După alegeri despre votul în Alb

Sociologii şi analiştii probabil că au început deja studierea şi interpretarea scrutinului din 30 Noiembrie.

Eu mă voi referi doar la votul în alb şi votul diasporei.

Voi începe afirmând că votul în alb sau neparticiparea la vot însea­m­nă acelaşi lucru, adică refuzul de a exprima o opţiune...

Un important formator de opinie a interpretat votul în alb ca o formă de delegare a responsabilităţii de la cei care nu vor să-şi exprime opinia către cei care au opţiuni clare.

Adică, nedorind să-şi exprime o preferinţă, dar dorind să-şi exercite datoria cetăţenească de a vota, prin votul în alb lasă la discreţia celorlalţi alegători alocarea votului său.

Până aici totul sună foarte frumos şi se pare că un număr mare de votanţi au adoptat această formă de exprimare.

Cu toate că votul în alb, ori neparticiparea la vot, are aceeaşi semnificaţie totuşi există şi o diferenţă importantă.

Absentul nu este luat în consideraţie, însă, votul în alb este considerat ca vot valid şi este inclus în numărul total de voturi exprimate.

Acest procedeu face ca votul popular să fie distorsionat de voturile în alb.

De exemplu, să presupunem că avem 3 partide şi 100 de voturi exprimate.

Un partid obţine cinci voturi şi celelalte 60 şi respectiv 35 de voturi.

Pe această bază toate trei au trecut pragul electoral având 5%, 35% şi respectiv 65% din voturile exprimate astfel câştigând dreptul de a fi reprezentate în parlament.

Să adăugăm însă şi cinci voturi în alb.

Totalul voturilor devine 105 şi, în consecinţă, partidul cu cinci voturi nu mai trece pragul electoral având un procentaj de sub 5% în acelaşi timp mărind cu 3.5% votul partidului majoritar prin redistribuţie.

Acest înseamnă lucru că acei care nu au avut sau nu au dorit să exprime vreo opinie au fost reprezentaţi democratic prin delegare de autoritate?

În cazul alegerilor recente probabil că mulţi vor spune că dacă votul în alb a eliminat PRM şi PNG, atunci votul a fost util.

Mă întreb dacă se putea argumenta acelaşi lucru dacă era vorba de o altă formaţiune, de exemplu UDMR care printr-un mai mare vot în alb putea fi eliminată.

Vorbind de nevotanţi nu poţi să nu întrebi în ce categorie intră alegătorii care au fost descalificaţi de a-şi exprima votul prin, stipularea că exercitarea dreptului de vot nu este permis decât la locul de reşedinţă.

Se poate oare argumenta că descalificarea unui segment al populaţiei care din motive de forţă majoră nu a fost în oraşul de reşedinţă (exemplu un chirurg care a trebuit să salveze o viaţă în altă localitate) a fost o măsură care serveşte interesul public?

Mă miră că nimeni nu a decis să testeze această hotărâre la Curtea Constituţională.

O altă anomalie a scrutinului a fost introducerea de reprezentanţi ai diasporei. Facând abstracţie de orice alte argumente, un lucru este clar,diaspora nu este interesată de a fi reprezentată în parlamentul de la Bucureşti.

Facând o estimare aproximativă, probabil că nici 1% din diasporă nu a participat la vot.

Cred că în marile metropole ale lumii un bal sau spectacol românesc atrage mai mulţi oameni decât numărul celor care au participat la scrutin.

La Melbourne au votat în jur de 200 de oameni. Un film românesc a atras o participare substanţial mai mare.

În treacăt fie, spus problemele dias­porei nu se rezolvă în parlamentul de la Bucureşti.

Pentru o politică de promovare a culturii şi identităţii româneşti aportul noilor aleşi nu poate fi decât marginală.

În ce priveşte administraţia şi birocraţia autorităţilor din România problemele diasporei sunt similare cu ale celor care trăiesc în ţară.

Deoarece nu vreau să mă autointitulez analist, las pe cei care au credibilitate în acest domeniu să analizeze dacă aspectele menţionate mai sus servesc interesul public sau sunt un compromis al interesului public?

La ora când scriu aceste rânduri s-a dat publicităţii faptul că spre consternarea domnului Marko Bela UDMR-ul nu face parte din coaliţia de guvernare.

În 20 de ani putea să înveţe că un partid mic exercită o influenţă dis­proporţională cu votul popular atunci când participarea sa este necesară pentru a forma o majoritate, în caz contrar influenţa sa se apropie de zero.

Pentru moment se pare că influenţa tinde spre zero. În caz că actuala coaliţie va tinde spre instabilitate pendulul se poate înclina spre extrema cealaltă.