Faţa slută a "democraţiei" europene s-a arătat şi în Portugalia

La începutul lunii octombrie 2015 au fost alegeri parlamentare în Portugalia. Ţara şi conducătorii ei au fost deseori lăudaţi de autorităţile europene în ultimii ani, pe fondul măsurilor de austeritate adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor planului de "salvare" a economiei şi sistemului bancar. Mai mult, Portugalia este considerată o "poveste de succes" a zonei euro şi este dată drept exemplu altor membri, cum este Grecia.

Dar a venit şi vremea confruntării "basmului" cu realitatea. În august 2015, un articol din The Telegraph arăta, pe baza unei analize de la FMI, că "îndatorata Portugalie rămâne copilul problemă al Europei". Tot Fondul a atras atenţia cu privire la "iluzia redresării prin intermediul exporturilor".

Politica de austeritate urmată de guvernul Coelho, pe fondul presiunilor externe, a inclus majorări ale taxelor, care au condus la o recesiune de trei ani.

Măsurile nu au avut succes, în condiţiile în care datoria publică şi-a continuat creşterea, pe fondul unei economii care nu a revenit la nivelul anterior crizei nici măcar în preţuri curente (vezi graficul).

Produsul Intern Brut real era, în 2014, cu 7,1% sub nivelul celui din 2008, în timp ce PIB-ul nominal a înregistrat o scădere de 3% în aceeaşi perioadă. În schimb, datoria publică a crescut cu 76,1% între 2008 şi 2014.

În acest context, FMI a avertizat că nivelul "sufocant" al datoriilor publice şi private, precum şi volumul ridicat al creditelor neperformante afectează puternic economia ţării. Datele oficiale arată că ponderea datoriei publice în PIB este de 127%, iar a datoriei totale de 370%, adică o situaţie mai gravă decât a Greciei.

Pentru redresarea economiei, Fondul recomandă restructurarea masivă a datoriilor sectorului privat şi lichidarea companiilor "zombi", după cum mai arată The Telegraph.

Cotidianul britanic estima, în august 2015, că Partidul Socialist, care s-a pronunţat pentru stoparea programelor de austeritate, va obţine majoritatea parlamentară în urma alegerilor, iar liderul socialist Antonio Costa promitea că va opri "obsesia austerităţii".

Promisiunile sale nu au fost, însă, suficient de convingătoare. Pe fondul unui minim istoric al ratei de participare la vot, de 55,8%, coaliţia de centru-dreapta condusă de Pedro Coelho, actualul premier, a câştigat 38,6% din voturi, o cotă insuficientă pentru formarea guvernului.

Negocierile cu socialiştii au eşuat, iar aceştia s-au mişcat rapid pentru a forma o coaliţie de stânga alături de comunişti şi un alt partid de stânga, formaţiunea ad-hoc dispunând de o majoritate de 50,7% în Parlament. Liderul socialist Antonio Costa a cerut, în aceste condiţii, numirea ca prim-ministru, dar preşedintele Anibal Cavaco Silva a refuzat.

În urma refuzului preşedintelui, Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph că "zona euro a trecut Rubiconul prin interzicerea accesului la putere a stângii". Acesta este primul caz în care partidelor eurosceptice li se neagă dreptul de formare a guvernului, interdicţie justificată prin interesul naţional, după cum mai scrie jurnalistul britanic.

"Acesta este cel mai rău moment pentru o schimbare radicală a fundaţiilor democraţiei noastre", a justificat Cavaco Silva decizia de a cere tot fostului premier să formeze noul guvern.

În opinia preşedintelui, "după marile sacrificii din ultimii ani este datoria mea să fac tot ceea ce este posibil astfel încât să nu transmitem semnale false instituţiilor financiare, investitorilor şi pieţelor". Ce ar mai fi de spus, când voinţa poporului, cel puţin conform definiţiei democraţiei încă acceptată la nivel european, a ajuns să fie considerată "semnal fals" pentru instituţiile financiare şi pieţe?

Antonio Costa a declarat că decizia preşedintelui reprezintă o gravă greşeală, deoarece "este inacceptabilă uzurparea puterilor exclusive ale parlamentului", şi a anunţat un vot de neîncredere la prezentarea noului guvern în forul legislativ.

Ana Catarina Mendes, parlamentar şi purtător de cuvânt al Partidului Socialist, a declarat pentru Reuters că "noul guvern nu are niciun viitor şi este conştient de acest lucru", deoarece "nu dispune de o minimă capacitate de a interacţiona cu societatea".

Ceea ce se întâmplă în Portugalia nu este decât o nouă etapă a marşului forţat al Europei către o societate lipsită de legitimitate democratică, marş justificat, însă, tocmai prin apelarea neîntreruptă la principiile democratice.

"Cavaco Silva îşi foloseşte puterea pentru a impune o agendă ideologică reacţionară, în interesul creditorilor şi a instituţiilor zonei euro, iar totul se face, cu o remarcabilă impertinenţă, în numele apărării democraţiei", este verdictul lui Ambrose Evans-Pritchard.

Poate că socialiştii şi aliaţii lor vor bloca revenirea la putere a blocului de centru-dreapta sau poate că guvernul minoritar va depăşi moţiunea de cenzură în urma unor "jocuri" politice justificate prin interesul naţional, însă niciuna dintre cele două blocuri politice nu vor putea să voteze împotriva matematicii implacabile a datoriilor.

Doar când povara acestora va deveni insuportabilă, în ciuda relaxării cantitative a BCE, se va vedea adevărata faţă a "miracolului economic" portughez.