Emil Ciocoiu, de la Bruxelles la Sinaia, via Sinai

În urmă cu cîteva zile ne întrebam cum va arăta sezonul de cumpără-turi de artă la sfîrşitul anului, în "jumătatea" sa scurtă, dar intensă. Adică deşi ţine doar patru luni incomplete, conţine "luna cadourilor", practică intens secătuitoare de buzunare şi conturi. Prima partea a anului a fost tare, pe plan mondial, şi promiţătoare la noi, mai ales la Artmark, susţineam noi cu datele lor. De asemenea, reamintesc suges-tia de a sta cu ochii pe cursul treburilor din acest plan, mai ales la noi, să vedem dacă depăşim sau măcar egalăm cum a mers anul trecut.

De pe linia de mijloc a cronicarului, mi-am exprimat scepticismul că vom aduna suficient în aceste luni caracterizate de fluturaşi, de salariu sau pensie, desigur, din ce în ce mai anemici, cu aripi translucide, gata să îngheţe la prima suflare a preţurilor şi a cheltuielilor de iarnă. Demarajul licitaţiilor nu a fost de natură să mă arunce în tabăra entuziasmului, deşi este doar un început, merită să sperăm şi în viitor, chiar pînă la 31 decembrie fix. Pe de altă parte, un lucru început este pe jumătate terminat şi dacă aşa arată prima jumătate, mi-e frică de a doua.

În linii mari, primele vînzări ale sezonului nu au fost nici bogate şi nici înghesuite, dar s-au obţinut nişte preţuri. Dacă am apucat să vorbim de Goldart, să vedem şi rezultatele de la Alis, de marţea asta. Nu, nu este o greşeală, din acest sezon Alis s-a mutat marţea şi, deşi nu este demonstraţie sindicală, se des-făşoară în Piaţa Victoriei. Nu la "ţepe", ci la Uzinexportimport, la înălţime, unde se ţineau nişte expoziţii şi vernisaje rotunde.

Tare de tot a fost un Pallady portocaliu, mai exact, ca să nu se interpreteze, "Natură statică cu portocală" şi scriitură pe spate. A fost vîndut cu 80 de mii de lei ronificaţi, adică vreo 20 de mii de euro meritaţi. Vine la rînd un Mutzner, în tonurile lui de maestru, o domnişoară în şezlong îndeletnicindu-se cu cusutul, pictură adjudecată la 31 de mii de lei. O femeie mai sumbră, nu pentru că este de Baba, ci pentru că este în negru, a fost vîndută cu 17 mii de lei, cu care mai venim de acasă, chit că nu e ulei, ci tehnică mixtă. Cu o denumire mult prea tehnică, "Seminud", dar la acelaşi preţ, 17 mii, s-a vîndut o pictură de Schweitzer-Cumpăna. Cu 11 mii de lei, marţi, la Alis, s-a dat un Vânătoru, o tînără cu pălărie şi lumină de vară.

Cum sugeram, multe piese bune au rămas nevîndute, practică tot mai des întîlnită în ultimul timp. Rămîne să ne întrebăm asupra puterii subiectului în comerţul de artă, dacă pictura "Peisaj cu biserică" de Partog Vartanian ar fi intrat în licitaţie cu o denumire care să arate că organizatorii ştiu că e vorba de bisericuţa Stella Maris de la Balcicul reginei Maria, văzută foarte romantic de sub arcadele Nymphaeum-ului, ar fi fost ea adjudecată măcar cu cele 2,6 mii cerute? Ori faptul că "Balcicul noaptea" de Dan Constantinescu (n.1950) nu s-a vîndut este cauzat de dubiul gros asupra localizării, localitatea menţionată neavînd nici în cea mai groasă noapte polară castele pe culmi înalte bătute de valuri albe? Că dacă nici Balcicul nu mai vinde, atunci nu ne mai scapă nici FMI, nici BEI, nici BIRD, nici BERD, nici Comisia Europeană şi nici măcar BNR-ul.

Balcicuri de excepţie flanchează două mari "Impresii" marine din expoziţia lui Emil Ciocoiu, deschisă la Bucureşti, dar închisă deja la ora aceasta, lăsînd loc licitaţiei Goldart de duminică. Mîine, însă, expoziţia "De la Sinai la Sinaia" a pictorului aachenez se deschide la Casinoul Regal nu din Sinai, ci, aţi ghicit, din Sinaia. Este o compunere de mari şi puternice dimensiuni, singurele care merg în acest prestigios spaţiu, mai ales că vorbim de Sinaia for Ever, zilele şi chiar nopţile oraşului ce se sărbătoresc în acest timp al anului.

Student important al lui Şaru, căruia i se făcea deja loc în simeze şi în locurile care contează pentru arta românească, Emil Ciocoiu avea nevoie de liniştea căutării pe linia unei viziuni ample, astfel că, în 1980, alege să se stabilească în Germania. A lucrat asiduu şi pentru spaţii străine, cel puţin de cunoaşterea noastră de după Zid, astfel că, în 1996, prima dată cînd revine în România, după toate cele întîmplate, direct la Palat, apare de nerecunoscut. Este o pictură de mare compoziţie, cu propuneri programatice profunde. Vor mai trece alţi 11 ani pînă vine iar cu o expoziţie, la Galateca BCU-ului, în timp ce italienii îl expuneau pe vreo cîteva etaje ale unui palat, cîteva luni bune, toate de vară. Acum, Emil Ciocoiu vine de la Vaals, un orăşel din Olanda, lîngă punctul de triplă întîlnire a acestei ţări cu Belgia şi Germania, în acelaşi timp, unde a participat la ZARVA, adică Zilele Artei Româneşti la Vaals, alături de alţi pictori, mulţi muzicieni de clasă, un păpuşar şi vin bun, nu spun care, că imediat dispare, iertată-mi fie rima, inspirată, oricum. Şi merge, aşa cum spuneam, cîteva săptămîni, pe pămîntul din Sinaia. De altfel, aceasta este semnificaţia expunerilor Emil Ciocoiu din acest septembrie care îi este natal.

Numit şi pictor al astrelor, pentru compoziţiile sale de început de lume şi jocul cu energii pline de culoare, Emil Ciocoiu ni se arată un atent şi sensibil observator al frumuseţilor cu picioarele pe pămînt, care îţi umplu sufletul. Nu este o schimbare, nu este un şoc, nu este o revelaţie, trebuie doar să ştim să ne amintim sugestiile timide sau doar discrete din expunerile sale anterioare, unde pictorul Cosmosului ne trimitea şi la reflexia interioară. În acest timp, la impunătorul sediu al Ambasadei României din Berlin, picturile de mari dimensiuni ale lui Emil Ciocoiu adună, de la vernisajul din martie, succes şi caldă atenţie pentru arta românească. Aşa făcea, la momentul potrivit, şi în marile saloane de la Bruxelles, în luptele noastre pentru NATO şi UE, ca unul dintre pictorii români respectaţi, apreciaţi şi excepţional cotaţi în Occident. Acum, Emil Ciocoiu a ajuns, de la Bruxelles la Bucureşti şi de la Sinai, la Sinaia.