EXPERT FRANCEZ: Xi Jinping se comportă ca un împărat chinez clasic

Partidul Comunist Chinez şi-a sărbătorit joi centenarul, într-un context de neîncredere internaţională faţă de veleităţile expansioniste ale Imperiului de Mijloc. Dacă preşedintele chinez, Xi Jinping, şi-a reiterat miercuri voinţa de a-şi "ridica" ţara "pe primul loc în lume" până în 2049, această strategie aparţine, potrivit lui Jean-Vincent Brisset, cercetător asociat la IRIS (Institut de Relations Internationales et Strategiques), mai mult "tradiţiei" chineze decât ideologiei partidului, informează G4media.

Partidul Comunist Chinez (PCC) a sărbătorit 100 de ani de la naştere, cu o revărsare de propagandă pentru gloria Chinei, devenite în decurs de 40 de ani a doua putere economică mondială. În afara graniţelor sale, China face obiectul criticilor din ce în ce mai virulente pentru politica sa în regiunea Xinjiang, în Marea Chinei de Sud, faţă de Hong Kong sau Taiwan. Preşedintele american Joe Biden se străduie să-şi unească aliaţii contra unei ameninţări chineze pe care o consideră planetară.

Miercuri, în deschiderea celui de-al 19-lea Congres al PCC, preşedintele chinez, Xi Jinping, a prezentat un tablou al unei Chine "socialiste moderne" care "va urca pe primul loc în lume" până în 2049, data centenarului Republicii populare.

Transformată radical de patru decenii de reforme economice, China de astăzi nu mai are multe în comun cu cea a lui Mao, dar urmăreşte aceleaşi scopuri expansioniste, fără ca acest lucru să fie totuşi intrinsec legat de partid.

Jean-Vincent Brisset, cercetător asociat la IRIS, afirma deja la "France 24" cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a Republicii populare: "Modul de a guverna şi modul de a gestiona societatea provin din regimurile comuniste, dar modul de a gestiona relaţiile internaţionale nu are nimic de-a face cu comunismul teoretic". La fel stau lucrurile în ce priveşte strategia expansionistă a Chinei, spune el astăzi. După părerea lui, aceasta este mai curând un rezultat al "tradiţiei" şi al "concepţiei civilizaţiei chineze" decât al ideologiei partidului.

La nivel regional, nu există discuţie: ei consideră că ţara este puterea absolută având în jur vasali. Dar pentru a deveni una din marile puteri mondiale, va trebui să accepte reguli care nu sunt toate fixate de Beijing şi asta este insuportabil pentru un anumit număr de chinezi, cât şi pentru o parte a regimului. Totuşi, în cadrul acestuia din urmă există din ce în ce mai mulţi "moderni" pe care nu i-ar şoca să conducă o ţară care discută cu restul lumii.

Partidul comunist este un episod. Teoretic, dinastia comunistă nu este ereditară, dar Xi Jinping inaugurează ceva mai ereditar decât predecesorii săi. Suntem în ceva ce este foarte mult amprentat de tradiţia şi concepţia civilizaţiei chineze faţă de restul lumii, mai mult decât de Partidul comunist, care a abandonat deja multe din referirile la marxism şi la ura împotriva capitalismului. Partidul este ştampilat comunist, dar este vorba înainte de toate de partidul chinez.