EDITORIAL De-căderea "baronilor" şi noua configuraţie politică

Căderea celui care este denumit "baronul" de Vaslui vine după o serie neagră de evenimente - începută cu azilele "groazei", continuând apoi cu explozia de la Crevedia, pentru a ajunge la reţinerea spectaculoasă de către un DNA revitalizat a preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui - care a afectat în mare măsură credibilitatea PSD, probabil mult mai mult decât sugerează sondajele.

Dacă până acum PSD se simţea protejat în zona sa de confort electoral, cea a oraşelor mici şi mijlocii şi a zonei rurale, unde - cu excepţia câtorva judeţe din Transilvania - domină absolut peisajul politico-administrativ, seria neagră de scandaluri care pare să nu se mai sfârşească va avea consecinţele greu de prevăzut pentru viitorul partidului. Dacă până acum PSD a încercat să circumscrie dezastrul şi a eliminat fără menajamente politicienii afectaţi, acum succesiunea evenimentelor va afecta soliditatea şi solidaritatea partidului. Nu este exclus că mulţi aleşi locali, care au recurs sau recurg la acelaşi tip de practici ca la Vaslui, se vor simţi în primejdie şi vor avea tendinţe centrifuge. Iar susţinerea internă a conducerii centrale şi în primul rând a premierului Ciolacu, ce ar trebui să protejeze membrii de partid, s-ar putea prăbuşi. Or, forţa de preşedinte a lui Marcel Ciolacu venea tocmai din sprijinul filialelor care va deveni determinant în vederea confruntărilor electorale de anul viitor.

De la rocada primilor miniştri din iunie, tabla de şah a politicii româneştii a devenit din ce în ce mai puţin previzibilă. Iar fundalul reprezentat de războiul din Ucraina care acum a ajuns efectiv la graniţă, de consecinţele cumulate ale războiului hibrid pe care Rusia îl duce de cel puţin un deceniu şi la noi şi care a reuşit să exploateze fracturile şi tendinţele negative preexistente şi să dezbine şi mai mult societatea românească, dar şi de o situaţie bugetară incertă, creează condiţiile pentru o recrudescenţă a extremismului care nu are echivalent decât în situaţia dintre cele două războaie mondiale. Or, atunci tentaţia extremistă a dus România într-o fundătură din care s-a trezit, dacă s-a trezit, abia la Revoluţia din 1989.

Dacă până acum doar PNL părea să deconteze participarea la (această) guvernare, acum a venit rândul ca PSD - care este expus unor forţe telurice cărora nu pare să le poată face faţă - să resimtă efectul asumării guvernării. De fiecare dată când partidul a vrut să puncteze electoralist pentru a se impune ca centru al puterii de stat, a venit un eveniment care a pus întreaga operaţiune de comunicare a PSD în dificultate.

În aceste condiţii, dincolo de spectacolul politic, guvernul Ciolacu a reuşit totuşi câteva iniţiative interesante, precum cea privind acordul bilateral privind licenţierea cerealelor din Ucraina, care a dovedit că, dincolo de circumstanţele dificile, România, indiferent de partidul care se află la guvernare, rămâne europeană şi ataşată democraţiei liberale. Or, aceasta este o diferenţă faţă de epoca Dragnea-Grindeanu-Tudose-Dăncilă pe care observatorii externi o vor analiza cu interes. Dar este această schimbare una de esenţă sau doar de circumstanţă? Există riscul ca extremismul să devină dominat în România, iar PSD să devină o "victimă" a contextului şi să revină spre un populism salvator. Şi asta pentru că PSD a profitat - dacă ar fi să ne amintim numai de permisivitatea sa faţă de tezele conspiraţioniste din perioada restricţiilor faţa pandemiei de Covid - de valul populist pentru a culege voturi uşoare. Iar tendinţele populiste, cel puţin discursive - de tipul ameninţării Austriei cu o procedură a CJUE - nu au lipsit. Dar acum, când extremismul şi populismul îşi găsesc un exponent "autentic", va mai putea PSD să profite de avantajele sale competitive? Actualul calendar electoral pentru 2024, cu alegeri europene care să seteze tendinţele electorale pentru jumătatea de an în care se aglomerează încă patru scrutine complică viaţa partidelor sistem, iar PSD nu va fi scutit de consecinţe.