pe la două, avem alte treburi, dar pînă la unu....sigur!

Se aştepta cineva ca, la un an de la invazia militară a Rusiei în Ucraina, Putin să spună: Rusia este stat agresor? Mă rog, încă or mai fi şi niscai naivi-creduli pe lumea asta! Putin, însă, nu s-a sinchisit nici cît negru sub unghie de aşteptările lor. A spus singurul lucru care îi convine. Care îi dă apă la moară. Ei au început războiul!!! Ei sunt de vină pentru că au vrut să smulgă din trupul Rusiei părţile lui sacre. Ei aprovizionează cu arme şi cheltuie miliarde peste miliarde pentru ca să îşi susţină regimul marionetă de la Kiev. Ei au impus Rusiei nedreptele sancţiuni economice. Marioneta imperialiştilor unipolarişti de la Kiev vrea să aducă din nou ciuma fascistă peste pămînturile sfinte ale Rusiei şi peste ţinuturile frumoasei Europe. Rusia lui Putin nu va permite să se întîmple acest lucru. Ea apără pacea, libertatea şi drepturile oamenilor din Ucraina, iar dacă a fost obligată să recurgă la forţa armelor pentru a apăra aceste inestimabile valori ale civilizaţiei, atunci responsabilitatea o poartă EI! Occidentul, resuscitatorii fascismului şi ai nazismului pe meleagurile mănoase ale Ucrainei. Dacă nu va ajunge acest rezumat, nu aveţi decît să vă pierdeţi timpul şi să citiţi literă cu literă, cuvînt cu cuvînt, propoziţie cu propoziţie toată deversarea de propagandă chioară pe care a ţinut să o livreze lumii, de la înalta tribună a Dumei de Stat, Măria Sa Ţarul Putin Întîiul. Vă previn, însă, nu o să vă alegeţi cu mai mult.

Dincolo de caracteristicile structurale ale regimului putinian şi de operaţia inevitabilă pe care este silit să o facă, cea prin care realitatea este înlocuită, cu totul, de un fantasmagoric discurs propagandistic, mai există un motiv pentru a ne calibra cu grijă aşteptările, cînd vine vorba despre "vorbele" politicienilor. Poate aţi băgat de seamă, poate nu, dar discursul politic, nu doar în totalitarul regim al Rusiei putiniene, ci şi în bătrîne şi pînă mai de curînd respectabile democraţii occidentale evoluează, deja, de ceva vreme într-un soi de aquaplanare, în raport cu realităţile sociale. Cauciucurile au pierdut contactul cu solul şi se află la contact doar cu stratul subţire şi alunecos de apă. Cîtă vreme maşina merge inerţial şi fără nici cea mai mică deviaţie de direcţie, pare că lucrurile sunt în regulă, iar şoferul care nu ştie în ce primejdie a călcat este chiar "bucuros" că trăieşte o asemenea experienţă specială. Finalul, însă, este de regulă tragic. Omul din spatele volanului va constata curînd, plătind nu rareori cu viaţa, că cea mai mică deviere produce inevitabilul: dintr-o dată vehicolul se mişcă exclusiv după legile corpurilor fizice supuse diferiţilor vectori de forţă şi mişcare şi nu mai poate, nu mai vrea să asculte nici o iotă din dorinţele, îndemnurile, speranţele sau manevrele şoferului! Stratul care separă politica de realitate este tot un fel de apă, chioară, adică propagandă deşănţată, menită doar să atingă corzile slabe ale audienţelor şi ale electoratului "fezandat", pregătit, dornic, gata să audă doar ceea ce îi place să-i fie spus şi nimic altceva. Exerciţiile propagandistice, cel mai adesea precare, strîmbe şi tîmpe cu care se înpăunează politicieni de la care, altfel, te-ai fi aşteptat să nu uite chiar de tot cuvînt "respectabilitate" îmi aduc aminte de bancul a cărui replică am pus-o în titlul de azi. El, soţul model şi autoritar este surprins de Ea, soţia model şi oarecum înclinată spre "supunere", în pat cu amanta fragedă, blondă şi atît. Ţipete, reproşuri, scandal. El se apără cu o singură propoziţie repetată mecanic: dragă, nu e ceea ce crezi. Din cînd în cînd adaugă, aşteaptă să-ţi explic. Ea continuă scandalul. Aducîndu-şi aminte, la un moment dat, totuşi, de atuul autorităţii sale, El o întrerupe pe Ea din lamentaţiile şi reproşurile urlate, întrebînd-o sec: dragă, uite ce este, tu chiar vrei să ne certăm? Tu, crezi ce vezi sau ce-ţi spun eu?!!