Europa văzută dinspre Ateneu

Dincolo de fotografiile oficiale şi de obsesiva referinţă la discursul lui Donald Tusk de la Ateneu, debutul oficial al Preşedinţiei româneşti a Consiliului de miniştri al UE nu a fost reuşit să convingă. Două viziuni despre Europa s-au confruntat în faţa opiniei publice europene. Şi, după ce această ceremonie s-a încheiat, mulţi - dincolo de Bucureşti, în restul Europei - se întreabă dacă maşinăria chiar poate fi pusă pe şine.

Sigur, ceremonia oficială a trecut fără prea multe momente jenante, dar s-ar fi putut întâmpla altfel? Oricum, între liderii Uniunii Europene şi Guvernul român relaţiile erau mai mult decât reci şi nu era nevoie de mai mult decât de un concert la Ateneu pentru a le încălzi. De aceea, schimbul de avertismente dintre liderii UE şi reprezentaţii Guvernului României erau previzibile. Doar că cei ce veneau de la Bruxelles au surprins prin modul inteligent şi profesionist în care au făcut-o.

Relaţia tensionată dintre oficialii de la Bruxelles şi cei de la Bucureşti se datorează direcţiei iliberale şi anti-europene pe care Guvernul român a dat-o, nu doar sistemului judiciar, ci şi regimului politic româ­nesc. La Ateneu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a avertizat gazdele în propria lor limbă, ca să nu existe vreo problemă de înţelegere, să nu se abată de la normele UE. Ori, asta nu s-a mai întâmplat la vreo altă lansare oficială a unei preşedinţii rotative. Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat dacă nu era evident că direcţia pe care a luat-o Româ­nia este greşită.

Dacă n-ar fi existat, guvernarea actuală ar fi trebuit să inventeze un Klaus Iohannis care să mai dea ceva încredere liderilor europeni. Căci, doar profesionalismul echipelor tehnice româneşti pregătite pentru a coordona pentru un semestru diferitele dosare europene nu este suficient pentru a contrabalansa serioasele problemele de încredere pe care lipsa de experienţă europeană, dar mai ales orientarea ideologică populistă (statul paralel, conspiraţia multinaţionalelor, etc.) ale celor aflaţi la guvernare le induc oficialilor de la Bruxelles. În acest context, trebuie înţeleasă şi referinţa la meciul de la Sevilla şi la Helmuth Duckadam. Căci Duckadam are origine germană la fel ca Iohannis. Iar utilizarea limbii române pentru a face accesibil acest apel la apărarea statului de drept arată că nu către oficialii guvernamentali, a căror politică este cunoscută, se îndrepta rugămintea lui Tusk, ci către români. Referinţa la Duckadam nu este deloc întâmplătoare şi nici doar sportivă, ci trimite spre cel ce se află la conducerea României şi care ar trebui să apere "libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viaţa publică, statul de drept şi Constituţia".

Liderii de la Bruxelles au vorbit aceeaşi limbă europeană, pe câtă vreme cei de la Bucureşti au vorbit limbi diferite. Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, nu l-a contrazis pe Donald Tusk, şi a declarat că nu pot exista compromisuri în ceea ce priveşte statul de drept, drepturile omului şi lupta împotriva corupţiei. Şi, din acest punct de vedere, doar preşedintele Iohannis părea să fie pe aceeaşi lungime de undă cu liderii europeni.

Pentru că atunci când i-a venit rândul, Călin Popescu Tăriceanu, chiar dacă în engleză, tot de problemele româneşti vorbea, parcă pentru a justifica îndoielile exprimate de Jean Claude Junker în interviul pentru Die Welt din 29 decembrie 2018 "Guvernul de la Bucureşti nu a înţeles, încă, pe deplin ce înseamnă să prezidezi statele UE, să pui propriile preocupări pe un plan secundar".