DREPT LA REPLICĂ: Transmis de Ioan Micula la articolul "Bătrânii şi copiii plătesc factura", scris de Sorin Roşca Stănescu şi publicat în data de 8 iunie 2020 pe site-ul www.bursa.ro

Potrivit art. 1 din Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă "Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa, obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat".

De asemenea, în art. 2 din acelaşi document se prevede că "Ziaristul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din cel puţin 2 surse credibile". Pagina 2 din 4

În situaţia în care sunt date publicităţii informaţii inexacte, ziaristul şi redacţia au datoria de a face corecţiile necesare şi au obligaţia de a publica, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene, agenţiile de ştiri, posturile de televiziune şi radio şi în prima apariţie, pentru publicaţiile periodice, dreptul la replică al reclamantului, ca formă esenţială de reparare a prejudiciului adus acestuia.

2. În speţă, prin afirmaţiile neadevărate făcute în cadrul materialul intitulat "Bătrânii şi copiii plătesc factura" au fost aduse grave prejudicii subsemnatului, prin atingerile aduse dreptului la onoare şi reputaţie.

2.1. În cuprinsul articolului publicat, autorul, Sorin Roşca Stănescu, afirmă că "în luna decembrie, Florin Cîţu, ministrul Finanţelor, cu acordul lui Ludovic Orban, premier al României, şi al lui Klaus Iohannis, preşedinte, sau poate chiar la ordinul acestora, s-a transformat în Moş Crăciun. Şi ce a făcut Moş Crăciun? Le-a oferit unora şi altora daruri multe. Şi extrem de consistente. Fraţii Micula au primit jumătate de miliard de euro. Pentru un proces încă nefinalizat. Aşa a hotărât Guvernul. Să le dea bani în avans. În ideea că statul român va pierde. Deşi nu ar trebui să piardă. Dar banii s-au dus. Şi nu există dus-întors."

Aceste afirmaţii contravin flagrant realităţii, dezinformând publicul în sensul că Statul român "s-a transformat în Moş Crăciun", "a oferit unora şi altora daruri multe. Şi extrem de consistente. Fraţii Micula au primit jumătate de miliard de euro". În realitate, nu este în niciun caz vorba despre vreun tratament preferenţial, ci, dimpotrivă, Statul român a fost sancţionat prin sentinţa arbitrală pronunţată de Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii de la Washington. Statul român a fost astfel obligat la plata acestor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea drepturilor izvorâte din calitatea subsemnatului de investitor. Tribunalului General al Uniunii Europene a stabilit la rândul său că sumele se cuvin cu titlu de despăgubire şi nu reprezintă ajutor de stat.

2.2. Un alt neadevăr rezidă în afirmaţia potrivit căreia sumele au fost plătite "pentru un proces încă nefinalizat". În fapt, sentinţa prin care Statul român a fost sancţionat de către tribunalul arbitral din cadrul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii de la Washington a fost pronunţată în anul 2013. Chiar şi calea de atac a fost soluţionată încă din anul 2016, fiind menţinute obligaţiile stabilite în sarcina Statului român. Aşadar, în realitate, Statul român a plătit abia în 2019, adică cu 6 ani întârziere, sume pe care le datora în baza unei hotărâri arbitrale încă din 2013. Prin urmare, afirmaţia conform căreia Guvernul a hotărât să dea bani în avans este în flagrantă contradicţie cu realitatea. În plus, nu a fost vorba despre un act de voinţă al Guvernului, ci despre plata unor sume în procedura de executare a silită a Pagina 3 din 4 unor obligaţii impuse de foruri jurisdicţionale internaţionale. Aşadar, în decembrie 2019 Statul român s-a conformat unor obligaţii impuse de instituţiile jurisdicţionale abilitate şi în privinţa cărora s-a demarat în acord cu legea procedura de executare silită.

2.3. Mai mult decât atât, şi instanţele române au confirmat aspectele menţionate mai sus, prin hotărârile pronunţate. Astfel, inclusiv Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţiile la executare formulate de Statul român. Din această perspectivă, sunt false şi afirmaţiile conform cărora sumele s-au plătit "în ideea că statul român va pierde. Deşi nu ar trebui să piardă. Dar banii s-au dus. Şi nu există dus-întors.". Şi aceste afirmaţii reprezintă veritabile dezinformări. Căci odată ce litigiul împotriva Statului român a fost soluţionat, acesta este obligat să execute respectiva hotărâre. Nu există şi nu poate exista un nou proces pe rolul instanţelor române cu privire la despăgubirea datorată de Statul român. Instanţele române nu ar putea în niciun fel contrazice o instanţă arbitrală străină şi o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Odată obligat de forurile internaţionale menţionate, Statul român trebuie să-şi execute obligaţiile impuse, altminteri acestea poate fi executat silit. Prin contestaţiile la executare formulate, Statul român a încercat doar manevre de tergiversare a actelor de executare silită, neexistând nicio cale de a desfiinţa hotărârile prin care Statul român a fost obligat la plata despăgubirilor.

3. Dincolo de faptul că alegaţiile menţionate contravin realităţii, modul în care acestea au fost făcute este prejudiciabil în sine. Maniera de expunere denotă vădita intenţie de a aduce atingere reputaţiei subsemnatului. În concret, articolul reprezintă o critică la adresa Guvernului şi a măsurilor luate de acesta. Mizând pe sensibilizarea publicului, abordarea subiectului porneşte de la a deplânge situaţia unor categorii vulnerabile şi se concentrează pe prezentarea detaliată a lipsurilor cu care acestea se confruntă. Însă chiar din deschiderea materialului se face referire la subsemnatul, acesta fiind prezentat în calitate de ţap ispăşitor al tuturor neajunsurile cu care aceste categorii se confruntă. Chiar titlul afirmă în mod expres acest lucru "Bătrânii şi copiii plătesc factura".

Deşi, aşa cum am arătat, materialul se prezintă ca fiind unul care tratează problema guvernării, cititorului i se reaminteşte în mod recurent că cel răspunzător, măcar parţial, pentru neajunsurile guvernării este subsemnatul: "De ce nu sunt bani, în condiţiile în care, în decembrie, am împărţit cu două mâini, iar după decembrie am luat de la bănci cu patru mâini?". Spre încheiere se reia aceeaşi idee "Să revenim deci. S-au cheltuit aiurea sume exorbitante. S-au plătit bani pentru procese care nu au fost pierdute de statul român." Pagina 4 din 4

4. Este nepermis ca un investitor privat care nu se face vinovat de nicio încălcare a legii şi care a primit câştig de cauză din partea tribunalelor internaţionale menţionate, dar care a fost despăgubit cu mai bine de 6 ani întârziere, să fie denigrat în această manieră. Legea română sancţionează astfel de derapaje, impunând fiecărui persoane obligaţia respectării dreptului la onoare şi reputaţie a altor persoane. Obligaţia în sarcina jurnalistului este evaluată cu atât mai strict cu cât acestuia, în calitate de formator de opinie, îi revin responsabilităţi suplimentare. Încălcarea obligaţiilor menţionate atrage răspunderea pentru prejudiciile cauzate.

Efectele prejudiciabile ale afirmaţiilor din materialul publicat se resimt deja, alegaţiile fiind preluate şi perpetuate şi de alte publicaţii on-line. Acest aspect conduce la amplificarea semnificativă a prejudiciului cauzat.