Pentru a-şi păstra competitivi producătorii, dar şi pentru a evita relocarea producţiei din Uniunea Europeană în ţările terţe, Comisia Europeană a introdus Taxa pe Carbon aplicabilă importurilor de produse din industrii intens poluante, din sectoarele ciment, fontă, fier şi oţel, aluminiu (de exemplu, minereu de fier, tuburi, ţevi, rezervoare, construcţii şi părţi de construcţii, şuruburi, piuliţe), îngrăşăminte, energie electrică şi hidrogen. Acestea sunt considerate "produse CBAM" prin Regulamentul (UE) 956/2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră, Carbon Border Adjustment Mechanism (CBAM), aşa-numita Taxă pe Carbon, aplicabilă de la 1 octombrie 2023, conform unui comunicat de presă al companiei EY România.
Din practica primelor două termene de raportare (pentru trimestrul IV 2023 şi pentru trimestrul I 2024) rezultă o multitudine de aspecte de înţeles şi de aplicat de către companii. Deşi regulamentul este însoţit de explicaţii în profunzime, documente şi detalii, toate fiind pe larg expuse în platforma dezvoltată de UE, realitatea arată complexitatea şi specificitatea aplicării în practică a regulamentului de către companii. De exemplu, una dintre cele mai mari provocări în realizarea raportărilor constă în comunicarea cu furnizorii şi obţinerea informaţiilor necesare la calculul emisiilor.
"Perioada dintre 1 octombrie 2023 şi 31 decembrie 2025 este definită ca o perioadă de tranziţie, în care importatorii au obligaţii de raportare a emisiilor încorporate în produsele CBAM importate, fără obligaţia de plată a unei taxe ca atare. Importatorii de produse care fac obiectul taxei CBAM vor trebui să obţină statutul de "declarant autorizat CBAM", începând cu 1 ianuarie 2025", explică Mihai Petre, Director, Comerţ Internaţional, EY România.
Informaţiile se raportează prin intermediul bazei de date electronice a Comisiei (CE), Registrul Tranzitoriu CBAM, în baza unei înregistrări prealabile, care poate fi efectuată fie individual, de către importator, fie prin intermediul reprezentantului indirect, în cazul în care importatorul nu este stabilit într-un stat membru sau declaraţia vamală este depusă prin reprezentare indirectă. Următoarea raportare, a treia de la introducerea obligativităţii, trebuie depusă până la 31 iulie 2024, pentru mărfurile importate în cel de-al doilea trimestru al acestui an.
"Declaranţilor li se permite să utilizeze valorile implicite publicate de către Comisia Europeană pentru a raporta emisiile încorporate ale produselor importate care fac obiectul CBAM numai în cazul în care nu sunt disponibile date reale privind emisiile încorporate ale anumitor bunuri la nivelul instalaţiei, până la 31 iulie 2024 ", a explicat a explicat Daniela Neagoe, Senior Manager, Comerţ Internaţional, EY România.
După finalizarea perioadei de tranziţie, începând cu anul 2026, pe lângă obligaţia de raportare, importatorii de produse CBAM vor fi obligaţi să achiziţioneze "certificate CBAM", pentru a-şi acoperi emisiile de carbon, pe care vor trebui să le restituie autorităţilor până la data de 31 mai a fiecărui an, prin intermediul Registrului CBAM.
"Calculul acurat pentru emisiile de carbon ale produselor este esenţial, întrucât rezultatele acestuia pot influenţa decizia companiilor de a achiziţiona bunuri cu amprentă de carbon mai mică, ceea ce, în funcţie de tipul industriei, poate facilita atingerea ţintelor de decarbonizare setate de companie. Pe de altă parte, acestea pot influenţa şi performanţa financiară a companiilor, prin necesitatea achiziţiei de certificate CBAM", a explicat Sergiu Vasilie, Senior Manager, Sustenabilitate şi Schimbări Climatice, EY România. Din practica de până acum, de exemplu, pentru anumite produse, emisiile calculate de instalaţie au fost de aproape cinci ori mai mici faţă de valoarea implicită stabilită de către Comisia Europeană.
Pe măsură ce schimbările climatice continuă să aibă un impact din ce în ce mai mare asupra economiilor, întreprinderilor şi comunităţilor globale, este mai important ca niciodată să se accelereze tranziţia către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Paradoxal, într-un moment în care emisiile globale de gaze cu efect de seră trebuie să scadă rapid, acestea continuă să crească.
"Tranziţia către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon poate veni cu riscuri semnificative, dar poate crea, de asemenea, oportunităţi uriaşe pentru organizaţiile care gândesc cu anticipaţie, pentru a genera valoare din noi afaceri, produse şi servicii", a declarat Anamaria Stroia-Tilley, Senior Manager, Sustenabilitate şi Schimbări Climatice, EY România.
Un alt subiect de interes este, de asemenea, Noul Regulament F-Gas (UE) 573/2024, în vigoare din luna martie 2024. Acesta introduce noi restricţii de utilizare a hidrofluorcarburilor (ca atare sau în cadrul unui echipament, cum ar fi frigidere, congelatoare, echipamente de climatizare, pompe de căldură, produse de îngrijire personală) şi prevede eliminarea totală a acestora până în anul 2050.
În acest context, recomandarea experţilor EY este de a demara cât mai repede analiza impactului taxei CBAM asupra activităţii companiei şi de a lua în considerare cel puţin câteva acţiuni obligatorii: demararea unei analize a impactului CBAM raportat la activitatea desfăşurată, dar şi în funcţie de importurile efectuate, pe baza codurilor tarifare şi a ţării de origine pentru bunurile importate; contactarea furnizorilor în vederea obţinerii informaţiilor necesare, dar şi notificarea acestora cu privire la obligaţiile incidente CBAM; obţinerea accesului la registrul tranzitoriu CBAM; evaluarea impactului financiar; iniţierea procesului de obţinere a statutului de declarant autorizat CBAM începând cu 1 ianuarie 2025.