DREPT LA REPLICA Doctorul Mariana Combiescu îi dă replica actualului director general al Institutului Cantacuzino

"Domnule director Adrian Ionel,

Am citit cu surprindere şi indignare interviul pe care l-aţi dat ziarului BURSA.

Nu ştiu dacă cu bună ştiinţă sau din lipsă de documentare (inadmisibil într-o dezbatere publică!) aţi afirmat nişte neadevăruri care murdăresc memoria unui om care a fost Profesorul Andrei Combiescu, directorul Institutului Cantacuzino din 1990 până în 2003.

Declaraţi că prăbuşirea Institutului a început în 1990 şi vă asumaţi în mod fals (ca să mă exprim decent) că aţi reintegrat Institutul în Reţeaua Institutelor Pasteur. Institutul Cantacuzino, care nu mai făcuse parte din 1948 din Reţeaua pasteuriană, a fost reintegrat prin efortul personal al Profesorului Andrei Combiescu (cunoscut şi apreciat de multă vreme peste graniţele ţării) în anul 1991. Acest eveniment a avut loc în Bucureşti, la Institutul Cantacuzino şi la el au participat directorul Institutului Pasteur din Paris - domnul Maxime Schwartz -, directorul Reţelei Pasteuriene Luc Durosoir, ambasadorul Franţei - Renaud Vignal - cu echipa sa, adjunctul Ministrului Sănătăţii al Franţei şi multe personalităţi medicale din Bucureşti. Există documente, fotografii, scrisori etc.

Datorită intrării Institutului în Reţeaua Pasteuriană, Andrei Combiescu a trimis peste 30 de tineri cercetători din Institut în diversele laboratoare ale reţelei (Paris, Atena, Tunis, Alger, Dakar, Antananarivo...). Şi toţi s-au întors.

Cu ajutorul colegilor români care lucrau de multă vreme la Institutul Pasteur din Paris s-a creat Centrul Jacques Monod, unde se ţineau cursuri pentru tinerii cercetători din ţară şi străinătate. La sugestia profesorului Andrei Combiescu s-a înfiinţat Laboratorul de analize pentru public, iar producţia de seruri, vaccinuri şi alte produse terapeutice (Cantastim) şi-a urmat cursul normal. Şi lista este lungă.

Dar cel mai important este că profesorul Combiescu a salvat Institutul de la dispariţie. În anul 2003, Ministrul Sănătăţii de la acea vreme a decis vinderea Institutului. În prezenţa cumpărătorului (o figură dubioasă şi controversată), Andrei Combiescu a refuzat să semneze actul de vânzare prezentat de doamna ministru. Reuşind să ajungă la preşedintele ţării din acea vreme, profesorul Combiescu a obţinut păstrarea Institutului. Răzbunarea doamnei ministru a fost că l-a pus să-şi dea demisia. Dar a fost fericit că a salvat Institutul. Dacă doamna Bartos ar fi reuşit, astăzi, domnule Adrian Ionel, nu mai eraţi directorul Institutului...

Pentru meritele sale, profesorul Andrei Combiescu a fost decorat în 1994 de guvernul Franţei cu Legiunea de Onoare în Grad de Cavaler şi de guvernul României cu Steaua României în grad de Ofiţer, în anul 2000.

Iar dumneavoastră, domnule director, îi murdăriţi memoria!

Poate sunteţi un manager de geniu, dar nu ştiţi nimic în domeniul microbiologiei. Am remarcat din interviul dumneavoastră cât de "original" aţi explicat despre autovaccinuri, am aflat că există oameni-mutanţi şi metode de distilare cu detergent. Un director al unui institut de cercetări, înainte de a avea o apariţie publică, trebuie să se documenteze. Ca manager puteţi spune că Institutul producea "efecte benefice", dar ca director general al unui institut de cercetări ar trebui să ştiţi că efectele benefice sunt apanajul terapiilor.

Şi vă mai rog ceva: să nu mai folosiţi termenul de Maestru când vorbiţi despre acest mare Om care a fost Profesorul Cantacuzino. Pentru că îl jigniţi.

Ca să nu vi se pară straniu că mă amestec în aceste treburi, să ştiţi că am lucrat 44 de ani în acest Institut, în secţia de Poliomielită, care era secţia de elită a Institutului şi am condus Centrul de referinţă pentru Enterovirusuri.

Dacă aveţi un minim de onestitate, domnule director, vă rog să daţi public o dezminţire".

DR. MARIANA COMBIESCU